"Un infractor are mai multe drepturi decât un judecător anticorupţie" - Camelia Bogdan acuză CCR-ul că pune beţe în roate întoarcerii ei în magistratură

Camelia Bogdan, judecătoarea exclusă din magistratură după ce l-a trimis după gratii pe Dan Voiculescu şi a dispus recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro, acuză că un dosar privind cea de-a doua excludere a ei din magistratură este tergiversat de CCR.

Concret, Camelia Bogdan punctează faptul că a fost exclusă din magistratură pentru a doua oară pentru că a soluţionat un dosar de spălare a banilor şi acuză CCR-ul că tergiversează soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate în cazul excluderii ei. Ea a subliniat că judecătorii CCR ştiu să se grăbească atunci când vine vorba de speţe privind constituţionalitatea pensiilor speciale sau de prescripţia infracţiunilor grave, dar când este vorba de dreptul unui magistrat prigonit pentru că a soluţionat dosare de corupţie şi de spălare a banilor, brusc lucrurile se mişcă foarte lent:

"Practic, am fost dată afară din magistratură pentru că am judecat un dosar de spălare a banilor şi nu l-am tergiversat. Dacă aş fi săvârşit o infracţiune, aş fi beneficiat de mai multe drepturi în calitate de judecător infractor decât cele pe care le are un magistrat cercetat disciplinar, cum e cazul meu, care am fost hărţuită de către inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, domnul Lucian Netejoru", şi-a exprimat revolta Camelia Bogdan într-un interviu acordat Epoch Times.

"Sunt multe sesizări de neconstituţionalitate pe aspecte vizând afectarea independenţei magistraţilor de diferite dispoziţii salariale în care judecătorii Curţii Constituţionale se pronunţă şi în timpul verii, dar analiza cauzei mele trenează de mai bine de doi ani... Este vorba de dosarul 1374/D/2022, creat ca urmare a înregistrării sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, a încheierii de dezbateri din 28.03.2022, din dosarul 927/1/ 2018, în care am fost exclusă din magistratură. Înalta Curte a sesizat forul de contencios constituţional cu 5 excepţii de neconstituţionalitate.

Între timp, s-a modificat Statutul magistratului şi, totodată, s-a schimbat practica în materia abaterii ce mi-a fost imputată, în sensul că au definitive alte sentinţe în alte cauze disciplinare care mă privesc, de unde rezultă că nu am avut calitatea necesară pentru a săvârşi abaterea în urma căreia am fost exclusă din magistratură, respectiv nerespectarea cu caracter grav şi repetat a dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzei. Şi, în privinţa descrierii acestei abateri, textul a fost modificat după excluderea mea din magistratură.

De asemenea, a mai apărut şi instituţia prescripţiei disciplinare a magistraţilor, eu fiind exclusă din magistratură în 2022, la mai bine de 6 ani de la data epuizării presupusei fapte disciplinare, constând în soluţionarea unui dosar de spălare a banilor. Practic, pretinsa faptă disciplinară s-ar fi epuizat în data de 11 mai 2016, când am pronunţat sentinţa penală în dosarul UltraPro Computers, în care am descris laundromatelor româneşti - spălarea de bani prin procedurile de ordonanţe de plată şi insolveţă judecătorilor -, am confiscat peste 100 de milioane de euro pentru statul român.

Am fost acuzată că am soluţionat o cauză de spălare a banilor înlocuind o colegă prin hotărârea colegilor de conducere şi rămânând să judec cauza pentru respectarea principiului continuităţii şi al nemijlocirii. Dacă nu aş fi procedat astfel, aş fi încălcat standardele CEDO, dreptul la un proces echitabil, România având condamnări în cauzele Buteanu, Berar contră României, Antochi contra României. Practic, am fost dată afară din magistratură pentru că am judecat un dosar de spălare a banilor şi nu l-am tergiversat.

În acest dosar am pronunţat sentinţă penală nr. 90, din 11 mai 2022. Orice presupusă abatere disciplinară are un termen de prescripţie. Iar noul statut al magistraţilor prevede că termenul de prescripţie al răspunderii disciplinare pentru un judecător este de 5 ani, oricâte întreruperi ar interveni. În cazul meu, aplicând mutatis mutandis aceste prevederi, fapta pentru care eu am fost dată afară din magistratură ar fi fost prescrisă, dacă vechea reglemementare ar fi cuprins un termen de prescripţie, deoarece aplicarea sancţiunii excluderii din magistratură a intervenit la cinci ani şi unsprezece luni de la epuizarea faptei pretins a avea caracter disciplinar.

Eu am atacat la Curtea Constituţională şi textul 99 litera o) din legea 303/2004 din fostul Statut al magistraţilor, care prevedea nerespectarea în mod grav şi repetat a dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie, cât şi am argumentat, inter alia, că sintagmele 'în mod grav' şi 'în mod repetat' au un caracter vag, neconstituţional şi că textul este neconstituţional deoarece permite sancţionarea unor magistraţi care nu au calitatea prevăzută de lege, lipsind situaţia premisă a existenţei unor atribuţii pe cale aleatorie. Practic, eu am fost dată afară din magistratură pentru săvârşirea unei abateri pentru care nu aş fi avut calitatea să o săvârşesc.

Între timp, s-a pronunţat în acest sens Curtea de Apel Bucureşti printr-o sentinţă din 14 martie 2022, chiar înainte de excluderea mea din magistratură şi această sentinţă a rămas definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după excluderea mea din magistratură. Este motivul pentru care am şi înregistrat la CEDO o nouă cerere care a fost declarată admisibilă pentru condiţii de formă chiar la o săptămână de la înregistrare. Am acuzat statul român pentru denegare de justiţie, constând într-o gravă eroare de drept.

Dosarul meu la Curtea Constituţională trenează de 2 ani de zile, deşi priveşte un abuz şi un atentat la independenţa magistraţilor anticorupţie. În trecut, CCR a soluţionat cu prioritate multe cazuri atât privind independenţa magistraţilor constatând neconstituţionalităţi derivând din salarizarea acestora, cât şi cauze privind prescripţia răspunderii penale. Or, constatarea prescripţiei răspunderii disciplinare intervine pentru fapte mai puţin grave decât cele ce ar întruni conţinutul constitutiv al unei infracţiuni. Există cauze notorii în care magistraţi acuzaţi de săvârşirea unor fapte de corupţie au fost repuşi în drepturi. Or, deşi am invocat în faţa ÎCCJ încălcarea dreptului la un proces echitabil derivând din lipsa consacrării unui termen al prescripţiei disciplinare, ÎCCJ a constat că abaterile disciplinare, similar infracţiunilor contra umanităţii, nu se prescriu.

Practic, magistraţii români acuzaţi de săvârşirea unor fapte de corupţie şi de spălare a banilor, pot invoca cu succes prescripţia răspunderii penale, dar magistraţii care sunt hărţuiţi în cauze disciplinare pentru că au soluţionat cauze de spălare a banilor nu pot invoca prescripţia. Judecătorii supremi din România au ajuns, prin metoda reducerii la absurd, la concluzia că este mai puţin grav să săvârşeşti o infracţiune decât o faptă disciplinară. În absenţa unui termen de prescripţie, hărţuirea magistraţilor în disciplinar de către Inspecţia Judiciară, o instituţie care sub conducerea domnului Lucian Netejoru era lipsită de legitimitate, aşa cum a constat Curtea Constituţională, putea avea loc pe o perioadă nedeterminată.

În cazul meu, am fost exclusă din magistratură pentru o faptă pe care nu aş fi avut calitatea să o săvârşesc, iar oricum, fapta mea ar fi trebuit constatată ca fiind prescrisă, dar, în aprilie 2022, legislaţia magistraţilor nu prevedea un termen de prescripţie. În acelaşi an a intrat însă în vigoare noua legislaţie privind statutul magistraţilor, iar art. 53 alin.2 din Legea nr.305/2002 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevede instituţia răspunderii disciplinare:

'Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se prescrie în termen de 4 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare. Termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare se suspendă pe întreaga durată a suspendării judecăţii acţiunii disciplinare. Răspunderea disciplinară se prescrie oricâte suspendări ar interveni, dacă termenul de 4 ani este depăşit cu încă un an.'

Dacă aş fi săvârşit o infracţiune, aş fi beneficiat de mai multe drepturi în calitate de judecător infractor decât cele pe care le are un magistrat cercetat disciplinar, hărţuit de către inspectorul şef illo tempore al Inspecţiei Judiciare, domnul Lucian Netejoru."

Întrebată cum îşi explică tergiversarea de care se plânge, Camelia Bogdan a punctat: "Nu se prioritizează cauzele derivând din independenţa magistraţilor, în care judecătorii anticorupţie sunt sancţionaţi în disciplinar, ca urmare a hărţuirii Inspecţiei Judiciare".

"Pe de altă parte, sunt soluţionate cu celeritate cauzele ce ţin de independenţa magistraţilor derivând din salarizare sau din pensionarea magistraţilor. Managementul cauzelor CCR este atributul Preşedintelui CCR şi observ că în această situaţie se lucrează cu dublă măsură.

În plus, eu am făcut un memoriu la Curtea Constituţională, prin care am cerut totodată să se solicite CEDO, în temeiul Protocolui 16 la Convenţie, un aviz consultativ privind incidenţa respectării dreptului la un proces echitabil de către CCR, deoarece în componenţa Plenului Curţii Constituţionale figurează domnul judecător constituţional Gheorghe Stan, care avea calitatea de reprezentant al Inspecţiei Judiciare în anul 2016, când aceste proceduri disciplinare se derulau împotriva mea.

CEDO a constatat că examinarea unui recurs constituţional de către un judecător care a fost avocat al părţii adverse reclamantului la începutul procedurii în cauză a dus la o încălcare a art. 6 § 1 (Mežnarić împotriva Croaţiei, pct. 36). Totodată, domnul judecător Gheorghe Stan a avizat pentru legalitate protocolul din 26 septembrie 2016, încheiat între Inspecţia Judiciară şi SRI, în baza căruia s-au derulat aceste proceduri în privinţa mea.

Eu, în cauza de faţă, invocasem în faţa ÎCCJ nelegalitatea protocolului încheiat între IJ şi SRI, deoarece magistraţii anticorupţie nu ar trebui să fie intimidaţi de SRI, fiind nelegală imixtiunea SRI în cercetarea disciplinară a magistraţilor. Or, toate cercetările disciplinare derulate împotriva mea s-au desfăşurat atâta timp cât acest protocol IJ-SRI avizat pentru legalitate de către un judecător constituţional din România a fost în vigoare. Eu sunt primul magistrat anticorupţie exclus din magistratura română pentru că am predat anticorupţie funcţionarilor statului şi pentru că am judecat o cauză de spălare a banilor.

Deşi această solicitare a mea de a se cere din partea CEDO un aviz de conformitate pentru compunerea actuală a CCR, arătând că există standarde CEDO care nu permit ca într-un complet constituţional să facă parte un judecător care a avut calitatea de reprezentant al părţii adverse, este de competenţa Plenului Curţii Constituţionale, în cazul meu, memoriul a fost repartizat în atenţia domnului judecător Cristian Deliorga, care este magistrat raportor.

Precizez că, pe fondul sesizărilor, speţa nu prezintă nici o dificultate de încadrare a abaterii disciplinare a cărei neconstituţionalitate din partea domnului judecător Cristian Deliorga, fost magistrat cu funcţii de conducere şi cu atribuţii pe linia repartizării aleatorii, mai ales că eu am depus la dosar şi Decizia nr.255/23.11.2023 din dosarul 1409/2022 al Înaltei Curţi, prin care instanţa supremă a aplicat, cu majoritate, sancţiunea avertismentului pentru nesoluţionarea dosarelor repartizate prin hotărâre a Colegiului de conducere doamnei judecător Georgiana Tudor pentru abaterea prev. de art. 99 lit m.) din Statutul magistraţilor pentru nerespectarea dispoziţiilor colegiului de conducere din cadrul Curţii de Apel Constanţa de repartizare a cauzelor domnului judecător Cristian Deliorga.

Practic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că săvârşeşte o denegare de dreptate magistratul care refuză soluţionarea unor cauze repartizate prin hotărârea Colegiului de conducere, iar nerespectarea dispoziţiilor unei hotărâri a Colegiului de conducere întruneşte conţinutul abaterii disciplinare constând în nerespectarea unor dispoziţii din regulamente şi nicidecum pe cea a abaterii disciplinare constând în nerespectarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzei. De reţinut că ÎCCJ sancţionează magistraţii care nu respectă dispoziţiile colegiului de conducere cu avertisment iar pe cei ce respectă dispoziţiilor colegiului de conducere a instanţei cu excluderea din magistratură, considerându-se ca este extrem de grav să soluţionezi cauze de spălare de banilor, în timp ce refuzul de a soluţiona cauze repartizate prin hotărâri ale colegiului de conducere reprezintă o faptă anodină.

Cu toate acestea, incumbă Plenului Curţii Constituţionale obligaţia să se întrunească şi să se pronunţe pe această solicitare a mea de sesizare a CEDO pentru a decide dacă este compatibiliă cu art. 6 CEDO modalitatea în care se soluţionează cauza mea înregistrată la CCR sub nr.1374D/2022. Solicitarea de aviz consultativ, formulată corolar ratificării Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptat la Strasbourg, la 2 octombrie 2013, ratificat de România prin Legea nr. 172 pentru ratificarea Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptat la Strasbourg la 2 octombrie 2013 şi semnat de România la Strasbourg la 14 octombrie 2014 cade în competenţa soluţionării Plenului CCR şi nu a domnului judecător Cristian Deliorga, conform art.3 alin.1 teza I din Legea nr.173/2022 coroborat cu disp.art. 146 lit.d. din Constituţia României.

În respectuoasa mea cerere adresată CCR, am argumentat că avizul consultativ este necesar pentru soluţionarea cauzei nr.1374D/2022 aflată pe rolul Curţii Constituţionale a României, în care am făcut referire, prin prezenta, la următoarele chestiuni de principiu privind interpretarea ori aplicarea drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:

Deşi Convenţia nu garantează, ca atare, dreptul ca o cauză să fie trimisă, cu titlu preliminar, de o instanţă internă în faţa unei alte instanţe naţionale sau internaţionale (Coëme şi alţii împotriva Belgiei, pct. 114), art.6§ 1 CEDO este compatibil cu refuzul instanţei supreme de a se pronunţa, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii asupra cererii de sesizare a CCR asupra căreia a rămas în pronunţare în 28.03.2022 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.100 al. 2 din Legea nr. 303/2004 în raport cu prevederile Art.1 al. 3 şi 4, Art. 124 al. 3, Art. 133 al. 1, Art. 134 al. 3 corelat cu art. 16 şi art. 21 din Constituţia României înreferire la principiul fundamental al separaţiei puterilor în stat, ca principiu al statului de drept şi a soluţiei legislative cuprinse în art. 100 al. 1 lit. d1 din Legea nr. 303/2004 care nu prevede un termen în care sancţiunea produce efecte în raport de prevederile Art. 1 al. 3 şi 4, Art. 124 al. 3, Art. 133 al. 1, Art. 134 al. 3 corelat cu art. 16 şi art. 21 din Constituţia României ?

Deşi Convenţia nu garantează, ca atare, dreptul ca o cauză să fie trimisă, cu titlu preliminar, de o instanţă internă în faţa unei alte instanţe naţionale sau internaţionale (Coëme şi alţii împotriva Belgiei, pct. 114), art.6§ 1 CEDO este compatibil cu refuzul instanţei supreme de a înainta forului de contencios constituţional încheirea prin care a admis îndreptarea erorilor materiale din încheierea de sesizare a CCR?

Deşi Convenţia nu garantează, ca atare, dreptul ca o cauză să fie trimisă, cu titlu preliminar, de o instanţă internă în faţa unei alte instanţe naţionale sau internaţionale (Coëme şi alţii împotriva Belgiei, pct. 114), art.6§ 1 CEDO este compatibil cu soluţionarea de către CCR a cererilor reclamantei într-o compunere care îl include pe fostul reprezentant al părţii adverse care a avizat pentru legalitate un act a cărui nelegalitate reclamanta a solicitat să fie constatatâ de ICCJ cât şi de CEDO într-o cauză deja înregistrată pe rolul Curţii(11204/2023) ?

Art.6§ 1 CEDO se opune derulării unei proceduri disciplinare împotriva unui magistrat de scaun pentru nerespectarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, având în vedere că instanţa supremă, dar şi Curtea Europeană a Drepturilor omului, constată că magistratul de scaun nu are atribuţii pe linia repartizării aleatorii? Persistenţa unor divergenţe în jurisprudenţa instanţei supreme cu privire la subiectul activ al abaterii disciplinare constând în nerespectarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor riscă să creeze o stare de incertitudine juridică, de natură să reducă încrederea publicului în sistemul judiciar, chiar dacă încrederea constituie una dintre componentele fundamentale ale statului de drept ? Motivarea instanţei naţionale care reţine excluderea magistraţilor de scaun pentru nerespectarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, deşi magistraţii de scaun nu au atribuţii pe marginea repartizării aleatorii a dosarelor, nu poate fi, aşadar, considerată decât ca fiind 'vădit arbitrară' sau ca antrenând o 'denegare de dreptate', cu încălcarea Art.6§ 1 CEDO ?

Art.6§ 1 CEDO se opune derulării unei proceduri disciplinare împotriva unui magistrat de scaun pentru nerespectarea dispoziţiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, având în vedere că instanţa supremă, dar şi Curtea Europeană a Drepturilor omului, constată că magistratul de scaun nu are atribuţii pe linia repartizării aleatorii, procedura culminând cu excluderea din magistratură a magistratului pentru o faptă care ar fi atras prescripţia răspunderii disciplinare potrivit noii legislaţiei în materie disciplinară?

Art.6§ 1 CEDO se opune tergiversării de către CCR a unor cauze ce ţin de independenţă justiţiei derivând din proceduri disciplinare pentru abateri disciplinare neprevăzute de lege, în cauze care este incidenţa instituţia prescripţiei disciplinare a magistraţilor potrivit noii Legislaţii în materie disciplinară, având în vedere că Legea internă nu prevede o procedură de constatare a prescripţiei sau a incidenţei Legii disciplinare mai favorabile, deşi practica CCR permite soluţionarea în regim de urgenţă a altor cereri vizând afectarea independenţei magistraţilor prin măsuri salariale/indexare a pensiilor speciale ?"