Ucraina: De ce occidentalii au mâinile legate în faţa Moscovei

Preşedintele american Barack Obama.
Preşedintele american Barack Obama. (JEWEL SAMAD / AFP / Getty Images)

Mai multe voci 'au fost împrumutate' de Occident, pentru a încerca să oprească Moscova să recurgă la forţa armată în Crimeea. Însă, toate aceste voci par să fie în impas, notează publicaţia Le Nouvel Observateur.

În timp ce cei 28 de membri ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) s-au reunit duminică, 2 martie, Europa şi SUA 'se agită la căpătâiul' Ucrainei. Liderul american Barack Obama a avut cuvinte ferme, avertizându-l pe liderul rus Vladimir Putin cu posibile represalii. La Kiev, parlamentul a făcut apel la comunitatea internaţională, invocând violarea de către Moscova a 'Memorandumului de la Budapesta', semnat în 1994. Însă, ce ar putea întreprinde mai exact occidentalii în această criză?, se întreabă săptămânalul francez.

În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin a obţinut sâmbătă, din partea parlamentului, undă verde pentru 'recurgerea la forţa armelor' în Ucraina şi mai ales în Crimeea, premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk a făcut apel la Moscova 'să nu încalce Memorandumul de la Budapesta'. Cum sună acest text la care a făcut referinţă noul premier ucrainean? Poate acesta să împiedice Moscova să anexeze Crimeea?

După cum precizează Le Nouvel Observateur, textul, denumit integral 'Memorandumul de la Budapesta privind garanţiile de securitate', semnat în 1994 de Ucraina, Rusia şi SUA, este un protocol diplomatic în care semnatarii îşi asumă angajamente unii faţă de alţii, în cadrul procesului de denuclearizare a fostelor republici sovietice.

În mod concret, Ucraina promite să-şi caseze toate armele nucleare rămase pe teritoriul său din epoca sovietică, în schimbul angajamentului celorlalţi semnatari de a recunoaşte şi respecta integritatea şi suveranitatea Ucrainei în calitate de stat independent. Statele semnatare se angajează de asemenea, în articolul 2 al Memorandumului, să nu lanseze nicio operaţiune militară în Ucraina, nici operaţiuni de ocupaţie. Angajamente luate în derâdere în prezent de Rusia, în condiţiile în care Moscova a trimis trupe în Crimeea: bărbaţii înarmaţi prezenţi astăzi în teritoriu nu au, în marea lor majoritate, niciun semn distinctiv.

Cu toate acestea, Memorandumul nu comportă nicio măsură de constrângere în caz de nerespectare a unuia sau mai multor puncte din tratat. Doar ultimul articol, cel de-al cincilea, precizează că statele semnatare se angajează să 'consulte, în cazul în care se va ivi o problemă, unu sau altul din angajamentele' sus-menţionate. Fără vreo posibilă sancţiune.

În aceste condiţii, Le Nouvel Observateur se întreabă ce ar putea întreprinde Washingtonul? 'SUA vor fi solidare cu membrii comunităţii internaţionale, pentru a sublinia că va exista un preţ pentru orice intervenţie militară în Ucraina': Barack Obama a fost extrem de ferm vineri, 28 februarie. Dar care ar putea fi acest preţ evocat de preşedintele american? Potrivit publicaţiei franceze menţionate, Obama are mai multe opţiuni.

Prima: să-şi anuleze participarea la summitul G8 din iunie, etapă a unui eventual acord comercial cu Rusia, sau pur şi simplu să anuleze acest summit. Pregătirile pentru reuniune au fost deja îngheţate, iar preşedintele american l-a avertizat pe omologul său rus, sâmbătă, în timpul unei conversaţii telefonice, că 'violarea continuă de către Rusia a legislaţiei internaţionale va duce la o mai mare izolare politică şi economică' a acestei ţări. Atenţionarea a fost întărită, duminică, de către secretarul de stat american, John Kerry, pe postul de televiziune NBC: Vladimir Putin 'ar putea să nu aibă un (summit) G8 la Soci, el ar putea nici să nu rămână în G8 dacă aceasta va continua'. 'Dacă Rusia doreşte să fie o ţară membră a G8 (...), ea trebuie să se şi comporte ca o ţară a G8', a avertizat şeful diplomaţiei americane.

Apoi, SUA ar putea iniţia sancţiuni economice. În opinia fostului ambasador american în Rusia, Michael McFaul, care a demisionat din această funcţie, 'trebuie să existe o discuţie serioasă, imediat ce va fi posibil, pe marginea iniţierii de sancţiuni economice, pentru ca ruşii să conştientizează că vor exista costuri' (ale acţiunilor lor în Ucraina). 'Ei trebuie să ştie că vor exista consecinţe şi acestea ar trebui să fie precizate înainte de a lua alte măsuri', a declarat McFaul.

Însă, după cum explică Peter Beker în The New York Times, este complicat de precizat aceste 'pârghii': Rusia este foarte bogată în resurse naturale şi, prin urmare, autonomă din acest punct de vedere. De asemenea, Rusia este principala sursă de gaz natural pentru o mare parte a Europei, ceea ce-i conferă un atu major asupra a numeroşi aliaţi ai SUA. Rămân sancţiunile bancare, dar şi aici unii europeni ar putea fi reticenţi în a susţine acest demers.

Nu în ultimul rând, Washingtonul ar putea organiza deplasarea de nave de război americane în regiune. Deja în 2008, în timpul desfăşurării de trupe ruseşti în Georgia, în vederea anexării Osetiei de Sud, George W.Bush a decis deplasarea de nave americane în regiune şi a oferit o modalitate de transport pentru soldaţii georgieni staţionaţi în Irak, pentru ca aceştia să poată reveni în patrie. Un fel de ameninţare militară rămasă fără urmări: Rusia ştie că SUA nu sunt pregătite pentru eventualitatea unui război.

Ce rol şi-a asumat NATO în tot acest conflict? 'Ceea ce face Rusia în Ucraina încalcă principiile Cartei Naţiunilor Unite. Aceasta ameninţă pacea şi securitatea în Europa', a declarat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, duminică, 2 martie, cu puţin timp înaintea unei reuniuni de criză, convocată la Bruxelles la cererea Poloniei. 'Rusia trebuie să pună punct activităţilor sale militare şi ameninţărilor', a mai spus Rasmussen.

Ucraina cooperează de ani buni cu NATO, cu care a semnat, în 1997, un acord de parteneriat, însă nu este membră a organizaţiei. Prin urmare, NATO nu poate interveni mai mult în problema ucraineană. Singura marjă de manevră rămâne un protest într-o formă corespunzătoare, subliniază Le Nouvel Observateur.

Dar ONU? Singura structură competentă pentru a interveni în cazul ucrainean, ONU rămâne la rândul său paralizată. Pe lângă Memorandumul de la Budapesta, numeroase dispoziţii de drept internaţional îi garantează Ucrainei, şi în general statelor, respectarea integrităţii lor teritoriale. În primul rând, articolul 1 din Carta ONU, care proclamă drept unul dintre obiectivele instituţiei 'reprimarea oricărui act de agresiune şi a oricărei alte violări a păcii'.

Potrivit Le Nouvel Observateur, ministrul francez al afacerilor externe, Laurent Fabius, a făcut apel, duminică, 'la o mediere, fie direct între ruşi şi ucraineni, fie prin intermediul ONU şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)'. Însă această cale pare deja extrem de dificil de adoptat: abia învestit în misiunea sa în Crimeea, trimisul special al secretarului general al ONU în Ucraina, Robert Serry, a făcut cale întoarsă sâmbătă.

În ceea ce priveşte o sesizare a Consiliului de Securitate al ONU, la ce ar servi aceasta în condiţiile în care Rusia are posibilitatea de a-şi impune vetoul?, se întreabă Le Nouvel Observateur în finalul articolului, în care a demonstrat pas cu pas de ce 'occidentalii au mâinile legale în faţa Moscovei'.