Turcia începe construcţia unei centrale nucleare, cu tehnologie şi sprijin din partea Rusiei

Turcia tocmai a făcut un alt pas foarte important şi foarte deliberat către orbita energetică a Rusiei — şi de data aceasta cu un cost de 9 miliarde de dolari, scrie Julianne Geiger, OilPrice.com.

Ankara afirma că Rusia a acordat o finanţare nouă în valoare de 9 miliarde de dolari pentru centrala nucleară Akkuyu, prima instalaţie nucleară din Turcia, care este construită de compania rusă de stat Rosatom pe coasta Mediteranei. Potrivit ministrului energiei Alparslan Bayraktar, cea mai mare parte a acestor bani va fi utilizată în 2026 şi 2027, cu 4-5 miliarde de dolari numai în anul viitor. După multiple întârzieri, centrala ar trebui să intre în funcţiune în 2026.

Deşi acest lucru poate părea o simplă modernizare a infrastructurii, este mai degrabă o dovadă a legăturilor strânse dintre interesele energetice ale Turciei şi Rusiei, în ciuda anilor de discuţii pompoase despre diversificare şi reducerea dependenţei de Moscova.

Akkuyu a fost întotdeauna diferit de celelalte ambiţii energetice ale Turciei. Este un proiect de tip „construieşte-deţine-exploatează”. Acest lucru înseamnă că Rosatom îşi asumă riscul financiar, deţine centrala şi o va exploata timp de zeci de ani. Această structură este tocmai motivul pentru care Akkuyu a supravieţuit atunci când al doilea proiect nuclear al Turciei, la Sinop, s-a prăbuşit din cauza costurilor excesive şi a complexităţii politice. Numai Rusia a rămas.

Ceea ce face momentul interesant este faptul că această finanţare vine tocmai în momentul în care Turcia îşi promovează cu voce tare credibilitatea în domeniul energiei regenerabile. Capacitatea instalată de energie regenerabilă a ţării a crescut la aproximativ 74 gigawaţi, capacitatea solară s-a dublat în mai puţin de trei ani, iar Ankara afirma că energia eoliană şi solară au contribuit la evitarea importurilor de gaze naturale în valoare de 15 miliarde de dolari din 2022. Turcia şi-a stabilit, de asemenea, un obiectiv de zero emisii nete până în 2053 şi negociază noi proiecte solare de amploare, inclusiv un pachet de 5 gigawaţi cu ACWA Power din Arabia Saudită.

Cu toate acestea, energia nucleară nu face parte din această poveste a energiei curate. Se preconizează că Akkuyu va furniza aproximativ 10% din cererea de energie electrică a Turciei odată ce va fi pe deplin operaţională. Aceasta reduce importurile de gaz, stabilizează energia de bază şi consolidează în mod discret un parteneriat strategic pe termen lung cu Rusia, pe care energiile regenerabile pur şi simplu nu îl pot înlocui.

Turcia poartă discuţii şi cu Coreea de Sud, China şi Statele Unite despre viitoare proiecte nucleare în Sinop şi Tracia. Dar vorbele nu costă nimic. Rusia are deja oţelul în pământ, reactoarele în construcţie şi acum încă 9 miliarde de dolari pe masă.

Pentru Ankara, aceasta este mai mult decât simpla alegere a Moscovei în detrimentul Bruxelles-ului sau Washingtonului. Este vorba despre pârghie. Turcia construieşte un sistem energetic diversificat pe hârtie, dar extrem de pragmatic în realitate. Gazul rusesc, finanţarea nucleară rusă, capitalul solar din Orientul Mijlociu, reţelele europene şi energiile regenerabile interne coexistă toate deoarece Turcia doreşte opţiuni şi putere de negociere.

Aşadar, indiferent de ceea ce spune Turcia public despre diversificare, nu a terminat de făcut afaceri cu Rusia.