Trump ameninţă o altă naţiune suverană: Se va comporta exact ca toţi ceilalţi, altfel va trebui să o aruncăm în aer
Donald Trump a ameninţat miercuri că va „arunca în aer” Omanul dacă această ţară nu se va supune dorinţelor sale privind controlul Strâmtorii Ormuz, în timp ce preşedintele SUA urmăreşte un acord de pace cu Iranul pentru redeschiderea strâmtorii.
Preşedintele american a găzduit joi o şedinţă a Cabinetului la Casa Albă şi şi-a reiterat insistenţa ca Omanul şi alte naţiuni să adere la Acordurile Abraham, negociate în timpul primului său mandat — un tratat condus de SUA care încurajează normalizarea relaţiilor diplomatice dintre statele arabe şi Israel.
Unul dintre reporteri l-a întrebat pe liderul de la Casa Albă despre un posibil acord pe termen scurt care ar permite controlul comun al Strâmtorii Ormuz între Iran şi Oman, state care se învecinează cu această cale navigabilă strategică. Ca răspuns, preşedintele a lansat o ameninţare directă la adresa Omanului, aliat al SUA.
„Omanul se va comporta exact ca toţi ceilalţi, sau va trebui să-i aruncăm în aer. Nimeni nu o va controla”, a avertizat şocant preşedintele american, potrivit Independent.
Remarca sa aparent improvizată a fost imediat distribuită pe X de contul Departamentului de Stat, subliniind mesajul.
Ameninţarea preşedintelui vine în contextul în care Strâmtoarea Ormuz a rămas închisă aproape 90 de zile, perturbând rutele-cheie de transport pentru petrol şi gaze naturale şi provocând o creştere majoră a preţurilor globale la energie, care ameninţă acum să se extindă asupra întregii economii. Experţii spun că închiderea, chiar dacă va fi rezolvată curând, va avea efecte persistente mai multe luni.
Însă eforturile SUA de a redeschide strâmtoarea, fie prin mijloace militare, fie diplomatice, au fost până acum fără succes. Trump a anunţat la începutul lunii mai planuri ca nave ale Marinei SUA să escorteze vase civile prin strâmtoare, dar a suspendat aceste planuri două zile mai târziu.
Negocierile de pace cu Iranul nu au ajuns încă la un acord oficial pentru încetarea războiului, care a intrat din nou într-o fază de impas prelungit în zona strâmtorii, în timp ce un armistiţiu fragil se menţine, iar atacurile sporadice ale SUA pun în mod constant la încercare această stabilitate. Unele dintre aceste atacuri au avut loc la începutul acestei săptămâni.
Trump însuşi a ameninţat direct joi că va distruge aceste negocieri. Apărând apelul făcut ieri pe Truth Social către naţiunile ezitante din Orientul Mijlociu să semneze Acordurile Abraham, din recunoştinţă pentru gestionarea presupusei ameninţări nucleare iraniene şi pentru eventualitatea (potenţială) a redeschiderii Strâmtorii Ormuz, preşedintele a avertizat în cadrul şedinţei de Cabinet că ar putea decide să nu semneze un acord de pace cu Iranul dacă acele ţări nu vor ceda.
„Ne datorează asta. Nu sunt sigur că ar trebui să facem acordul dacă nu semnează”, a spus el.
El a sugerat, de asemenea, că nu este preocupat de impactul pe care războiul şi costul său economic tot mai mare îl vor avea asupra şanselor partidului său de a păstra controlul asupra Camerei Reprezentanţilor şi Senatului în această toamnă.
„Nu-mi pasă de alegerile de la jumătatea mandatului; uitaţi-vă ce s-a întâmplat aseară, acela a fost preludiul pentru alegerile de la jumătatea mandatului”, le-a spus el reporterilor, sugerând că înfrângerea senatorului republican în funcţie John Cornyn de către procurorul general al Texasului, Ken Paxton, în alegerile preliminare republicane a fost un semn al forţei brandului său politic.
La Washington, hotărârea de a-i permite preşedintelui să continue să dicteze direcţia începe să slăbească pe Capitol Hill. Camera Reprezentanţilor şi-a încheiat lucrările săptămâna trecută înaintea weekendului Memorial Day fără să dezbată o rezoluţie privind puterile de război adoptată de Senat, de teamă că aceasta ar avea suficiente voturi pentru a fi aprobată. În ciuda majorităţilor republicane din ambele camere, un număr tot mai mare de republicani disidenţi contestă naraţiunea Casei Albe privind Iranul.
În acelaşi timp, susţinătorii neoconservatori şi pro-Israel ai preşedintelui continuă să insiste zgomotos că orice acord de pace este lipsit de sens fără asigurarea distrugerii complete a programului nuclear iranian sau, posibil, chiar a guvernului iranian însuşi.
Se ştie că oficialii americani fac presiuni asupra Iranului pentru ca acesta să renunţe la întregul său stoc de material nuclear îmbogăţit şi să renunţe definitiv la orice efort de reconstrucţie a programului său nuclear, însă mulţi dintre susţinătorii unei linii dure faţă de Iran cer măsuri şi mai stricte de monitorizare şi privesc cu reticenţă informaţiile potrivit cărora administraţia Trump ia în considerare extinderea relaxării sancţiunilor şi deblocarea activelor iraniene îngheţate în băncile americane ca mijloc de obţinere a unui acord.
