Toţi ochii pe Peter Navarro, care vrea remodelarea relaţiilor comerciale dintre SUA şi China

Consilierul comercial al preşedintelui Donald Trump, Peter Navarro, cunoscut pentru adoptarea unei perspective ferme faţă de relaţiile dintre SUA şi China cu privire la comerţ şi alte probleme, va avea o influenţă şi mai mare asupra administraţiei, după plecarea unui alt consilier economic principal care favoriza o abordare conciliantă cu China.

Demisia la 6 martie a lui Gary Cohn, care a fost directorul Consiliului Economic Naţional de la începutul preşedinţiei lui Trump, ar fi fost declanşată, potrivit rapoartelor, de confruntarea dintre Cohn şi preşedintele Biroului Oval cu privire la decizia lui Trump de a impune tarife majorate pe oţel şi aluminiu.

Cohn, fost bancher la Goldman Sachs şi susţinător al sistemului comercial actual, s-a aflat de un an într-o luptă cu Navarro - una dintre cele mai proeminente figuri ale administraţiei - care a optat pentru menţinerea promisiunii făcute în timpul campaniei de Trump, de a remodela relaţiile comerciale dintre SUA şi China.

Plecarea lui Cohn ar putea semnala o revenire dramatică a lui Navarro, care anul trecut aproape că a dispărut o perioadă de câteva luni de pe radarul public, deoarece Consiliul Naţional al Comerţului pe care l-a condus a fost desfiinţat şi absorbit de biroul lui Cohn în aprilie, măsură interpretată de mulţi ca fiind un semn că fracţiunea lui Cohn a câştigat în lupta internă de la Casa Albă.

Cel puţin două surse care au menţinut un contact strâns cu Navarro au declarat pentru Epoch Times că anul trecut el a fost foarte stresat, dar a persistat oricum să-i contracareze pe cei din administraţie care "profitau de afacerile cu China". Odată cu plecarea lui Cohn, observatorii spun că Navarro va avea un rol mai important în modelarea politicilor administraţiei.

Viziuni asupra Chinei

Ceea ce a schimbat balanţa puterii în cadrul Biroului Oval a fost probabil nu doar disputa asupra tarifelor la oţel şi aluminiu, ci şi faptul că noua Strategie de securitate naţională a Casei Albe, care a desemnat în mod specific China ca rival strategic, a rezonat cu Navarro, care consideră că China se extinde nu doar din punct de vedere militar, ci şi din punct de vedere economic, pentru a contesta poziţia Statelor Unite.

Navarro, un economist instruit la Harvard şi fost profesor la Universitatea din California-Irvine, a fost numit de unii ca fiind "cel mai nepopular economist" pentru opiniile sale neortodoxe faţă de China. Înainte de a se alătura campaniei Trump în 2016, Navarro a fost cunoscut pentru cărţile sale "Death by China" (co-autor Greg Autry) şi "Crouching Tiger" (co-autor Gordon S. Chang), după care s-au realizat filme care au fost vizionate pe scară largă. Ambele cărţi avertizează asupra necesităţii de a contracara o China agresivă.

În "Death by China", Navarro a susţinut că o creştere economică a Chinei prin sistemul comercial internaţional nu a reuşit să transforme China într-o societate mai liberă şi deschisă, cum au sperat mulţi din Occident. Dimpotrivă, a permis regimului chinez să valorifice şi să exploateze avantajele sistemului comercial condus de Statele Unite, creând în acelaşi timp un stat autoritar mai bine finanţat şi mai bine echipat, care este acum angajat în expansiunea şi agresiunea militară în jurul lumii.

Mulţi economişti au respins publicaţiile lui Navarro, critice faţă de relaţiile comerciale dintre SUA şi China, fiind considerate mai degrabă polemice decât studii academice, în timp ce alţii au afirmat că Navarro a exagerat din când în când faptele pentru a se potrivi naraţiunii sale - cum ar fi acuzaţia că China încă subevaluează propia sa moneda, yuanul.

Cu toate acestea, se spune că viziunea lui Navarro l-a influenţat pe Trump de-a lungul anilor şi acum se repetă acest efect pe scară largă asupra unor oficiali din administraţia Trump.

"Nu mai vreau"

"Organizaţia Mondială a Comerţului a creat China", a declarat Trump miilor de participanţi la Conferinţa Conservative Political Action pe 23 februarie, aprobând în mod clar viziunea lui Navarro faţă de OMC. "China a fost o rachetă de atunci. Şi acum, anul trecut, am avut un deficit comercial de circa 500 miliarde USD cu China".

"Ce cred că doreşte preşedintele să facă în ceea ce priveşte Organizaţia Mondială a Comerţului, este să trimită un semnal foarte puternic ... că nu mai vrem", a declarat Navarro la CNN pe 4 martie. "O mare parte a problemei a fost Organizaţia Mondială a Comerţului, care are peste 160 de ţări membre, iar multe dintre ele pur şi simplu nu ne plac".

După ce a reuşit să impună tarife punitive împotriva Chinei pe oţel şi aluminiu, Navarro vrea acum să pedepsească China pentru furtul proprietăţii intelectuale a Statelor Unite. Un oficial al Comerţului de la Casa Albă a afirmat că următorul pas în stabilizarea câmpului de joc al comerţului cu China va fi acela de a-l împiedica să distrugă şi mai mult avantajele tehnice ale Americii, după cum a relatat Washington Free Beacon.

"China este un actor incorect, atunci când vine vorba de practici comerciale, în multe lucruri, dar nimic nu este mai important pe termen scurt decât abordarea furtului proprietăţii intelectuale şi a transferului forţat al tehnologiilor noastre", a declarat Navarro pe Fox Business Network.

Deşi viziunea lui Navarro rămâne încă una neconformistă printre numeroşi economişti, un număr din ce în ce mai mare de experţi în domeniul securităţii naţionale au început să pună la îndoială natura şi intenţia relaţiilor economice ale Chinei cu Statele Unite şi cu întreaga lume.

"În ciuda retoricii lor, liderii chinezi consideră comerţul şi investiţiile drept domenii ale concurenţei strategice, mai degrabă decât o simplă "colaborare profitabilă", a declarat Aaron Friedberg, profesor universitar la Woodrow Wilson, Universitatea Princeton, la o audiere în faţa Comisiei pentru serviciile armate ale Camerei de pe 15 februarie. "Există foarte puţine dovezi că ... intenţionează să renunţe la abordarea prezentă".

La rândul său, Navarro nu îşi limitează abordarea împotriva Chinei la sfera economică. El l-a convins pe Trump să semneze un ordin executiv care necesită o revizuire amplă a bazei industriei de apărare a naţiunii, o măsură care a reflectat preocupările multora că industria de apărare din S.U.A. nu este suficient de robustă pentru a face faţă creşterii militare a Chinei.