Tismăneanu: Iliescu nu a simbolizat "comunismul cu chip uman". A fost exponentul capitalismului cu chip securist
Politologul Vladimir Tismăneanu a făcut o serie de precizări tranşante în contextul în care fostul preşedinte Ion Iliescu se află în stare critică de patru zile la Spitalul SRI, context în care s-a întrunit deja Comitetul de Organizare a Funeraliilor de Stat.
Printr-o serie de postări scurte, Tismăneanu a evidenţiat cine era de fapt Ion Iliescu:
"Se încheie o eră. Comitetul de Organizare a Funeraliilor de Stat s-a reunit pentru a stabili detaliile înmormântării lui Ion Iliescu. Fostul preşedinte este internat în stare gravă la Spitalul 'Prof. Dr. Agrippa Ionescu'. Spitalul SRI. Instituţia succesoare a Securităţii direct implicată în mineriada din 13-15 iunie 1990. În final, totul ajunge să facă sens. Bilanţ global negativ."
"Vreau să fiu cât mai clar. Dispariţia fizică a personajului Ion Iliescu nu înseamnă finalul sistemului Iliescu. Al regimului semiautoritar, paternalist, mafiotic şi cleptocratic, ostil justiţiei independente şi favorabil şacalilor, rechinilor şi şnapanilor. Iliescu nu a simbolizat 'comunismul cu chip uman'. A fost exponentul capitalismului cu chip securist."
"Crezusem că a învăţat nu doar limbajul, dar mai ales obligaţiile democraţiei. Avusese loc intrarea României în NATO. Pe ultima sută de metri i‑a decorat cu 'Steaua României' pe inamicii democraţiei Vadim Tudor şi Miron Cozma. Publicasem o carte de dialoguri cu el. Va fi, sunt convins, un document consultat de istorici. Decorarea celor doi a fost, de fapt, mărturia că era incorigibil. Că nu putea să înveţe. Am declarat public că întrerup orice comunicare cu el. A urmat, în decembrie 2006, condamnarea pe care el o servise cu devotament vreme de decenii. A reacţionat furibund. M‑a numit 'căţelul lui Băsescu'. Nu avea stofă de eretic. A fost un aparatcik docil. Când l‑am întrebat de ce nu a semnat 'Scrisoarea celor 6', mi‑a răspuns că el era dintr‑o altă generaţie. De fapt, n‑a semnat‑o de frică. Nu a fost un om prudent, ci un laş."
"Am scris zeci de pagini despre personajul care se pregăteşte acum pentru obştescul sfârşit. El pleacă, discipolii rămân." Citiţi Ion Iliescu şi discipolii săi
"Cei mai tineri nu-şi pot imagina oroarea de atunci. Era o erupţie de fanatism, bestialitate, imbecilitate colectivă. Astfel s-a născut 'democraţia originală'. Un regim brutal, abrutizant, infam, mincinos şi ticălos. 'Iliescu te votăm, te votăm cu neamul, ca să moară de necaz Raţiu şi Câmpeanu
"Ura a fost cimentul care a ţinut laolaltă corpul politic fesenist. O ură socială utilizată ca diversiune. Se uită că mineriada a însemnat şi agresiuni împotriva populaţiei rome. Se asmuţea gloata împotriva unor oameni complet lipsiţi de apărare. La fel, minerii loveau sălbatic în cei îmbrăcaţi 'diferit'. În cei care purtau ochelari. Era o dezlănţuire de instincte primitive. Dar nu era o manifestare spontană. Ion Iliescu şi camarila sa, în primul rând Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Chiţac, îi desemnaseră pe intelectuali drept 'duşmani ai poporului'. Mă rog, cu excepţia intelectualilor fesenisti: Augustin Buzura, Răzvan Theodorescu, Dan Hăulică, Aurel Dragoş Munteanu, Eugen Simion, Darie Novăceanu. Nu mai vorbesc de lichelele ceauşiste gen Vadim, Eugen Barbu, Păunescu, Ungheanu. Ţintele erau indicate cu precizie: sediile partidelor istorice, redacţia 'României Libere', Grupul pentru Dialog Social. Trebuia indus un asfixiant sentiment de spaimă. Eram la Bucureşti. Am văzut cu ochii mei barbaria. Citeam publicaţii feseniste şi mă îngrozeam. Instigarea la ură era cumplită. Prietenul meu, regretatul jurnalist american William McPherson, a fost bătut de mineri. A povestit ce‑a trăit şi ce‑a văzut într‑un zguduitor articol apărut în revista britanică Granta."
"Derbedeii secuputinişti sunt turbaţi pentru că nu‑mi ascund gândurile. Spre deosebire de ei, de canaliile gen Roncea, Coroiu şi alte guşi, eu chiar am făcut un lung dialog cu Iliescu. I‑am urmărit cariera în PCR şi după căderea regimului Ceauşescu. Canaliile sunt ignare şi impertinente. În loc să fie fericite că (încă) n‑au fost interzişi ca adversari ai democraţiei constituţionale din România, trepăduşii roncomaniacii nechează, behăie, tropăie. Eu l‑am cunoscut pe Ion Iliescu. Sunt un istoric al comunismului mondial. Eu nu sunt de vânzare. Nu sunt mercenar. Mie nu‑mi dictează SRI, CIA, FSB, MI5 ori Mossad ce să spun ori ce să nu spun. Ei sunt nişte terchea‑berchea. Se vând pentru o bancnotă de 100 de dolari. Ce rămâne de pe urma lor? Jeg, cenuşă, scuipat, gunoi, puroi. Drept pentru care revin la ce am scris de‑a lungul anilor despre personajul în cauză. Pentru cei mai tineri poate fi o lanternă. O cheie. Un instrument de înţelegere. Nu însă o tehnică de exonerare."
