Taiwanul şi-a reclamat de-a lungul istoriei independenţa
alte articole
În cadrul prelegerii organizate de către Lector Dr. Luciana Alexandra Ghica cu sprijinul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti am avut ocazia sa îl întâlnesc pe Profesor Dr. Tang Shaocheng, şeful Diviziei pentru Afaceri Americane şi Europene în cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale al Universităţii Naţionale Chengchi din Taiwan.
Profesorul Tang Shaocheng a absolvit un doctorat în cadrul Universităţii din Bonn, Germania, vorbeşte fluent engleza, franceza şi germana, şi a fost ales în parlamentul taiwanez între 1996-2000. Cercetările acestuia în domeniul Relaţiilor Internaţionale se concentrează asupra spaţiului ex-sovietic din Europa de Est şi, bineînţeles, relaţiilor pe care ţara sa le are în plan internaţional.
Întâlnirea a debutat cu prezentarea cercetării întreprinse de către invitatul nostru, şi anume, Democraţia taiwaneză şi relaţiile externe ale acestei ţări, şi a continuat cu o discuţie constructivă asupra situaţiei din zonă.
Taiwanul este unul din teritoriile reclamate de către Republica Populară Chineză şi, în acest context, reprezintă un punct de interes special. Scurta istorie pe care profesorul Tang avea să o facă acestei evoluţii a relaţiilor dintre cei doi actori politici avea să ne arate că situaţia nu este nicidecum una blocată. Dacă la nivel politic şi diplomatic Beijingul nu recunoaşte Republica Chineză, la nivel economic lucrurile stau cu totul diferit fiind principalul partener comercial al statului insular.
Taiwanul se înscrie pe lista teritoriilor ce şi-au reclamat de-a lungul istoriei independenţa, însă acest lucru nu a fost niciodată dus la bun sfârşit. Spre deosebire de Tibet şi Hong Kong, statul insular se bucură de avantajul geografic dar şi de contextul istoric, avea să ne puncteze profesorul. Atunci când comuniştii au câştigat lupta împotriva naţionaliştilor din kuomintang (KMT) aceştia s-au refugiat în Taiwan şi au mutat capitala Chinei la Taipei luând cu ei bogăţii materiale şi culturale ce le-au permis să evite invazia comunistă. Mişcarea ce s-a vrut temporară avea să se dovedească una de lungă durată, China continentală fiind acaparată de către regimul comunist ce continuă să conducă şi astăzi.
Cea mai nouă cercetare întreprinsă de profesorul Tang se concentrează asupra identităţii taiwaneze şi a conservării acesteia în cadrul dificil impus de nerecunoaşterea acesteia de către China şi, sub influenţa acestui actor politic, de majoritatea statelor ce au relaţii politice cu aceasta. Expulzarea statului taiwanez din structurile Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1971 a condus la izolarea acestui stat care supravieţuieşte sub acest statut nedefinit. China consideră insula ca fiind teritoriu ce îi aparţine, în vreme ce autorităţile de la Taipei îşi reclamă suveranitatea.
În ceea ce priveşte actuala schimbare de putere anunţată în cadrul Partidului Comunist Chinez, profesorul Tang consideră că aceasta poate aduce schimbări, însă procesul de tranziţie este unul îndelungat. Tranziţia se va face treptat, ea începe la 8 noiembrie însă se va încheia în martie anul viitor.
Atunci când am abordat problematica drepturilor şi libertăţilor pe care China le reprimă, am adus în discuţie şi problema practicanţilor Falun Gong. Într-una din cercetările sale, profesorul avea să observe o creştere a popularităţii religiei protestante în rândul populaţiei chineze pe care acesta o explică drept un gest al partidului menit să destreseze relaţia cu poporul. De ce nu a tolerat partidul comunist şi practicanţii mişcării spirituale Falun Gong? Nefiind o religie (n.red.) practicanţii Falung Gong nu au biserică, ei se adună în spaţiul public însă nu sunt acoperiţi de nimic, sunt în văzul lumii şi aşa ceva nu poate fi tolerat de către partidul comunist. De asemenea, ei au o ideologie puternică ce intră în conflict cu cea promovată de partidul comunist de la Beijing. În Taiwan există Falun Gong, însă noi suntem o societate deschisă şi nu intervine acest conflict de opinii. Ce ştiţi despre persecuţiile asupra acestor oameni? Am auzit un zvon despre programul de prelevare de organe însă nu avem dovezi în acest sens. Sunt doar declaraţii ale practicanţilor iar dovezile lipsesc tocmai pentru că „partea continentală” - China (n.red) - nu este deschisă asupra informaţiilor, în special pe subiecte sensibile.
Continuând discuţia profesorul punctează: În China, autorităţile locale au putere de decizie astfel că putem întâlni decizii diferite de la provincie la provincie. Este posibil ca anumite provincii să fie conduse de autorităţi mai dure sau altele de unele mai puţin dure. Astfel, există posibilitatea ca reacţiile să fie diferite în ceea ce priveşte pedepsirea activităţilor ce sunt interzise de ideologia comunistă.
Deşi incert, statutul Taiwanului este unul ce preocupă interesele jucătorilor politici din zonă. Direcţiile sunt însă foarte clare, economic şi cultural colaborarea este îndreptată către China continentală dar politic şi diplomatic se fac eforturi pentru a păstra legăturile cu occidentul.
În acelaşi context, profesorul aminteşte şi de cultele interzise în China, fapt ce a generat o masă de oameni ce practică aceste culte în ilegalitate şi consideră acest fapt ca o posibilă bombă cu ceas pentru societatea chineză. Acest conflict poate fi observat în special la nivelul autorităţilor locale, deoarece Beijingul nu trasează o regulă generală de acţiune, mai spune profesorul.
Ca stat ce se vede nevoit să depindă de intermediari pentru a realiza progrese în mediul internaţional pe scena căruia se vede trecut sub un statut incert, Taiwanul depinde de China şi, pe de altă parte, de partenerii occidentali. Profesorul Tang dezvoltă chiar o idee conform căreia Războiul Rece nu ar fi fost niciodată încheiat în Asia. Exemplele aduse includ pe lângă Taiwan, state precum Vietnam, Coreea de Sud sau Japonia care depind de aliaţii lor şi se văd pioni pe tabla de şah dintre Statele Unite şi Republica Populară Chineză.
Un studiu condus în societatea taiwaneză avea să arate că majoritatea îşi doresc menţinerea situaţiei actuale, 20% vor independenţa şi doar 5% unirea cu China continentală. Există posibilitatea unei independenţe recunoscute? Nu cred, pentru că am crea un precedent pentru regiuni ce îşi reclamă şi ele acest drept precum Tibet şi Xizang. Acelaşi raţionament a condus şi la nerecunoaşterea de către autorităţile de la Beijing a noului stat kosovar. Dar o unire? Nici asta pentru că sunt comunişti şi nu am putea trece peste acest fapt.
Planul economic aduce un alt nivel la care discuţiile se poartă între cei doi actori, China fiind principalul partener comercial al Taiwanului. Schimbările economice din China ne afectează grav şi pe noi. Noi suntem o populaţie de imigranţi, 98% de origine chineză- han- şi doar 2% aborigeni, cultural ne simţim apropiaţi de China continentală, avem foarte multe în comun. Blocajul de la nivel politic nu se continuă la nivel economic, cultural. Oamenii vorbesc aceeaşi limbă, împărtăşesc foarte multe caracteristici.
Viitorul micului stat ce se reclamă a fi “adevărata Chină” depinde de cea acaparată de comunişti. Deşi relaţiile sunt mult îmbunătăţite faţă de perioada regimului dur aplicat de Mao Zedong şi contracarat puternic de către KMT, lucrurile par să aibă un singur sens, acela de raliere la direcţiile actorului mai puternic.
Deşi incert, statutul Taiwanului este unul ce preocupă interesele jucătorilor politici din zonă. Direcţiile sunt însă foarte clare, economic şi cultural colaborarea este îndreptată către China continentală dar politic şi diplomatic se fac eforturi pentru a păstra legăturile cu occidentul.
