Statul român şi-a luat adio de la Vila Florica, reşedinţa Brătienilor

Ministerul Culturii şi Consiliul Judeţean Argeş şi-au luat adio de la Vila Florica din Ştefăneşti, fosta reşedinţă a Brătienilor, care a fost câştigată definitiv şi irevocabil în instanţă, de către un grup de moştenitori ai marii familii liberale. Potrivit publicaţiei locale Jurnalul de Argeş, aflat pe lista monumentelor istorice şi trecut după 1990 în proprietatea Ministerului Culturii, celebrul conac a fost repartizat din 2003 în administrarea şi finanţarea Consiliului Judeţean, aici funcţionând, de atunci, Centrul de Cultură I.C. Brătianu. În paralel însă, urmaşii familiei Brătianu au început un lung şi complex proces de revendicare a întregii proprietăţi, care cuprinde nu numai Vila Florica, ci şi o biserică purtând hramul Sfântul Ioan Botezătorul şi o capelă, o fermă, toate incluse într-un domeniu care se întinde pe aproape 3 hectare. O avere uriaşă care a fost redobândită acum de moştenitorii ilustrei familii liberale, după mai bine de 10 ani de procese, care s-au purtat când la Piteşti, când la Bucureşti, până să se pronunţe soluţia finală de restituire integrală a întregului domeniu de la Ştefăneşti.

Acţiunea de revendicare a fostei reşedinţe a Brătienilor, plus terenul aferent, a fost iniţiată în anul 2000 de către un grup de moştenitori format din Despina Leither Brătianu, Eleonora Brătianu, Ana Maria Schaffer, Maria Ioana Missirliu, Michele Missirliu şi Alexandru Missirliu, cu toţii moştenitori ai fraţilor Vintilă şi Constantin Dinu Brătianu. Iniţial, cu toţii păreau că nu vor avea sorţi de izbândă, după ce, în anul 2001, Tribunalul Argeş le-a respins acţiunea, considerând că proprietatea face parte din domeniul public al statului, statul fiind deci proprietar şi nu reclamanţii. Mai mult decât atât, în anul 2002, şi Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul formulat de moştenitori, astfel că procesul s-a mutat la Bucureşti, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde, trei ani mai târziu, s-au casat deciziile luate la Piteşti, iar procesul a fost trimis spre rejudecare. De atunci, situaţia a început să se schimbe în favoarea reclamanţilor şi, după mai multe decizii luate, când la Piteşti, când la Bucureşti, s-a ajuns la verdictul final şi executoriu, prin care urmaşii Brătienilor au devenit proprietarii Vilei Florica şi a celor 3 hectare de teren adiacent.

Pe timpul derulării îndelungatului proces, Consiliul Judeţean, care primise Vila Florica în administrare în 2003, prin hotărâre de guvern, a cerut proprietarului de atunci, Ministerul Culturii, să facă demersurile necesare pentru a păstra conacul Brătienilor în domeniul statului, urmând ca pentru moştenitori să se propună despăgubiri, conform legii 247/2005, care abia apăruse. Solicitările preşedintelui Nicolescu nu şi-au găsit însă un ecou favorabil la Minister, astfel că procesele au mers mai departe până astăzi, când moştenitorii Brătienilor au câştigat definitiv şi irevocabil, cu drept de executare silită.

Noul ministru al Culturii, Daniel Constantin Barbu, pus în faţa faptului împlinit, n-a avut altceva de făcut decât să scrie o notificare prin care pune în vedere Centrului Cultural Brătianu să elibereze Vila Florica şi terenul aferent, în urma hotărârii judecătoreşti cu titlu executoriu favorabilă moştenitorilor. După mai multe tergiversări, Vila Florica şi cele 3 hectare de teren au intrat pe deplin în proprietatea urmaşilor familiei Brătianu.

Conform Jurnalului de Argeş, chiar dacă statul, prin Ministerul Culturii, şi-a pierdut calitatea de proprietar al fostei reşedinţe a Brătienilor, câştigătorii procesului n-au de gând să schimbe destinaţia Vilei Florica, dorind ca aici să rămână Centrul Cultural şi muzeul celebrei familii liberale, fără a se modifica nimic din situaţia actuală. Mai mult decât atât, în urma unor discuţii anterioare purtate la nivelul Consiliului Judeţean, ideea pe care se va merge mai departe este că până la sfârşitul anului 2013 să se plătească o chirie pentru folosinţa vilei, urmând ca în tot acest timp, să se caute la nivel guvernamental o soluţie financiară pentru cumpărarea acesteia, variantă care nu este respinsă de către noii proprietari.