Stanomir, după haosul din Paris: Să-i mulţumim lui Merkel. A deschis larg porţile islamiştilor care ţin femeile cum ţii câinele în lanţ
Politologul Ioan Stanomir acuză guvernele occidentale că preferă să dea vina pe infractorii români pentru problemele societăţilor lor, în timp ce tolerează fenomene pe care le consideră mult mai grave: extinderea islamismului radical, formarea celulelor islamiste şi atacurile împotriva instituţiilor statului.
În podcastul „Dialog Liber”, realizat de Teodor Cătăniciu, profesorul a criticat ceea ce consideră a fi dubla măsură în tratarea infracţionalităţii şi a imigraţiei, pledând pentru reguli ferme şi egale pentru toţi, precum şi pentru o distincţie clară între imigraţia legală şi cea ilegală.
Ioan Stanomir a avertizat şi asupra pericolului urii ideologice, afirmând că „omul care nu este animat de ură poate fi educat”, în timp ce cel animat de ură „nu poate fi educat – el te va distruge”.
ANALIZA lui Ioan Stanomir
Cred că pentru Statele Unite şi pentru preşedinte, în particular, contează nu atât imigraţia legală, cât imigraţia ilegală. Statele Unite nu şi-au propus în niciun moment, nici chiar în momentele de izolaţionism absolut, să interzică intrarea cuiva în mod legal pe teritoriul lor. Cu excepţia situaţiilor în care au aplicat cote cu caracter rasial, la care s-a renunţat pe măsură ce s-a înaintat în secolul XX. Problema fundamentală a societăţii occidentale este ştergerea graniţei dintre legal şi ilegal.
Cred că oricine este binevenit în societăţile noastre câtă vreme pătrunde legal, câtă vreme se respectă nişte reguli, câtă vreme ştim exact cine este, de unde provine şi care sunt intenţiile lui, pentru a fi mai brutal. Imigraţia ilegală, fie pe vapoare, fie prin tunel, este o imigraţie care este, în primul rând, o infracţiune. Şi nu este vorba aici, cum sugerează unii, doar de cei care, de exemplu, în Statele Unite pătrund din ţările latino-americane. Nu. Pentru că acea breşă care s-a creat alimenta posibilitatea intrării pe teritoriul american a unor inamici ai Statelor Unite din alte zone ale lumii.
La fel şi în Europa. Mai ţineţi minte momentul de umanitarism al cancelarului german Angela Merkel, care a deschis larg porţile şi, într-un fel, ei trebuie să-i mulţumim şi pentru ce se întâmplă la Paris acum. E foarte bine şi sunt de acord să mergem pe ideea azilului. Dar azilul de la ce porneşte, juridic vorbind? De la datoria de a proteja pe cel care se află în pericol. Nu în pericol că e sărac, ci în pericol pentru viaţă lui.
Sunt două căi. Într-o societate, fie intri pe baza unei cote, cum este în Canada şi Statele Unite, faci un punctaj, ai o sumă de bani depusă şi intri. Fie pe baza azilului: sunt persecutat. Dar, în momentul în care nu eşti nici persecutat, nici integrat într-un sistem de pătrundere legală, tu ce eşti? Răspunsul brutal: eşti un infractor care a pătruns ilegal pe teritoriul unui stat. Vă întreb: în societăţile lor există toleranţă faţă de cei care pătrund? Nu.
Uitaţi-vă la cazul Africii de Sud. E un caz simptomatic. Africa de Sud a trăit sub regimul de segregare rasială, care era un regim bazat pe supremaţia unei rase. Acum, africanii din Africa de Sud îi linşează pe cei care vin din ţările vecine pentru că se simt ameninţaţi în existenţa lor. Iar guvernul generat de Congresul Naţional African, care este un guvern cleptocrat şi monolitic, este incapabil să se ţină de cuvânt, că asta este problemă.
Cred, şi asta este punctul meu de vedere, oricât ar părea de impopular, cred că noi avem nevoie de imigraţie. Dar avem nevoie de o imigraţie care să fie legală, transparentă şi gândită în vederea unui proiect de dezvoltare. Sunt foarte mulţi oameni în lumea aceasta ale căror talente ne pot fi folositoare, al căror spirit antreprenorial ne poate fi folositor, a căror umanitate ne poate ajuta. Dar nu cred că noi trebuie să deschidem porţile larg, pentru că frontierele trebuie să existe în cadrul unui stat.
Frontierele nu sunt doar o demarcaţie simbolică. Sunt şi o expresie a suveranităţii şi, chiar dacă frontiera nu mai înseamnă nimic în spaţiul Schengen, nu este chiar atât de simplu ca şi cum ai aboli frontierele. Pentru ca aceşti infractori care trec dintr-o ţară în alta profită exact de libertăţile noastre. Noi am dat libertăţi în considerarea demnităţii umane şi a unei interpretări. N-am dat libertăţi ca să te plimbi dintr-o ţară în alta şi să te ascunzi după ce comiţi infracţiuni. Pentru că asta mi se pare foarte clar şi, spun, încă şi mai apăsat.
Modul în care sunt trataţi, de exemplu, unii cetăţeni români în Europa de Vest mi se pare injust. Românii sunt acuzaţi uneori de comportamente nu foarte elegante şi de infracţiuni. Dar pentru ei se găsesc avioane, cum a făcut guvernul irlandez. Avioane cu care să-i transporte aici. În raport cu ei nu există niciun fel de toleranţă. Când este vorba de cei care vin din ceea ce noi numim Sudul Global, acolo există foarte multă toleranţă. Mi se pare corect că, dacă ai un infractor, trebuie să-l tratezi la fel. Pe vremea preşedintelui Sarkozy se umpleau avioanele. Pentru ca aceste guverne au nevoie, de fapt, de un ţap ispăşitor.
E mai uşor să spui: românii fac grătar pe stradă sau au spart un bancomat. Sau au făcut nu ştiu ce cu nişte carduri. Decât să admiţi că, sub supravegherea ta, pe teritoriul tău, secularismul este abolit, femeia este ţinută cum ţii câinele în lanţ, iar islamismul devine regula şi constituţionalismul, excepţia. E foarte greu să spui...
E mai uşor să spui: au venit infractorii din România. Dar la câţi români au primit în societăţile lor? Care este proporţia de infractori şi care este proporţia de oameni harnici? Şi au contribuit cumva românii, global vorbind, sau polonezii, bulgarii, cehii, maghiarii, la declinul lor civilizaţional? Sunt cumva aceste etnii legate în vreun fel, pe teritoriul ţărilor respective, de încercări revoluţionare, de comploturi, de atentate? Nu! Sunt legate individual în măsură în care au comis nişte infracţiuni. Dar sunt la fel de infractori ca şi alţii. De ce să-i stigmatizăm? Şi nu e o pledoarie în favoarea unui tratament preferenţial... e o pledoarie în favoarea corectitudinii.
Pentru că, atunci când am citit despre avionul din Irlanda, care a trimis infractorii periculoşi în România, mi s-a părut foarte corect şi eu militez pentru această soluţie. Mă gândeam, însă: dar cei care stau ilegal pe teritoriul tău, cei care se fac vinovaţi nu de infracţiuni de drept comun, ci de infracţiuni încă şi mai grave împotriva ordinii statului, cu aceia cum procedezi? Cu aceia cum procedezi? Statul de drept funcţionează greu.
Nici până astăzi, în Statele Unite, după atentatele din 11 septembrie, mai sunt persoane care se luptă pentru viaţă lor, cerând clemenţă. De ce? Pentru ca statul de drept funcţionează greu. Dar, când ai deportat pe cineva, e un pas important. Eu m-aş aştepta să deporteze nu doar români, să deporteze şi pe alţii. Pe cei care vin, creează celule islamiste, fac joncţiunea cu radicalii locali şi dau foc primăriilor. Nu cred că un român s-a făcut vinovat, în vreo ţară în care s-a aflat, de fapta de a da foc unei primării.
Eu, când am văzut primăria din Limoges, am spus: ce diferenţă este între aceştia şi nazişti? Sunt simbolurile unei lumi pe care o dispreţuiesc. Românii, când se duc acolo, nu se duc animaţi de un sentiment de ură. Pot să fie, uneori, în zona gri a legii. Toţi românii, într-un fel, ca şi toţi central-est-europenii, trăiesc cu acest sentiment. Că au fost secole de-a rândul semieuropeni sau noneuropeni. Şi atunci noi, instinctiv, dorim să dovedim celor din Occident că suntem la fel ca ei, dacă nu cumva mai buni.
Dar pentru românii care astăzi călătoresc acolo şi dintre care unii sunt oameni necăjiţi, nu cred că trebuie să li se aplice stigmate. Oamenii noştri care pleacă acolo sunt, într-o proporţie covârşitoare, oameni necăjiţi, care muncesc, care uneori sunt dispreţuiţi pentru că au un alt tip de interpretare, nu a valorilor. Uneori, al comportamentelor. Lucrurile acestea se pot corecta. Acestea se pot corecta.
Omul poate fi învăţat să se comporte mai puţin gălăgios, să nu facă scandal, să nu facă un grătar pe stradă. Poate fi învăţat. Poate fi învăţat să-şi ducă copilul la şcoală. Omul care nu este animat de ură poate fi educat. Omul care este animat de ură nu poate fi educat – el te va distruge.
