"Sindromul Italia" - Documentarul care vorbeşte despre drama "badantelor" din Est
Institutul Italian de Cultură din Bucureşti a găzduit, joi seara, proiecţia în premieră în România a filmului documentar Sindrome Italia („Sindromul Italia” – n.n.), în regia lui Ettore Mengozzi, prezent el însuşi la eveniment, alături de producătoarea Cristina Iordache.
În Sindrome Italia, Mengozzi reuşeşte să vorbească, cu multă delicateţe şi prin metafore cinematografice bine alese, prin compoziţia cadrelor şi folosirea expresivă a luminii, despre drama femeilor est-europene, în majoritatea lor din România şi Republica Moldova, plecate la muncă în Italia.
Concret, este vorba despre cele care fac munca de „badante” (îngrijitoare de bătrâni – n.n.) 24 de ore din 24, şase zile din şapte, în casele familiilor italiene. Multe dintre aceste femei însă, în timp, ajung să sufere de depresie şi sunt internate în spitale psihiatrice.
Potrivit documentarului, la Iaşi, există o secţie specială în cadrul spitalului psihiatric „Socola”, unde în fiecare an sunt internate zeci de femei lovite de o forma particulară de tulburare psihică, respectiv acest "Sindrom Italia".
Toate aceste femei au fost plecate să muncească „în afară” cu speranţa unui câştig mai bun care să le ajute să scape de datorii, să îşi vadă copiii bine hrăniţi, ajunşi la liceu şi apoi absolvenţi de facultate, ori chiar să îşi construiască o casă.
Doar că, departe de casă şi de pământul natal, aceste femei trăiesc, de cele mai multe ori, într-un mediu dur şi neprimitor. De multe ori, bătrânii de care au grijă – suferinzi de Alzheimer sau schizofrenie – devin violenţi fizic sau le adresează cuvinte grele şi umilitoare.
Deseori, „badantele” nu au nici măcar o cameră a lor în casa în care lucrează zi şi noapte. Ele sunt „cazate” într-o cameră la care au acces toţi ai casei, fiind astfel lipsite de intimitate. Se întâmplă deseori să fie agresate inclusiv de ceilalţi membri ai familiei.
Drumul spre dezastrul interior începe cu primul gest de obedienţă, de renunţare la propria demnitate în faţa agresiunii gratuite venite din partea angajatorului. Multe dintre ele se gândesc că va trece, că poate nu va fi mereu la fel, şi apoi, „unde să se ducă să găsească alt loc de muncă acum, când cei de acasă aşteaptă bani de la ele”? Aşa că se decid să îndure, să mai rabde „un pic”… un pic care devine săptămâni, luni, ani.
Fără să îşi dea seama, sunt prinse în capcana unei dimensiuni nevăzute şi nebănuite: aceea dintre două lumi total diferite, fără să se afle cu adevărat în niciuna dintre ele. Cei de acasă s-au obişnuit cu bani şi cadouri şi, treptat, chiar cu absenţa lor. Cei din Italia le vor în stare de funcţionare, apte de muncă până la epuizare.
O parte se hrăneşte cu resursele lor fizice, cealaltă cu cele băneşti, iar ele, de fapt, nu mai sunt nicăieri, devenind doar o interfaţă între două dimensiuni total diferite.
Îşi mai scot dorul de casă din când în când din suflet, îşi promit că „încă un an şi plec acasă”, îl şterg un pic de praf şi îl pun la loc, pentru că „moşul” sau „baba” de care au grijă au ţipat că au nevoie de ajutor.
Şi astfel mai trece încă un an de negare a propriei fiinţe, a propriei individualităţi, dar sufletul începe, în tăcere, să tânjească după o vorbă bună, după liniştea unui cămin, după bucuria pe care le-o aduceau în suflet râsetele copiilor lor.
Omul este o fiinţă socială, iar munca de badantă fixă nu are deloc darul să aline nevoia de socializare, dimpotrivă. Eşti închis în casă şase zile din şapte, cu aceiaşi oameni, aceleaşi activităţi, într-un mediu deseori agresiv, neprietenos. Poţi rezista un timp, dar, la un moment dat, sufletul pare că face implozie, zdrobit între datoria pe care ştii că o ai faţă de cei de acasă şi datoria faţă de supravieţuirea propriului sine.
Cum se manifestă asta? Uneori prin depresie, lipsa poftei de mâncare, îngrăşare necontrolată… iar fenomenul are acum un nume: "Sindromul Italia".
Documentarul lui Ettore Mengozzi scoate la lumină acest fenomen medical şi social real, trăgând un semnal de alarmă cu privire la situaţia dificilă a îngrijitorilor din Europa de Est şi evidenţiind impactul profund asupra acestor femei şi a familiilor lor.
Tânărul regizor a absolvit în 2016 Şcoala Civică de Film Luchino Visconti din Milano, dar este şi licenţiat în Ştiinţe şi Tehnici Psihologice.
Sindrome Italia a fost selectat pentru BIO TO B (BIOGRAFILM) Pitch 2022 şi pentru Balkan Documentary Centre Discovery Workshop 2022.
Filmul este realizat cu sprijinul MIC şi al Emilia Romagna Film Commission.
Evenimentul de joi seara de la Institutul Italian de Cultură din Bucureşti s-a desfăşurat în prezenţa doamnei Laura Napolitano, directoarea instituţiei, iar proiecţia a fost urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri la care publicul din sală a participat cu foarte mult interes.
Vom reveni în curând cu materialul video de la eveniment.
