Sarea, zahărul şi grăsimile omoară cei mai mulţi omeni

V-aţi întrebat vreodată de ce atât de mulţi oameni suferă astăzi de supraponderabilitate? Una din explicaţii ar putea fi că nu le pasă prea mult de aspectul exterior sau de propria sănătate. Alta – că au o voinţă slabă sau o pasiune prea puternică pentru mâncare. Dar, poate este şi din cauză că industria alimentară modernă, reieşind din propriile interese egoiste, ne împinge în mod forţat către un consum exagerat de alimente?

Pentru nimeni nu e secret faptul că alimentele procesate apetisante şi reclamele convingătoare în acest sens reprezintă o sursă importantă de venit pentru sectorul alimentar în dezvoltare. Într-o lume ca a noastră unde predomină relaţiile de piaţă, hrana este, de asemenea, tratată drept o marfă. Pentru noi, produsele alimentare – sunt o condiţie necesară pentru supravieţuire, iar pentru comercianţi - bunuri şi profituri.

Dr. David Kessler, fost comisar al SUA pentru alimente şi medicamente, în cartea sa "Riscurile mâncatului în exces", a menţionat că industria alimentară actuală se bazează pe noţiunea de dependenţă alimentară. Este o strategie bazată pe neurofiziologie, psihologie şi instincte fundamentale ale corpului uman, care, cel mai adesea, reuşesc să predomine asupra minţii şi voinţei oamenilor.

Formula de succes aplicată pe larg de către industria alimentară se rezumă la doar doar trei cuvinte: "Sare, zahăr şi grăsimi". Sarea, zahărul şi grăsimile fac alimentele mai delicioase şi mai atractive, determinând oamenii să consume cât mai multe produse de acest gen. Giganţii industriei alimentare folosesc abordarea hedonistică, manipulând oamenii să obţină satisfacţie maximă de la hrană.

Majoritatea alimentelor care au apărut în ultimii ani în restaurantele fast-food sunt destinate amplificării senzaţiilor gustative ale consumatorilor prin intermediului zahărului, grăsimilor şi sării. Sau acestea abundă în carne, cartofi şi pâine. Chiar şi utilitatea legumelor se poate pierde în acest amestec de cartofi, brânză, smântână, sos picant cremos şi aşa mai departe.

Să examinăm mai îndeaproape sarea, zahărul şi grăsimile pentru a le înţelege mai bine mecanismul de acţiune.

Sarea. Ştim cu toţii că excesul de sare este foarte dăunător. Producătorii sporesc în mod intenţionat cantitatea de sodiu pentru a reliefa compoziţia gustativă şi a creşte termenul de valabilitate a alimentelor. Un aport excesiv de sare duce la o schimbare în echilibrul substanţelor chimice din creier şi creează dependenţă. Potrivit studiilor, folosirea sării este însoţită de eliberarea neurotransmiţătorului dopamină în centrul de plăcere, cauzând dependenţă.

Zahărul. Dulcele este remediul perfect împotriva depresiei. Zahărul ne face să ne simţim mai bine. Un lucru asimilat încă din copilărie. Ulterior, în viaţa de adult, consumul de zahăr se transformă într-o modalitate tradiţională de a ne îmbunătăţi starea de spirit, doar că de data aceasta, ne creează o dependenţă serioasă. Experţii sunt convinşi că unii copii care au tendinţa să mănânce cantităţi mari de zahăr, sunt predispuşi mai târziu la dezvoltarea dependenţei de alcool.

Zahărul ridică nivelul de serotonină - un hormon al plăcerii, provocând o explozie energetică de scurtă durată. Totuşi, acţiunea lui se termină la fel de repede cum a început. După o reducere bruscă a nivelului de serotonină, starea de spirit se deteriorează şi, din nou, dorim să consumăm ceva dulce. În timp, cantitatea consumată de dulciuri trebuie să crească, pe motiv că sensibilitatea receptorilor la insulină se diminuează. Alcoolul acţionează după acelaşi principiu. Asemenea cicluri de schimbare a dispoziţiei, cauzate de un aport artificial de zahăr, determină formarea unei dependenţe grave.

Grăsimea. Alimentele grase sunt, de asemenea, catalizatori ai dorinţei şi ameliorării stării de spirit, constituind sursa cea mai consistentă de energie. Un consum de alimente bogate în grăsimi este însoţit de producerea unor factori cerebrali, ce accentuează senzaţia de plăcere.

Sarea, zahărul şi grăsimile întruchipează hedonismul civilizaţiei moderne. La timpul său, filozoful grec, Aristippus, şi-a fondat doctrina hedonistică (din greaca veche hedonism - plăcere), în care plăcerea este privită drept virtutea principală, drept binele superior şi scopul existenţei umane. De aceea, Aristip credea că fericirea constă în obţinerea plăcerii fizice maxime. Se pare că industria alimentară îşi doreşte să ne facă să urmăm aceeaşi cale.

Cunoaştem acum care sunt cele trei cauze principale ale decesului prematur al rasei umane. Consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi conduce la dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a aterosclerozei, diabetului, obezităţii şi cancerului, care sunt principalele cauze de deces din lume. Se pare, că bolile omenirii sunt retribuţii plătite de oameni pentru că s-au angajat pe calea diverselor plăceri. Iar sarea, zahărul şi grăsimile au devenit principalii provocatori ai unei astfel situaţii.