S.O.S. TVR! - Scrisoare deschisă către premierul Cioloş

Realizatorul TVR Ion Moraru i-a adresat marţi o scrisoare deschisă premierului Cioloş, pentru a trage un nou semnal de alarmă cu privire la situaţia Televiziunii Naţionale şi pentru a-i cere implicarea în salvarea instituţiei.

Politicienii care controlează activitatea TVR nu au apărat niciodată televiziunea de care stiu să se folosească în campanie electorală ci, dimpotrivă, de fiecare dată când au avut ocazia, au lovit-o şi ei fără milă, opinează Moraru, cerând schimbarea acestei situaţii, astfel încât TVR să devină un instrument de construcţie socială şi naţională. În vederea realizării acestui deziderat, Moraru cere ca Guvernul Cioloş să scutească TVR (cu acordul Comisiei Europene) de plata datoriilor către Stat şi, prin Hotărâre de Guvern, să reajusteze taxa tv, aducând-o la o cotă care să asigure buna funcţionare a instituţiei.

Readam scrisoarea adresată de Moraru premierului, remisă redacţiei Epoch Times de Sindicatul Român al Jurnaliştilor, MediaSind.

"Domnule Prim Ministru, Dacian Cioloş,

Vă scriu pentru că, în calitate de vechi angajat al Televiziunii Române, sunt extrem de îngrijorat de starea în care se află instituţia noastră în acest moment.

Asistăm, de câţiva ani, la o înrăutăţire a situaţiei economice din Televiziunea Publică, ce este determinată atât de managementul politic submediocru (dictat de interesul de partid), dar mai ales de subfinanţarea cronică, „controlată” de mediul politic în scop electoral.

Astfel, Televiziunea Naţională, care este a tuturor românilor, a ajuns în pragul colapsului, având audienţe din ce în ce mai mici, credibilitate în scădere, purtând, pe nedrept, şi anatema unei instituţii comuniste. Această percepţie, a unei instituţii a trecutului bolşevic, este chiar întreţinută sistematic prin manipulări grosolane, orchestrate de oameni politici şi patroni de presă, ce sunt interesaţi de dispariţia Televiziunii Publice.

Politicienii, care- potrivit Legii 41- controlează activitatea TVR, nu au apărat niciodată şi în niciun fel instituţia din Calea Dorobanţilor, de atacurile venite din partea unor moguli de presă. Dimpotrivă, de fiecare dată când au avut ocazia, au lovit-o şi ei fără milă. Să ne amintim, spre exemplu, că în 2012 domnul Victor Ponta promova un proiect de lege privind desfiinţarea taxei tv, iar la sfârşitul anterioarei sesiuni parlamentare, un grup destul de numeros de deputaţi şi senatori propuneau spre dezbatere publică modificarea Legii 41/1994 în vedera eliminării aceleiaşi taxe. Ambele gesturi dovedesc iresponsabilitate şi imaturitate politică, care pot distruge o instituţie vitală pentru o democraţie.

Deşi Televiziunea Română este de mulţi ani în criză, din păcate, nu a fost făcută niciodată o analiză profundă a situaţiei ei. Politicienii, care răspund de destinele TVR, nu au fost în măsură să ofere soluţii pentru surmontarea crizelor, chiar dacă au manifestat bune intenţii. Abordările lor, ce au avut la bază observaţii tangenţiale, „din avion”, sunt doar cantitativiste. Ni se spune mereu că „sunteţi prea mulţi!”, fără a ni se preciza dacă suntem „mulţi” în raport cu televiziunile de nişă, sau în comparaţie cu alte televiziuni naţionale din ţările civilizate, unde numărul de angajaţi e mult mai mare ca la TVR. Ni se spune mereu că suntem prea risipitori şi că nu vrem să ne plătim datoriile faţă de Stat, dar nimeni nu vorbeşte de subfinanţarea cronică a instituţiei. Trebuie să vă reamintesc că în România se percepe cea mai mică taxă tv din Europa: 4 lei. Această cifră a rămas neschimbată din 2003, nefiind nici măcar corelată cu rata inflaţiei.

Este la fel de adevărat că dezastrul financiar al Televiziunii publice poate fi explicat şi prin managementul defectuos al politrucilor care s-au perindat la conducerea instituţiei, cei mai mulţi dintre ei fiind interesaţi doar de slujirea partidului şi de propria căpătuială.

Subfinanţarea a condus la scăderea calităţii programelor, la pierderi dramatice de audienţă, la scăderea credibilităţii. Arieratele, către Stat şi diverşi furnizori, au fost rostogolite de la un an la altul, în acest moment atingând dimensiuni alarmante.

În aceste condiţii, în mod stupid, unii au îndrăznit chiar să se întrebe dacă România mai are nevoie de Televiziune Publică. Nu putem lua în discuţie o astfel de ipoteză, pentru că adoptarea unei astfel de perspective e tot una cu a ne întreba dacă ţara noastră mai vrea să fie o democraţie, sau vrem să ieşim din Europa.

Dacă vrem să avem o Televiziune Naţională, care să-şi îndeplinească cu succes misiunea publică, trebuie, mai întâi asigurată finanţarea ei.

Este în puterea dumneavoastră, domnule Prim Ministru, să scutiţi TVR (cu acordul Comisiei Europene) de plata datoriilor către Stat, datorii ce nu s-au făcut nici din vina publicului, nici din vina salariaţilor, ci au fost acumulate de managementul politic. Şi pentru că, în calitate de tehnocrat, nu aveţi niciun fel de obligaţii electorale, puteţi, tot prin Hotărâre de Guvern, să reajustaţi taxa tv, aducând-o la o cotă care să asigure buna funcţionare a instituţiei.

În paralel cu măsurile de redresare financiară se impune o schimbare profundă de management. Astfel, la conducerea Televiziunii publice trebuie să ajungă oameni cu înalte competenţe profesionale, cu viziune, oameni cultivaţi, cinstiţi şi de bună credinţă. Selectarea lor trebuie să se facă prin consultarea profesioniştilor cu experienţă din instituţie. Aceasta pentru că Televiziunea Naţională nu e doar o unitate ce trebuie manageriată economic. Este chiar un fenomen mult mai complex, cu multe nuanţe, ce scapă, de cele mai multe ori, observaţiilor din afară. Ea nu este o „întreprindere” obişnuită. Ba mai mult, Televiziunea Naţională, prin misiunea sa publică care o face să se detaşeze de mediul concurenţial al televiziunilor comerciale, trebuie să fie un instrument de construcţie socială şi naţională cu o strategie „cu bătaie lungă” şi riguros întocmită. Dacă ignorăm aceste adevăruri axiomatice, riscăm să repetăm anumite greşeli de nuanţă proletcultistă. Am în vedere ultima concediere colectivă din 2012, când a fost decimat un corp de profesionişti, doar în numele observaţiei superficiale, din mediul politic, că „sunteţi prea mulţi!” şi fără nicio analiză profesionistă.

Se impune, de asemeni, să se elaboreze de urgenţă o nouă lege de organizare a SRTV, prin consultarea directă a profesioniştilor din instituţie. Această nouă lege trebuie să scoată Televiziunea Română din sfera de influenţă a mediului politic.

Precizez că aceste observaţii şi propuneri au fost înaintate şi către Preşedenţie în anul trecut. Mizam atunci pe implicarea, în calitate de mediator, a domnului preşedinte Klaus Iohannis în această spinoasă problemă şi a cărei rezolvare a fost atât de mult tergiversată. Din păcate, cererile formulate de mine s-au lovit de zidul birocratic al consilierilor domnului Preşedinte şi au devenit, cum spun jurnaliştii, un subiect îngropat.

TVR, prin calitatea sa de instrument de construcţie socială şi naţională, ar trebui să fie parte integrantă a oricărui proiect de ţară, deoarece, prin mijloacele sale specifice, poate articula şi potenţa energiile creatoare ale progresului. Nu este necesar să fii specialist în televiziune sau comunicare pentru a observa că Televiziunea publică ar putea fi folosită pentru realizarea unor obiective naţionale. Spre exemplu, TVR Internaţional, care încearcă, într-o manieră destul de modestă acum, neavând o strategie editorială bine definită, să fie o „ oglindă” a românimii de peste graniţe, ar putea deveni parte integrantă dintr-un proiect amplu, de promovare a României în lume prin antrenarea vârfurilor diasporei în această direcţie, prin atragerea tuturor românilor din lume în „spaţiul” idealurilor naţiunii noastre. Acest lucru ar pute fi realizat printr-o cooperare strânsă între TVR, MAE şi ICR . Un alt proiect discutabil este TVR Chişinău. Acolo s-au făcut investiţii modeste, iar rezultatele sunt pe măsură. Intenţia, de a adăuga o voce românească într-un spaţiu dominat de media rusofonă, a fost una bună. Cu mijloace financiare puţine, staţia noastră din capitala Republicii Moldova, nu poate însă face o ofertă atractivă celor încă nehotărâţi să intre în „patria limbii române”. Eu chiar cred că TVR Chişinău este o prezenţă ofensatoare pentru o populaţie bine manipulată de media moscovită.

„Exportul”, în Republica Moldova a marilor noastre valori naţionale comune ar trebui să se realizeze printr-o politică editorială coerentă care să asigure prezenţa permanentă în studiourile din Bucureşti a oamenilor de seamă din Basarabia, prin dialog permanent cu oamenii de peste Prut, prin promovarea sistematică a culturii române în cadrul unor programe specifice.

Aceste demersuri, atât cele care privesc diaspora noastră occidentală cât şi românii de peste Prut, pot fi materializate doar printr-o susţinere financiară consistentă şi un management făcut cu bună-credinţă şi profesionalism. Altfel toate întreprinderile, reportericeşti, culturale, vor rămâne ca până acum, simple gesturi „de operetă”.

Domnule Prim Ministru, implicarea dumneavoastră în rezolvarea problemei Televiziunii publice este de maximă urgenţă. Atacurile laşe la adresa TVR, o instituţie lipsită de apărare în acest moment, cresc de la o zi la alta, detractorii ei urmărind destabilizarea. Acţiunea este controlată pas cu pas de unele televiziuni comerciale, care manipulează publicul, spre a-l transforma în contestatar al Televiziunii Naţionale", scrie Moraru.

Reamintim că Televiziunea publică a înregistrat în anul 2015 pierderi cumulate estimate la aproape 690 milioane de lei, cu doar opt milioane mai mici faţă de anul precedent.

TVR se confruntă de ani de zile cu probleme financiare grave datorită proastei administrări a televiziunii - unde membrii Consiliului de Administraţie sunt desemnaţi politic -, a datoriilor enorme în contul unor contracte comerciale semnate în anii 2000 şi a stagnării taxei TV la nivelul din 2003 etc. În prezent, TVR nu are Consiliu de Administraţie, instituţia fiind condusă interimar, după demiterea lui Stelian Tănase, de Irina Radu.