Pleşu şi Liiceanu, urmăriţi de calomnii: "La Olăneşti, aş fi mâncat 60 de păstrăvi!" (Video)

Prezenţi la lansarea volumului "Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii", carte ce reuneşte dialogurile pe care le-au avut la TVR, în 2011, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au fost invitaţi de moderatoarea evenimentului, Ioana Pârvulescu, să se "prezinte", astfel încât cititorii să aibă ocazia nu doar să asiste la o lansare de carte, ci şi să-i regăsească pe cei doi scriitori.

Cum cartea lansată de cei doi include un splendid capitol despre calomnie, Pleşu a relatat unele dintre cele mai hazlii calomnii la adresa sa lansată în urmă cu circa două decenii de România Mare, condusă la vremea respectivă de (acum) răposatul Vadim Tudor, o calomnie legată de modul cum "petrecea" la Castelul Peleş când era la Ministerul Culturii.

"În România Mare s-a spus că ieşeam noaptea în curtea castelului în chiloţi şi alergam diverse trupe de băieţi şi fete, n-aveam prejudecăţi, cu gânduri impure. Imaginea asta m-a lăsat visător, dădea un temperament, o energie ofensivă pe care nu mi-o bănuiam. Tot legat de asta, a apărut şi o altă calomnie, cum că eu mănânc foarte mult. Şi acum când cineva vrea să spună ceva rău de mine mă face gras, obez, mâncău! Nu ştiţi cât sufăr şi cât de nedrept mi se pare să fiu tratat în felul ăsta! Dar asta e tot din anul '90 când se spunea că eu merg cu Dinescu pe la diverse foste case ale lui Ceauşescu şi acolo mâncăm! De exemplu, la Olăneşti eu aş fi mâncat 60 de păstrăvi!", a rememorat Pleşu.

Dacă Pleşu a povestit "calomnii punctuale, anecdotice", în schimb Liiceanu a ţinut să se refere la o calomnie "fecundă, temeinică şi durabilă", colportată de acelaşi Vadim:

"Ea (calomnia) durează din 1990 până în clipa de faţă, calomnia, să o numim, editorială. Prietenul meu, dl Pleşu, ajuns ministru al Culturii s-a gândit să îşi căpătuiască prietenii şi îndreptându-şi privirea spre mine s-a gândit: "Să îi dau Editura Politică!" Editura Politică, în această relatare, semăna cu peştera lui Ali Baba! "Nu ştiţi ce au înăuntru!" povestea Vadim Tudor, "Candelabre până în pământ, covoare de Buhara!" a rememorat Liiceanu calomniile Românei Mari, reamintind că bogăţia unei edituri constă în portofoliul editurii şi echipa editorială, nu în lucruri materiale.

Scriitorul a mai explicat că, în această lumină, Editura Politică nu a fost nici pe departe un cadou ci, mai degrabă, un fel de curăţare a grajdurilor lui Augias (una din cele 12 munci ale lui Hercule care a trebuit să cureţe grajdurile regelui Augias, neîngrijite timp de 30 de ani n.r), căci portofoliul Editurii Politice era alcătuit în proporţie de 90% din documente de partid, iar echipa era formată din oameni care se turnau între ei.