"S-a născut o mişcare monstruoasă" - Papahagi acuză că aşa-zisul "suveranism" combină "cele două emanaţii ale Diavolului"
Profesorul Adrian Papahagi a opinat, în podcastul "Rezilienţa prin cultură", realizat de Cristian Pătrăşconiu, că atât comunismul, cât şi nazismul reprezintă "cele două emanaţii ale Diavolului" – ură de rasă şi ură de clasă – capabile să coabiteze şi să se alieze în numele aceleiaşi violenţe ideologice.
Profesorul a subliniat că ambele regimuri sunt criminale prin natura lor, responsabile de cele mai mari crime din istoria omenirii, iar comunismul, spre deosebire de nazism, continuă să producă victime şi astăzi, din Coreea de Nord până în China şi Rusia.
În acelaşi timp, Papahagi a avertizat că aceste ideologii totalitare revin sub forme rebranduite, inclusiv în România, prin mişcări aşa-zis "suveraniste", care combină nostalgia comunistă cu legionarismul, rasismul şi antisemitismul, motiv pentru care condamnarea lor fermă şi fără echivoc trebuie să rămână un reper moral şi civic fundamental.
Redăm mai jos schimbul de idei.
Adrian Papahagi: Din resentimente şi frustrare s-a născut la noi o mişcare monstruoasă care, iată, aliază pentru prima dată comunismul şi nazismul cel mai pur, fascismul cel mai pur. Fiindcă vedem în mişcarea asta care îşi spune suveranistă atât elemente de nostalgie comunistă – naţionalizări, ură de străini, confiscări, narodnicism, protocronism, ceauşism nostalgic şi aşa mai departe – şi, pe de altă parte, legionarism, rasism, antisemitism. Şi asta arată încă o dată capacitatea lor de a se alia. Cele două emanaţii ale Diavolului – ură de rasă, ură de clasă – trăiesc foarte bine împreună, de altfel.
Jurnalist: Au început un mare război, cel mai mare război cunoscut de omenire până acum, al Doilea Război Mondial, şi au făcut foarte multe lucruri după aceea împreună. "Roşu. Brun. Răul secolului" e titlul unei cărţi faimoase a lui Thierry Wolton.
Adrian Papahagi: Deci cele două sunt compatibile. Or, unde a fost punctul nevralgic al acestei cărţi, "Cartea neagră a comunismului"? În prefaţă, foarte combativă, un pic prea militantă, de altfel – ţineţi minte că în ‘97, trei dintre autori, Werth, Bartosek şi Margolin, chiar s-au desolidarizat de prefaţa lui Stephane Courtois, dar după aia probabil au încasat şi drepturi de autor, fiindcă cartea s-a vândut foarte bine, în zeci de ţări, milioane de exemplare. Sunt două-trei puncte nevralgice. Unu la mână: comunismul este comparabil cu nazismul şi nazismul nu a adus o singularitate.
Jurnalist: Dar e nevralgic sau e un adevăr?
Adrian Papahagi: E un adevăr, dar lucrul ăsta nu era acceptabil. Doi la mână: că e criminal prin sine, şi trei la mână: crimele acestea au fost sistematice, similare în diverse ţări, în părţi foarte diferite ale lumii – că ce legătură are totuşi Cambodgia cu DDR?
Jurnalist: Sau chiar cu România, unde au fost omorâţi câteva sute de mii de oameni în închisorile comuniste.
Adrian Papahagi: În Cambodgia au reuşit să omoare o treime în câţiva ani, aproximativ două milioane din şase, mi se pare. Esenţialmente, toţi orăşenii au fost omorâţi de ţărănoi din resentimente. Şi să ştiţi că lucrurile astea se pot întâmpla foarte uşor şi la noi, adică ura faţă de intelectual pe care ai auzit-o în ‘90 – "moarte intelectualilor" – s-a rostit în România. Dar şi astăzi discursul ăsta revine. Mie mi s-a spus că nu sunt un adevărat român şi un adevărat ortodox, că sunt trădător. Toţi suntem trădători – asta cu trădarea era un reflex al… Dar cartea asta, în ‘97, a stârnit atâtea isterii.
Dar astea trei puncte nevralgice au fost documentate, fiindcă cei care au scris sunt istorici. Lucrul ăsta a pus în faţa lumii un argument irefutabil. Şi e foarte interesant că argumentul a venit totuşi de la istorici francezi, dintr-o ţară a cărei intelectualitate era totuşi foarte stângistă, dar a venit totuşi cu autoritatea unor oameni care nu erau, să zicem, estici, deşi unii au rădăcini.
Dar ce arătau ei este că, oriunde a fost aplicat, comunismul n-a fost o idee bună pusă prost în practică. A fost o idee proastă cu efecte criminale. Fiindcă tu poţi să spui cu logica elementară: Dom’le, dacă e o idee aşa de bună, măcar în unele locuri ar fi trebuit să iasă ceva bun.
Jurnalist: Nu. Mereu a lăsat sânge în spate, la propriu.
Adrian Papahagi: Sistematic. Asta înseamnă că natura ei este criminogenă. Din start e un virus – ADN-ul lui produce invariabil, oriunde este implantat, crimă. Asta e prima chestie. Doi la mână: dimensiunea incredibilă a crimei.
Jurnalist: Care nu are termen de comparaţie. În istoria cunoscută a omenirii, nimeni nu a ucis mai mult decât comuniştii, regimurile comuniste.
Adrian Papahagi: Şi din cauza faptului că, spre deosebire de nazism, care a durat, să zicem, un deceniu – din anii ‘30, cu teroarea, până în ‘44 –, comunismul continuă. Iată, în Coreea de Nord sunt oameni care mor de foame şi o să se spună, poate mâine, în mod cinic, că ei mor de foame că-i proastă gestiunea guvernului sau nu ştiu ce, sau de vină or fi occidentalii că le-au pus sancţiuni sau chestii de genul ăsta. Or, nu.
În China, iată, comunismul continuă sub o formă doar aparent soft, fiindcă şi acolo se întâmplă în continuare genocide – şi, atenţie, pe baza rasială, fix ca în nazism. Fiindcă şi comunismul a avut o dimensiune rasistă. De altfel, Stalin a avut o perioadă puternic antisemită. În China, astăzi, sunt ucişi musulmanii şi, înainte, fuseseră cei din Tibet. Da, acelea au fost genocide planificate.
Ruşii, până astăzi, îi ucid pe ucraineni. Holodomorul, foamea aceea organizată de Stalin, a fost planificată. Deci, acolo, efectiv, soldaţii baricadaseră zona şi îi lăsau pe ăia să nu mai aibă nimic de mâncare, până ajunseseră la canibalism în unele cazuri.
Dar, din nefericire, vezi că tot timpul există unii care spun: "Dom’le, nu e aşa". De pildă, aceşti nenorociţi de autori aşa-zişi istorici, care au scris că la Piteşti, de fapt, nu era o crimă comunistă – Mihai Demetriade şi Mădălin Hodor, amândoi predau la Academia SRI. În fine, asta o fi tema pe care au primit-o de la Securitate, să spună că, de fapt, crimele nu le-a făcut Securitatea, ci s-au omorât nişte legionari între ei. Or, nu-i aşa.
Sigur că comunismul a dus atât de departe abjecţia, încât a pus oamenii care erau în închisoare – asta n-au făcut-o nici naziştii în lagărele lor – să se omoare între ei, să se bată, să se tortureze între ei, i-au pus pe unii să fie torţionari şi alţii victime, după aia, eventual, se schimba. Oricum, lucrul ăsta sinistru care s-a întâmplat la Piteşti este o crimă a comunismului.
Dar, vedeţi, până astăzi există oameni care încearcă să legitimeze ideea că, de fapt, nu comunismul a avut crime, că, de fapt, ăia pe care i-a suprimat erau trădători, nepatrioţi, erau spioni britanici, erau legionari, erau fascişti, erau nu ştiu ce. Şi, până la urmă, justifică crimele comunismului. Lucrurile astea nu trebuie să mai existe.
Comunismul este ilegitim şi criminal, cum a fost declarat în Parlamentul României, la fel ca nazismul. Nici unul dintre aceste două nu mai trebuie să primească drept de cetate, nici antisemitismul nazist.
