Rusia pe frontul 'Parteneriatului Estic': O nouă ofensivă, arme vechi
Summitul 'Parteneriatului Estic' bate la uşă, iar Rusia continuă să se răzbune pe partenerii care i-au 'înşelat încrederea'. Arsenalul măsurilor de presiune asupra vecinilor care au ales drumul asocierii cu Uniunea Europeană (UE) este destul de limitat şi deja aproape plictisitor: războaie ale gazului şi preţurilor, conflicte vamale, enclave şi teritorii separatiste, Rosspotrebnadzor. Toate acestea au fost deja (răs)folosite, iar acum au fost reactivate fără nicio ezitare.
Există voci care afirmă că, în acest nou război al Moscovei pentru spaţiul postsovietic, frontul principal îl constituie de fapt Ucraina şi că toate celelalte - Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjanul sau Armenia - sunt bătălii de importanţă secundară. Cu toate acestea, cum se întâmplă de multe ori în marile războaie, lucrurile au luat şi de data aceasta o turnură neaşteptată. În Ucraina, ampla ofensivă rusă s-a împotmolit, în timp ce singura breşă a fost făcută de Kremlin acolo unde aceasta era, din motive absolut obiective, mult mai puţin necesară: în Armenia, care nici măcar nu avea alternativă pentru aderarea la Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) şi care şi-a exprimat recent hotărârea de a adera şi la Uniunea Vamală, stârnind dezamăgirea Bruxellesului.
Totuşi, este clar că nicio altă ţară dintre cele care se vor duce în noiembrie la summitul de la Vilnius nu are de gând, nici măcar într-un moment de slăbiciune trecătoare, să adere la Uniunea Vamală, practic ultimul proiect integraţionist al Kremlinului, în condiţiile în care cel al Uniunii Eurasiatice, lansat de Putin, rămâne unul utopic, fiind respins până şi de belaruşi.
În timpul vizitelor întreprinse vara aceasta la Moscova, Bruxelles şi Berlin, ministrul de externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman, declara că Uniunea Vamală nu este un obiectiv pentru Chişinău, care doreşte să parafeze Acordul de asociere şi implicit de liber schimb cu UE. Chiar dacă, la acea dată, unii analişti atenţionau în legătură cu posibilitatea ca Rusia să 'zgândăre' şi să acutizeze în mod intenţionat conflictul transnistrean, ca o formă de presiune la adresa aspiraţiilor europene ale Chişinăului, Gherman a declarat atunci că 'nu a sesizat niciun element' de şantaj. Acesta, însă, s-a făcut simţit ceva mai târziu, luând forma deja testată a embargoului asupra vinurilor moldoveneşti.
Azerbaidjanul a declarat la rândul său în mod clar că nu doreşte să adere la Uniunea Vamală. Membru al Parteneriatului Estic, Baku a fost supus şi el unor presiuni din partea Rusiei, care s-a poziţionat şi mai ferm de partea aliatului său tradiţional Armenia, în conflictul din jurul enclavei Nagorno-Karabah.
Cu toate acestea, acţiunile punitive ale Moscovei împing şi mai hotărât ţările membre ale Parteneriatului Estic spre acorduri de asociere şi de liber schimb cu UE. În Ucraina, acest lucru s-a soldat chiar cu o aliere a puterii şi opoziţiei în ceea ce priveşte importanţa vectorului european. Astfel, în timp ce unul dintre liderii opoziţiei ucrainene, Anatoli Grişenko, a caracterizat presiunile Moscovei asupra Ucrainei ca o 'obligare la căsătorie pe calea violului', preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici a declarat la rândul său, aproape sfidând avertismentele liderului rus Vladimir Putin, care atenţiona cu închiderea pieţei ruseşti, că Ucraina este gata să semneze acordul de asociere cu UE, care să-l înglobeze pe cel privind crearea unei 'zone de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare'.
De altfel, renunţarea la vectorul european ar însemna pentru mulţi politicieni din Ucraina, Republica Moldova sau Georgia un eşec al carierelor, în condiţiile în care campaniile electorale ale acestora au fost construite în principal pe lozinci de apropiere de UE, chiar dacă nu au fost omise, în încercarea de a atrage electoratul rusofon, nici promisiunile privind bunele relaţii cu Rusia. Totuşi, piaţa rusă este una imensă, iar ţările sunt interesate de oportunităţi de desfacere pentru produsele lor. În afară de aceasta, în condiţiile crizei economice din UE, Rusia rămâne o ţintă atractivă pentru muncitorii imigranţi din spaţiul ex-sovietic.
În acelaşi timp, insistenţa Moscovei de a păstra în sfera ei de influenţă statele din spaţiul postsovietic a complicat relaţiile Rusiei nu doar cu cei care au refuzat, ci şi cu cei care au acceptat. În acest sens ar fi de remarcat faptul că delegaţia rusă a ieşit demonstrativ din sală în timpul discursului susţinut de la tribuna Adunării Generale a ONU de preşedintele georgian Mihail Saakaşvili (discurs care se centra nu atât pe atacul la adresa regimului politic din Rusia, ci pe deconspirarea Uniunii Eurasiatice, zugrăvite de liderul georgian ca un 'imperiu sovietic restaurat'), în timp ce delegaţiile belarusă, kazahă, tadjică, armeană sau kârgâză nu s-au grăbit să-i urmeze gestul.
Pe aceeaşi linie a 'trădării', din punctul de vedere al Moscovei, s-ar înscrie şi poziţia Minskului, care a refuzat să se ralieze presiunilor economice ale Rusiei la adresa Kievului, în condiţiile în care Ucraina este un partener comercial cheie pentru Belarus. Embargoul la adresa produselor fabricii ucrainene de bomboane 'Roshen' nu a fost susţinut nici de autorităţile kazahe, care au declarat că testele lor nu au descoperit probleme la produsele ucrainene.
Astfel, până şi cei mai apropiaţi parteneri ai Rusiei - Belarusul şi Kazahstanul - nu doresc să sufere pierderi materiale din cauza sancţiunilor ruseşti şi uneori nu se sfiesc în a-i da în mod clar de înţeles partenerului rus că ar trebui să-şi ţină în frâu emoţiile.
O soluţie ar fi ca Moscova să încerce să-şi construiască relaţiile cu vecinii postsovietici în baza intereselor reciproce.
Dar acest lucru nu e uşor de făcut. Săptămâna aceasta, Rusia şi-a scos din nou din teacă sabia embargoului: produsele lactate lituaniene au devenit la rândul lor ţinta unei supărări aproape copilăreşti a Moscovei pe faptul că tocmai la Vilnius - capitala unei republici care făcut parte din Uniunea Sovietică şi care acum a ajuns la preşedinţia UE - Ucraina va semna, iar Republica Moldova şi Georgia vor parafa acorduri de asociere şi de liber schimb cu UE.
