România nu trebuie să-i abandoneze pe fermierii tradiţionali în favoarea giganţilor biotehnologici (jurnalist britanic)
Pentru a-şi sprijini propriii cetăţeni şi pentru a concura la nivel internaţional pe piaţa produselor alimentare, România trebuie să înceapă să-şi vadă fermierii săraci drept elementul fundamental pe care să-şi construiască viitorul, mai degrabă decât o problemă persistentă ce trebuie eliminată progresiv. Fermele mici sunt capabile să producă la fel de multe, sau mai multe, alimente decât concurenţii lor mari, dar sunt distruse sub falsa promisiune a creşterii producţiei şi a dezvoltării economice. Dacă România nu va focaliza fondurile pentru dezvoltarea rurală şi agricultura durabilă, îşi va pune în pericol propria cultură, mediul şi cea mai mare parte a populaţiei sale, este de părere jurnalistul britanic Luke Dale-Harris, care lucrează la un documentar despre comunităţile agricole de mici proprietari din România, semnatarul articolului publicat marţi de cotidianul britanic The Guardian.
Timpul în România pare să se plieze peisajului. Pe dealurile din Transilvania viaţa se desfăşoară aşa cum a făcut de secole: fermierii îşi cultivă terenurile mici manual. Totuşi, acolo unde terenul se aplatizează iar orizontul se deschide, istoria strânge cercul, iar reformele din ultimii 75 de ani, mai întâi sub comunism iar apoi sub capitalism, devin evidente.
În jurul unor sate împresurate de blocuri din beton construite pe vremea lui Ceauşescu, se întind câmpuri imense cu culturi unice, ocazional punctate de mersul lent al unei combine de recoltat în valoare de 500.000 de euro.
În contextul unor subvenţii UE care recompensează creşterea şi productivitatea mai presus de orice, aceste ferme sunt în creştere exponenţială, înghiţind totul în calea lor. Acest lucru, se pare, este viitorul agriculturii româneşti. Dacă acest model de agricultura este posibil să fi funcţionat în alte ţări, România, la fel ca mulţi dintre vecinii ei din Balcani, este o poveste diferită, consideră jurnalistul britanic.
În pofida eforturilor lui Ceauşescu de a strămuta populaţia din zonele rurale şi a configurării unor noi pieţe şi oportunităţi de muncă, în jur de 30% din populaţia de 19 milioane a României continuă să trăiască de pe urma fermelor lor de subzistenţă şi semi-subzistenţă. În opinia semnatarului articolului, atât guvernul român cât şi factorii de decizie de la Bruxelles refuză să recunoască faptul că aceştia sunt oamenii care sprijină economia românească, păstrează vie cultivarea pământului şi mediul diversificat.
În schimb, oficialii subminează sistematic infrastructura pe care se bazează ţara, susţine Dale-Harris. Prin instituirea politicii universal aplicabile ('one size fits all'), amplu criticată şi centrală în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, marea majoritate a agricultorilor din România sunt marginalizaţi. În prezent, 51% din subvenţiile de 6 miliarde de euro pe an care sosesc în România, merg doar la 0,9% din ferme, în timp ce un total de 70% din fermele româneşti sunt considerate neeligibile pentru orice fel de subvenţii.
Reţelele de comerţ pe care s-au bazat ţăranii în mod tradiţional sunt erodate la ambele capete. În contextul în care piaţa seminţelor este în mare parte monopolizată de multinaţionale, care stabilesc preţul la seminţe ce nu se reproduc şi trebuie cumpărate în fiecare an, agricultorii sunt adesea obligaţi să facă cheltuieli ce nu sunt necesare. La celălalt capăt, pieţele locale dispar în competiţia din partea supermagazinelor străine, care vând alimente la preţuri mici, fapt accesibil numai prin subvenţiile şi tehnologia pe care fermierii nu le deţin.
La 10 iulie, la Bucureşti, s-a organizat ''Romanian AgriBusiness Forum 2012'', primul de acest fel sub noul ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin. Micii agricultori şi-au pus speranţele în ministrul Constantin, în contextul care acesta marchează o ruptură de miniştrii anteriori, Valeriu Tabără şi Stelian Fuia, ambii lucrând anterior pentru gigantul controversat din domeniul biotehnologiei, Monsanto, şi ambii în favoarea atât a culturilor modificate genetic cât şi a agriculturii intensive, subliniază autorul articolului.
Cu toate acestea, conferinţa, sponsorizată de Monsanto, Pioneer şi DuPont, la care au participat unii dintre cei mai mari proprietari de terenuri din ţară, promite să continue vechea politică, lasând puterea în mâinile investitorilor privaţi. Chiar şi secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, a fost în imposibilitatea de a nega faptul că sponsorii şi participanţii ar fi avut avut motive politice pentru finanţarea evenimentului, spunând că 'de obicei (aceste companii) au un interes în sponsorizarea acestor evenimente pentru un fel de scopuri de lobby', îl citează jurnalistul britanic.
Dacă conferinţa se dovedeşte a fi cum era de aşteptat, acesta va fi un semn demoralizant pentru agricultori şi ONG-urile de mediu care au luptat pentru schimbări în Ministerul Agriculturii în pregătirea terenului reformelor PAC din 2013, notează în final semnatarul articolului.
