România nu este o ţară în care animalele sunt protejate

România, s-ar putea parafraza, nu este o ţară pentru animale - maltratările şi abuzurile sunt încă larg răspândite şi tolerate de poliţie şi autorităţi. Din protestele şi comentariile care circulă în comunitatea asociaţiilor se conturează un sentiment de inadecvare pentru o ţară aflată încă departe de valorile europene în materie de protecţie a animalelor şi mulţi, printre care şi preşedinta asociaţiei ''Save the dogs'', italiana Sara Turetta, invocă o ''moral suasion'' (presiune morală/ europeană în acest sens, comentează portalul Osservatorio sui Balcani în ediţia de miercuri.

În România este de tristă notorietate problema protecţiei drepturilor animalelor. O veste bună însă pe frontul animalier este faptul că unele asociaţii obţin ceva rezultate, deşi lent. Un nou parteneriat între voluntari animalişti şi voluntari umanitari a fost lansat recent, prin ''pet therapy'', între ''Save the dogs'' şi Centrul Don Orione din Voluntari )Bucureşti(, care se ocupă de minori orfani.

În acest fel, s-a născut ''It's Donkey Time!'' )''Timpul măgăruşilor!(, primul program de onoterapie (terapie asistată cu măgari), activat în România de un grup de organizaţii nonprofit. Proiectul, finanţat de ''Fondazione Paideia'', în colaborare cu partenerul finlandez ''Friends of Homeless Dog'' şi ''Elizabeth Svendsen Trust'', şi-a propus să amelioreze calitatea vieţii copiilor orfani din Centrul Don Orione, care au diferite grade de dizabilitate. Beneficiarii terapiei sunt atât copii, cât şi bătrâni dintr-un azil.

De câteva luni, majoritatea aflată la guvernare în România încearcă să obţină aprobarea în Parlament a unei noi legi, puternic contestate, privind câinii vagabonzi, diferită de cea în vigoare, care datează din 2008 şi care este în mare măsură ignorată, după cum au denunţat de mai multe ori asociaţiile din domeniu, relevă semnatara articolului, Maddalena Di Tolla Deflorian. Surpriza a fost până acum imposibilitatea pentru majoritatea parlamentară să aprobe textul, deja trimis la Comisia competentă de două ori, înainte de Paşti şi din nou pe 7 iunie.

Manifestaţiile în stradă, opoziţia mai multor parlamentari şi protestele internaţionale au oprit pentru moment planul definit de adversari ca fiind un 'masacru legalizat', care ar face definitiv legal ceea ce se întâmplă în prezent în mod ilegal şi cu o opacitate îngrijorătoare, în repetate rânduri denunţat de către asociaţii, ţine să sublinieze autoarea articolului.

Câini vagabonzi din România sunt în mod regulat capturaţi şi ucişi în multe oraşe ale ţării cu metode de multe ori brutale. Nimic mai bun nu se întâmplă nici în adăposturile publice pentru câini, considerate adevărate lagăre. Lipsesc campaniile de sterilizare, de responsabilizare şi de educare a proprietarilor şi aproape total o cultură a adopţiilor, atrage atenţia semnatara articolului.

Recent, două scandaluri în jurul animalelor au suscitat în România şi în străinătate polemici şi proteste. Într-un caz, într-un adăpost public de câini )la Botoşani( a fost denunţat de asociaţiile pentru protecţia animalelor un masacru: 200 câini ar fi fost ucişi de lucrătorii din structură. Viteza operaţiunii desfăşurată noaptea şi unele bălţi de sânge văzute ulterior de voluntari sugerează o metodă dureroasă şi crudă de ucidere a câinilor. ''Save the dogs'' denunţă de mai mult timp o situaţie similară în adăpostul de câini de la Constanţa, numit şi 'adăpostul morţii''.

Câteva zile mai târziu, un al doilea scandal a ieşit la lumină: în Delta Dunării, una dintre puţinele zone din Europa unde se mai află încă cai sălbatici, peste 70 de cai au fost capturaţi în condiţii neclare urmând să fie transportaţi spre o ipotetică sacrificare, evitată ulterior. Denunţul asociaţiilor a mobilizat poliţia română, care a oprit transportul.

În acest scenariu îndepărtat de sensibilitatea generală europeană, se însumează efectele negative ale proastei gestionări şi interesele business-ului capturării şi sacrificării animalelor, consideră autoarea analizei.

Asociaţiile denunţă în unele cazuri şi relaţiile ambigue dintre administratori publici şi gestionari ai structurilor incriminate pentru abuz şi ineficienţă.