Rinocerii si tigrii mor in rezervatia Kaziranga din India
Cunoscuta rezervatie internationala Assam a tinut recent titlurile ziarelor, dar, din nou, din motive negative. Parcul National Kaziranga, care este cunoscut ca un loc sigur pentru speciile in pericol, precum rinocerul cu un corn si tigrii indieni, a atras atentia mediei din cauza braconarii a peste 20 de rinoceri in ultimii doi ani si a mortii a 10 tigrii in ultimele 130 de zile. Soarta rinocerilor si tigrilor din Kaziranga produce serioase nelinisti printre iubitorii de animale si activistii pentru mediu din nord-estul Indiei.
Moartea felinelor de talie mare, care reprezinta animalul national al Indiei, i-a facut pe iubitorii de animale sa realizeze ca nu doar rinocerii cu un singur corn sunt in pericol, ci si celelalte animale din Kaziranga, care a fost declarat parc national de catre guvernul Indian in 1974 si face parte din Patrimoniul Mondial din 1985. In timp ce populatia de tigri din regiune scade drastic, s-a luat o pozitie si in Parlament. Ministrul de Stat al Uniunii (MoS) pentru Mediu si Paduri, S. Reghupathy, a informat recent Rajya Sabha (forul superior al Parlamentului indian) ca populatia de tigrii din nord-est s-a redus la 84 de exemplare.
Cu privire la braconarea rinocerilor, Reghupathy a informat Loc Sabha (forul inferior al Parlamentului indian) ca 18 rinoceri au fost ucisi de braconieri in 2007 si 6 in 2008 in parcul national Kaziranga si in zonele din apropiere. Cea mai veche rezervatie naturala din Assam, situata la aproximativ 200 km est de orasul Guwahati, acopera o suprafata de 427,34 km patrati (cu o zona aditionala de peste 400 de kilometri patrati) pe malul sudic al puternicului riu Brahmaputra, este inteleasa ca adapost pentru aproape 60 de tigrii indieni (nume stiintific Pantera Tigris). Pe de alta parte, rezervatia originala ofera adapost la aproximativ doua treimi din populatia totala mondiala de rinoceri cu un corn. Un recensamant din 1984 a aratat ca parcul detinea 1080 de rinoceri. Recensamantul din 1999 a aratat ca numarul de rinoceri a crescut pana la 1552. Ultimul recensamant din 2006 a aratat ca numarul de rinoceri din parc ajunsese la 1855.
Peisajul din Kaziranga cuprinde paduri virgine, iarba inalta pentru elefanti, trestie, mlastini, iazuri putin adanci etc. Locuitorii salbatici, pe langa rinoceri, tigrii si leoparzi, mai includ: bivoli salbatici, elefanti, mistreti salbatici, bivoli indieni, giboni, bizoni, caprioara de mlastina, caprioara asiatica, sacali, maimute, pasari, gaste, varietati de serpi, reptile etc., potrivit unei contabilizari oficiale a departamentului padurilor din Assam. Societatea civila si grupurile de sustinere din regiune a luat pozitie impotriva macelului din ultimii ani din Kaziranga. Cateva intalniri publice, adunari si demonstratii ale grupurilor de presiune au cerut o cercetare la nivel inalt in problema braconajului din toate rezervatiile naturale din zona. Preocuparea pentru rinoceri a ramas vizibila in presa prin editorialele si scrisoarea editorului. In final, guvernul Assam, condus de Tarun Gogoi, s-a supus cerintei publicului si a declarat ca la data de 2 Mai, guvernul sau va ajuta Biroul Central de Investigatii (din India) sa ancheteze problema.
Autoritatile, in timp ce raspundeau preocuparilor activistilor pentru viata salbatica in legatura cu cresterea fara precedent a numarului deceselor tigrilor in Kaziranga, insistau ca aceste morti nu au legatura cu braconajul. M.C.Malakar, conservator sef al padurii (vietii salbatice) din Assam, a insistat ca trei dintre tigrii au murit din cauza batranetii, altii au murit din cauza ranilor in urma luptelor, otraviti de catre localnici, si a luptei cu bivolii. Alte trei cadavre descompuse, recuperate din interiorul rezervatiei, ar putea indica, de asemenea, cazuri de otravire.
Malakar a continuat sa clarifice, in timp ce vorbea cu persoanele din media locala, ca in toate cazurile, cadavrele tigrilor au fost raportate, ceea ce nu se intampla in cazul braconajului. Mai mult decat atat, el sustine ca autoritatile nu au primit vreo informatie in acest sens (precum patrunderea braconierilor in parc) din partea retelei lor dinauntrul si din afara rezervatiei. Kaziranga a fost inclus in Proiectul Tigru din 2006 care, de atunci, a adapostit in jur de 70 de tigri. De notat este faptul ca in Kaziranga nu a fost intreprins niciun recensamant oficial timp de mai bine de 8 ani. Ultimul recensamant din 2000 a aratat prezenta a 86 de tigri in parc. Acest lucru indica faptul ca parcul bine pazit pierde tigri incet, dar sigur. In total, India are 1500 de tigrii in salbaticie. Autoritatea Nationala pentru Conservarea Tigrilor a lansat un raport al recensamantului populatiei de tigri din tara la 12 Februarie 2008, unde se arata ca in India au mai ramas doar 1411 tigri. Totusi, recensamantul din 2001-02, a aratat ca pe sub-continent sunt 3642 de tigri.
The Assam Tribune, un cotidian important in limba engleza din India de nord-est, a scris un editorial in care spunea: "In timp ce Departamentul Padurilor sustine ca nicio moarte nu are legatura cu braconajul, deoarece cadavrele animalelor au fost gasite, otravirea ar putea fi motivul din spatele catorva morti. Pana acum a fost stabilit un caz de otravire…se spune ca trei schelete au fost analizate dupa moarte. Date fiind intensificarile atacurilor tigrilor asupra turmelor de vite a satenilor, este foarte posibil ca cele trei decese sa fi fost cauzate de otravire”.
In editorial s-a mai adaugat: "fie ca au fost braconati, fie ca au fost otraviti, tigrii sunt la fel de afectati”. Doar printr-o strategie la nivel inalt ce implica restrictii dure asupra retelei de braconaj din ce in ce mai prospera si prin conservarea si restaurarea habitatului tigrului, doar asa putem spera sa salvam tigrul. Tigrul — prins intr-o batalie pentru supravietuire — ia in deradere procesul nostru de conservare, a comentat editorialul.
Oricum, Nature’s Beckon, o organizatie de mediu activa din regiune, a afirmat ca aceste lucruri s-au intamplat din cauza ineficientei si coruptiei departamentului padurilor. Directorul organizatiei, Soumyadeep Datta, a spus ca desi singurul motiv pentru moartea animalelor ar putea sa nu fie braconajul, mortile prin otravire sunt, de asemenea, o problema serioasa, pe care departamentul de stat al padurilor nu a putut-o supraveghea. Este suspectat ca tigrii sunt vanati de catre sateni in localitatile marginale ale parcului. Satenii saraci devin iritati de pierderea vitelor si chiar de leziunile provocate oamenilor din cauza ca felinele mari intra in sate in cautarea mancarii, lucru care ii tenteaza pe sateni sa se razbune”, a comentat Datta.
U.K.Karanth, un protector al mediului din cadrul Societatii de Conservare a Salbaticiei, spune ca "lipsa prazii este un factor mai mare decat braconajul ce sta in spatele micsorarii populatiei de tigri din lume”. Conducatorul programului din India al societatii ce-si are bazele in New York, Karanth, a spus intr-un interviu: "cand densitatea prazii scade, la fel scade si reproducerea tigrilor, in principal din cauza ratei mici de supravietuire a puilor.” Totusi, el a afirmat ca tigrul este o specie foarte productiva si incepe sa se reproduca la frageda varsta de 3 ani.
De asemenea, directorul parcului Kaziranga, S. N. Buragohain, a recunoscut ca numarul conflictelor om-tigru a crescut in trecutul apropiat din cauza restrangerii habitatului. Un tigru adult are nevoie de aproximativ 5 kilograme de carne in fiecare zi. Deseori se informeaza ca tigrii avanseaza catre sate in cautarea prazii, lucru care creeaza o ura a localnicilor fata de mamifere.
"In astfel de cazuri, datoria autoritatilor este sa se ocupe rapid de resentimentele crescute ale familiilor vatamate care locuiesc in zonele marginase ale parcului”, a repetat Datta, adaugand ca autoritatile adora sa vorbeasca doar despre gasirea mai multor fonduri. Dar nu arata interes pentru implicarea populatiei locale in conservare. Mai mult, departamentul padurii nu ia initiativa sa ofere compensatii satenilor afectati, a declarat el.
Sub schema de sponsorizare 100% "Proiectul Elefant”, guvernul Uniunii din India a dezvoltat liniile directoare pentru acordarea de bani acelor familii care au suferit pierderi umane si distrugeri ale recoltelor de catre animalele salbatice. Schema specifica diferite sume de bani (incepand de la 1000 de Rs sau aproximativ 20 de dolari) ca despagubiri pentru pierdere (totala sau partiala), variind de la locuinte la recolte si animale pentru membrii familiei. Intelegand importanta platii la timp a despagubirilor pentru vietile umane (sau pentru ranire), si compensatiile pentru pierderea proprietatii in impacarea familiilor afectate, New Delhi a ridicat recent compensatiile pentru pierderile de vieti umane la Rs 100.000 (1.988 de dolari). Sub Proiectul Tigru si Proiectul Elefant, guvernul a ridicat suma pentru compensatii la Rs 33.2 milioane (660.000 de dolari).
Recent, un locuitor, Sunil Das, a vorbit cu autorul editorialului si a spus ca satenii din Shildubi nu au primit niciodata vreo compensatie din partea departamentului padurii. De asemenea, el a mai afirmat ca animalele salbatice (bivolii, elefantii si tigrii) le strica frecvent recoltele si le omoara vitele, dar intotdeauna autoritatile se fac ca nu aud doleantele lor.
