Revoltă în societatea civilă după decizia CCR în cazul Şoşoacă: Întâlnim astfel de cazuri în Rusia, Bielorusia sau Venezuela

Protestăm ferm împotriva deciziei Curţii Constituţionale, care pune la îndoială însăşi esenţa sistemului democratic din România. În nicio democraţie consolidată nu găsim situaţii în care un candidat, nici măcar dintre cei de inspiraţie fascistă, să fie eliminat din competiţie prin astfel de decizii.

Pe 5 octombrie 2024, Curtea Constituţională a României (CCR) a decis invalidarea candidaturii pentru Preşedinte a doamnei Diana Şoşoacă. Hotărârea Curţii a fost luată cu majoritate la limită: au fost doar cinci voturi pentru, două voturi contra şi doi judecători ai CCR au absentat de la şedinţă.

În motivarea deciziei, CCR face o lungă argumentaţie filosofică pentru a ajunge la concluzia că „elementele cuprinse în jurământul de credinţă sunt condiţii de eligibilitate şi de fond pentru a candida la funcţia de Preşedinte al României, pe care candidatul trebuie să le îndeplinească la momentul depunerii candidaturii sale”, şi că „examinarea acestor condiţii poate fi realizată numai de Curtea Constituţională”. Curtea numeşte aceste criterii noi, adăugate de ea însăşi la lege, „constituţionalitatea candidaturii”. Iar pentru a verifica aceste noi criterii, Curtea decide să analizeze „conduita” şi declaraţiile publice ale candidatei.

Drept urmare, CCR analizează „declaraţiile publice, luările de poziţii sau participarea la anumite evenimente” ale candidatei şi consideră că acestea reprezintă „temeiuri suficiente pentru a indica faptul că doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă, în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte al României, pune la îndoială şi desconsideră obligaţia de respectare a Constituţiei prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanţii esenţiale ale valorilor şi opţiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE şi al NATO.”

Traducând în cuvinte simple, cinci judecători ai Curţii Constituţionale argumentează, pe zece pagini, că ei, şi doar ei, au dreptul de a analiza comportamentul unor persoane şi de a decide cine merită să fie preşedinte, a priori, şi indiferent de votul popular.

Decizia Curţii Constituţionale este o premieră în România şi este extrem de îngrijorătoare. Într-o ţară democratică, opoziţia trebuie învinsă la urne, nu exclusă din competiţie pe căi procedurale. Subliniem, de altfel, că doamna Şoşoacă nu este singurul candidat care a exprimat public, măcar o dată, opinii politice antidemocratice şi anti-europene.

Decizia reprezintă un derapaj grav pe calea iliberalismului. Rolul CCR este de a veghea respectarea criteriilor de eligibilitate pentru candidaţi şi este o instanţă pentru contestaţii electorale. CCR nu ar trebui să facă judecăţi de natură morală bazate pe declaraţiile publice ale unui candidat, dacă acesta sau aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi fond.

Nu susţinem opiniile politice ale candidatei Diana Şoşoacă. Dimpotrivă, condamnăm ferm declaraţiile de sorginte fascistă făcute şi teoriile conspiraţiei pe care aceasta le promovează în spaţiul public. Există organisme şi instanţe care pot sancţiona astfel de declaraţii şi acţiuni, în conformitate cu legislaţia în vigoare, care trebuie aplicată respectând principiile statului de drept şi drepturi fundamentale, cum ar fi cel la libertatea de exprimare. Credem ferm că orice cetăţean poate propune inclusiv schimbarea Constituţiei, dacă o astfel de propunere se încadrează în limitele prevăzute de articolele 150-152 din legea fundamentală. O astfel de propunere poate fi dezbătută şi poate trece prin filtrul votului Parlamentului şi al votului popular.

Protestăm ferm împotriva deciziei Curţii Constituţionale, care pune la îndoială însăşi esenţa sistemului democratic din România. În nicio democraţie consolidată nu găsim situaţii în care un candidat, nici măcar dintre cei de inspiraţie fascistă, să fie eliminat din competiţie prin astfel de decizii. Ironic, întâlnim astfel de cazuri în ţări ca Rusia, Bielorusia sau Venezuela, adică opusul democraţiei pe care CCR clamează că o apără. Statul de drept are alte mecanisme, democratice, prin care se poate apăra de astfel de riscuri. Nu în ultimul rând, nu trebuie subestimată puterea votului cetăţenilor pentru a opri potenţialele derapaje ale unor candidaţi.

Constatăm cu teamă ca nu există niciun remediu la decizia arbitrară a Curţii Constituţionale. Credem că cele cinci persoane, ajunse temporar în funcţia de judecător la această instanţă supremă în stat, au luat o decizie profund greşită, care încalcă chiar Constituţia pe care au jurat să o apere, şi astfel au compromis fundamental misiunea pe care instituţia ar trebui să o aibă în societate.

În ultimii zece ani, societatea civilă a tras nenumărate semnale de alarmă cu privire la deprofesionalizarea şi politizarea Curţii Constituţionale. Decizia de acum este cea mai brutală manifestare a acestor fenomene. CCR este o instituţie fundamentală a democraţiei şi trebuie să devină un arbitru neutru şi profesionist, deasupra intereselor politice.