"Reţeaua Georgescu". Ştiau cei care au "jonglat" cu CG că "dedesubt caracatiţa e mult mai mare, cu braţe mult mai puternice"?

Ioan Stanomir a opinat, în podcastul "THIS IS THE STORY" al lui Tudor Muşat, că fostul prezidenţiabil Călin Georgescu este produsul regimului comunist şi reprezentantul unei reţele de influenţă internă (membrii ai serviciilor de informaţii comuniste şi postcomuniste şi ai forţelor armate ale României) care ulterior, probabil, a făcut joncţiunea cu Federaţia Rusă. CG este, în viziunea politologului, produsul unui sistem obscur care nu a fost niciodată cu adevărat eliminat dintr-un sistem democratic.

Jurnalist: România e un stat în care funcţionează acest sistem... încrengătura asta în care ei vor să se facă aşa cum spun ei politicieni, servicii secrete, grupări afiliate. Ok. Dacă e, să spunem, un sistem al reţelelor, reţeaua Georgescu e una diferită, care vrea să strice jocul celorlalte? Ca să înţelegem acum şi ce se întâmplă în prezentul imediat.

Ioan Stanomir: Din câte putem înţelege, şi eu nu vreau să-mi petrec prea mult timp din viaţă făcând hermeneutica domnului Călin Georgescu, dar, din câte se poate înţelege de către orice persoană raţională şi neisterizată, domnul Călin Georgescu este produsul unui regim politic de dinainte de 1989, este regimul comunist.

Domnia sa şi-a început cariera şi probabil că a făcut primii paşi pe o anumită direcţie politico-profesională sub regimul comunist, sub umbrela poliţiei politice, probabil a poliţiei politice pe linie externă, a DIE. Lucrurile acestea pot fi documentate. Este vorba de conexiunile pe care domnia sa le are cu cei care activau. Nu puteai să ieşi şi să fii trimis în misiune înainte de 1989 în anumite state, cu precădere în statele occidentale, decât dacă erai parte din acest „nu-sistem”, ci din sistem. După care domnia sa intră şi gravitează în orbita altor personaje, cum a fost Mircea Maliţa.

Mircea Maliţa, iarăşi, este un personaj asupra căruia am putea să ne aplecăm, pentru că este un personaj care face legătura dintre sisteme: sistemul informativ, sistemul educaţional, sistemul comunist, sistemul de propagandă. Profesorul Mircea Maliţa, în primul rând, a fost ministru al Învăţământului sub Nicolae Ceauşescu.

Te recomandă asta pentru a fi vreun fel de profesor în ale democraţiei? Pentru că aşa, dacă ăsta este criteriul, toţi cei care au fost miniştri sub Nicolae Ceauşescu, sub Gheorghiu-Dej, sub Ion Antonescu ar putea fi scoşi de la naftalină, proiectaţi într-o hologramă şi să ne dea nouă lecţii astăzi. Călin Georgescu este cineva foarte activ la anumite nivele ale politicii şi, în ultimii 10 ani, cu siguranţă, permanent aflăm despre potenţialul prim-ministru Călin Georgescu.

Jurnalist: Cine e la butoane?

Ioan Stanomir: Conjuraţia care l-a produs pe Călin Georgescu, în opinia mea, este, în primul rând, o conjuraţie internă, care ulterior, probabil, a făcut joncţiunea cu Federaţia Rusă. Dar este limpede că domnii din jurul lui Călin Georgescu au aparţinut în trecut serviciilor de informaţii comuniste şi postcomuniste, au aparţinut, probabil, unii dintre ei, forţelor armate ale României şi, din acest conglomerat de interese, s-a ivit Călin Georgescu. Pentru că în Călin Georgescu sunt doi. Este personajul bizar, care produce enunţuri stranii, şi se poate discuta despre sursa protocronică, tracistă, dacopată, ceauşistă a acestor enunţuri, şi este cineva care are o agendă politică foarte precisă, o agendă antisemită, pro-totalitară şi pro-rusă.

Pentru că, pe măsură ce Călin Georgescu se exprimă pe domeniile unde putem verifica afirmaţiile sale, identitatea sa este clară. Domnia sa este un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu, fapt certificat - şi ştim cine este Corneliu Zelea Codreanu - este un admirator al lui Ion Antonescu, este un copil târziu al ceauşismului şi este, nu în cele din urmă, un promotor al unei dezmembrări teritoriale a unui stat vecin, în concordanţă cu tezele promovate de Federaţia Rusă.

Aşadar, Călin Georgescu este produsul unui sistem care nu a fost niciodată, cu adevărat, nu reformat, ci eliminat dintr-un sistem democratic, este rezultatul unei decomunizări parţiale, întârziate şi eronate, este rezultatul încrederii oarbe în sistemele de informaţii şi al încrederii oarbe într-o credinţă eronată că informaţiile procurate de aceşti domni şi doamne pot ţine loc de expertiză politică.

Jurnalist: Conjuraţia asta, cât de puternică este? Adică, exista la un moment dat optica asta că toţi extremiştii ăştia există şi se manifestă tot cu voie de la aşa-zisul sistem, nu? S-a zis: „Dom'ne, au inventat AUR ca să aibă cu cine să se războiască şi să pară ei frecventabili.” La un moment dat s-a zis chiar că l-au inventat pe Georgescu, Georgescu nu contează, e şi el unul pus acolo să rupă. Acum apare ca sistem, de fapt, că această conjuraţie a lucrat acolo de ani de zile, a devenit foarte puternică şi pare că o provoacă pe cealaltă.

Ioan Stanomir: Conjuraţia a fost în simbioză cu acest regim politic. Marcel Ciolacu şi, într-o oarecare măsură, şi Partidul Naţional Liberal se pare că l-au sprijinit pe Călin Georgescu. L-au sprijinit, asta ştim, că o parte dintre voturi şi fonduri s-au dus acolo.

Jurnalist: Dar nu vorbim doar de tactica asta penibilă prin care unii au zis: „Daţi-i puţin ăluia, ca să câştig eu mai mulţi.”

Ioan Stanomir: E vorba de o viziune asupra politicii. Încurajăm acest debuşeu radical pentru a ne prezenta pe noi drept apărătorii democraţiei.

Jurnalist: Dar ştiau ce încurajează? Ştiau că dedesubt caracatiţa e mult mai mare, cu braţe mult mai puternice şi că voi vă faceţi că jonglaţi cu ea, dar ea jonglează cu voi, de fapt?

Ioan Stanomir: În primul rând, aceste întrebări trebuie adresate preşedintelui României, în calitate de preşedinte al CSAT. Voi muri şi nu voi obosi să repet acest lucru: preşedintele României este garantul celor mai importante elemente ale statalităţii noastre. Preşedintele României poate fi mediocru, poate fi debil, poate fi absent, poate fi insensibil. Dar preşedintele României este o instituţie faţă de care noi trebuie să avem cea mai mare atenţie, pentru că un comportament deviant al preşedintelui României, ca instituţie, conduce la prăbuşirea democraţiei noastre.

Mă refer la faptul că în CSAT preşedintele are în faţa domniei sale pe cei care, civili şi militari, veghează la identificarea riscurilor de securitate. Şi revin la întrebarea dumneavoastră. Compunerile acelea oferite de SIE şi de SRI în primele zile ale lui decembrie, compuneri care au dus la anularea celui de-al doilea tur al alegerilor, acele compuneri denotă sau nu o înţelegere reală a problemei? Răspunsul este clar: nu. Acele compuneri nu dau decât o imagine parţială.

Jurnalist: Păi nu ştiu, poate că ei au înţeles, dar compunerea era pentru vitrină, pentru ochii publici. Am înţeles şi am fabricat o compunere ca să înţelegeţi voi aşa, uşurel, despre ce vorbeam.

Ioan Stanomir: Atunci este cea mai mare problemă. Pentru că asta înseamnă că anumite eşaloane din statul român ştiau, de fapt, ce se petrece în adâncimile societăţii şi nu doar că au ştiut, ci au şi încurajat.