Renumit opozant al dictatorului Lukaşenko, dat dispărut după ce a refuzat să fie deportat din Bielorusia

Zeci de prizonieri politic graţiaţi de liderul autoritar al Bielorusiei se aflau într-un autobuz, aşteptând să treacă granita cu Lituania luna trecută, la câteva minute de libertate, relatează AP News. Brusc, unul dintre ei s-a ridicat, a forţat uşa şi a coborât, refuzând cu îndărătnicie să părăsească ţara în ceea ce el a numit o deportare forţată.

De la acel incident din 11 septembrie, Mikalai Statkevich nu a mai fost văzut. Activiştii pentru drepturile omului cer autorităţilor din Bielorusia să dezvăluie ce s-a întâmplat cu politicianul de opoziţie în vârstă de 69 de ani şi fost candidat la preşedinţie.

Statkevich a fost unul dintre cei 52 de prizonieri politic graţiaţi de preşedintele bielorus Alexandr Lukaşenko, ca parte a unui acord negociat de Statele Unite.

Colegul său de detenţie Maksim Viniarski, care călătorea cu el în autobuz, a declarat că „Statkevich părea hotărât – gata să lupte nu numai pentru el însuşi, ci şi pentru libertatea tuturor bieloruşilor”.

Când Statkevich, slăbit fizic, a fugit din autobuz, şi-a lăsat în urmă medicamentele pentru inimă, de care avea nevoie urgentă, în autobuzul care a continuat drumul spre Lituania.

„Statkevich a dat peste cap planul lui Lukaşenko şi a demonstrat că, şi bolnav fiind, te poţi opune dictaturii şi anarhiei. El a înţeles clar preţul alegerii sale. Mi-a spus: 'Nu voi permite să fiu vândut sau ca cineva să decidă unde voi trăi sau unde voi muri'”, a spus Viniarski.

Forţele de securitate l-au luat

Timp de câteva ore, Statkevich a rămas în zona neutră de la punctul de trecere a frontierei Kamenny Loh, până când camerele de supraveghere au înregistrat şase membri ai forţelor de securitate mascaţi care îl escortau înapoi în Bielorusia.

Lukaşenko a declarat ulterior că Statkevich se întorsese în Bielorusia – „La urma urmei, este cetăţeanul nostru” –, dar nu a dat mai multe detalii.

Acţiunile lui Statkevich au fost similare cu cele ale Mariei Kolesnikova, lidera demonstraţiilor de masă după alegerile contestate din 2020, care l-au menţinut pe Lukaşenko la putere. Ea a devenit un simbol al rezistenţei, rupându-şi paşaportul la frontieră şi întorcându-se în Bielorusia când autorităţile au încercat să o deporteze în acel an. În 2021, ea a fost condamnată pentru „conspiraţie în vederea preluării puterii” şi a primit o pedeapsă de 11 ani de închisoare.

După dispariţia lui Statkevich, soţia sa, Maryna Adamovich, s-a întors în Bielorusia dintr-o călătorie în străinătate şi a vizitat colonia penitenciară din Hlybokaye, unde fusese deţinut anterior, dar oficialii au refuzat să confirme dacă se afla acolo. Ea nu a primit niciun răspuns de la autorităţi cu privire la starea şi locaţia lui.

„Abuzurile continuă. Încercarea de a-l deporta pe Mikalai, având în vedere caracterul său, a fost o întreprindere inutilă”, a spus ea, adăugând că el îi spusese: "Deportează patrioţii. Nu voi pleca. Ce se va întâmpla cu ţara?”

Adamovich se teme pentru sănătatea lui, menţionând că Statkevich a suferit un atac de cord în închisoare, dar „nici boala, nici anii de izolare nu i-au frânt voinţa”.

Proteste împotriva tentativei de deportare

Pavel Sapelka, din grupul pentru drepturile omului Viasna, a declarat că nu este clar dacă autorităţile au formulat noi acuzaţii împotriva lui Statkevich pentru a-l menţine în arest, chiar dacă a fost graţiat de Lukaşenko.

Experţii Naţiunilor Unite au protestat împotriva a ceea ce au descris ca fiind încercarea de deportare a lui Statkevich şi au cerut informaţii despre locul în care se află.

„Există motive solide să credem că Statkevich este victima unei dispariţii forţate şi a unei detenţii arbitrare. Solicităm Bielorusiei să furnizeze informaţii despre soarta şi locul în care se află, precum şi despre starea sa de sănătate”, au declarat experţii, potrivit Oficiului ONU pentru Drepturile Omului.

Decizia lui Lukaşenko de a graţia cei 52 de prizonieri a urmat unui apel telefonic din august cu preşedintele american Donald Trump, care a stârnit speculaţii cu privire la o posibilă dezgheţare a relaţiilor. Eliberarea a făcut parte dintr-un acord negociat de SUA care a uşurat sancţiunile impuse companiei aeriene naţionale Belavia, inclusiv reluarea furnizării de piese şi a serviciilor de întreţinere a aeronavelor.

Tranzacţionarea prizonierilor politici „ca mărfuri”

„Lukaşenko tranzacţionează prizonierii politici ca mărfuri, eliberând unii şi închizând alţi activişti în locul lor. Respect decizia principială şi alegerea lui Statkevich de a rămâne în ţară, dar acest lucru evidenţiază problema – prizonierii politici belaruşi nu sunt eliberaţi, ci deportaţi cu forţa în alte ţări, împotriva voinţei lor”, a declarat lidera opoziţiei Svetlana Tihanovskaia.

Lukaşenko, supranumit „ultimul dictator al Europei”, conduce Bielorusia de peste trei decenii, menţinându-şi puterea prin alegeri considerate de Occident ca fiind nici libere, nici corecte şi prin represiuni violente împotriva disidenţilor. În urma protestelor din 2020, care au adus în stradă sute de mii de oameni, peste 65.000 de persoane au fost arestate, mii au fost bătute, iar numeroase instituţii mass-media independente şi organizaţii neguvernamentale au fost închise şi interzise.

Potrivit Viasna, aproximativ 1.200 de prizonieri politici, inclusiv fondatorul său, laureatul Premiului Nobel pentru Pace Ales Bialiatski, rămân în arest. Activiştii spun că aceştia sunt ţinuţi în condiţii dure şi că adesea li se refuză îngrijirea medicală, reprezentarea legală şi contactul cu familia.

Bielorusia a fost sancţionată în repetate rânduri de ţările occidentale pentru încălcarea drepturilor omului şi pentru că a permis Rusiei să-i folosească teritoriul pentru a invada Ucraina în 2022.

Statkevich a fost arestat înainte de alegerile din 2020, condamnat pentru organizarea de tulburări în masă şi condamnat la 14 ani de închisoare. În 2022, autorităţile l-au etichetat drept „extremist” – un termen folosit împotriva criticilor guvernului. Din 9 februarie 2023, el este ţinut în izolare completă, fără niciun contact cu lumea exterioară.

În deceniile sale de activism politic, Statkevich a fost închis de trei ori şi a petrecut mai mult de 12 ani în spatele gratiilor. Amnesty International l-a recunoscut de trei ori drept prizonier de conştiinţă.

Statkevich este cel mai longeviv politician de opoziţie din ţară şi fondatorul partidului social-democrat bielorus Hramada, afiliat Internaţionalei Socialiste.

La începutul vieţii sale, Statkevich a urmat o carieră militară şi a fost implicat în formarea armatei bieloruse după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991. În 1999, a ajutat la organizarea marşului de masă „Marşul libertăţii”, care se opunea propunerii Bielorusiei de a se uni cu Rusia. Pentru organizarea unui alt miting al opoziţiei, care protesta împotriva rezultatului alegerilor parlamentare din 2004 şi a referendumului care îi permitea lui Lukaşenko să candideze pentru un nou mandat, Statkevich a fost condamnat la trei ani de libertate restricţionată.

La alegerile prezidenţiale din 2010, a candidat împotriva lui Lukaşenko şi a petrecut aproape cinci ani în închisoare după aceea. El a fost unul dintre liderii opoziţiei din Bielorusia care au primit Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European.

„Statkevich exemplifică rezilienţa şi curajul unui politician forţat să lucreze sub o dictatură. Statkevich a reiterat că valorile noastre valorează exact cât suntem dispuşi să plătim pentru ele”, a spus Viniarski.