Puzzle-ul imposibil al Europei: Să apere Ucraina de Putin şi Groenlanda de Trump

Graba Europei de a apăra suveranitatea Danemarcei în faţa ameninţărilor venite din partea SUA face ecou apărării suveranităţii Ucrainei în faţa Rusiei – şi ridică întrebarea incomodă dacă cele două maluri ale Atlanticului mai pot continua să colaboreze pentru a apăra Kievul, potrivit unei analize publicată de Euronews.

În ultimii patru ani, liderii europeni au muncit mult pentru a apăra suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în faţa războiului de agresiune al Rusiei, adesea formulând declaraţii de condamnare în termeni duri, purtând convorbiri telefonice la ore târzii şi reunindu-se în şedinţe de criză convocate în grabă.

Însă în acest weekend scenariul s-a inversat într-un mod dramatic.

Liderii europeni s-au trezit făcând exact acelaşi lucru – declaraţii comune, apeluri telefonice şi reuniuni de criză – pentru a apăra suveranitatea şi integritatea teritorială a Danemarcei împotriva unei ţări care, cel puţin pe hârtie, ar trebui să fie aliatul lor de tradiţie şi principalul garant al securităţii: Statele Unite.

„Împreună rămânem fermi în angajamentul nostru de a apăra suveranitatea Groenlandei şi a Regatului Danemarcei. Ne vom proteja întotdeauna interesele noastre strategice economice şi de securitate. Vom face faţă acestor provocări la adresa solidarităţii europene cu calm şi hotărâre”, a declarat duminică Ursula von der Leyen, după ce a vorbit cu liderii Franţei, Germaniei, Regatului Unit şi Italiei.

Cuvintele preşedintei Comisiei Europene ar fi putut fi copiate şi lipite dintr-unul dintre numeroasele sale discursuri în care promitea „sprijin neclintit” pentru rezistenţa Kievului.

Spectacolul ultimelor câteva zile a făcut clar puzzle-ul imposibil cu care se confruntă Europa, o familie politică legată de un angajament comun faţă de dreptul internaţional, în a doua eră Trump.

Ameninţarea lui Donald Trump de a impune un tarif de 10% asupra a opt ţări europene – Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia şi Regatul Unit – pentru a forţa dobândirea Groenlandei este extraordinară prin amploare şi intenţie: liderul unei ţări NATO este pregătit să declanşeze un război comercial total împotriva mai multor aliaţi pentru a pune mâna pe teritoriul recunoscut internaţional al unei alte ţări.

Indiferent dacă Trump îşi va pune sau nu ameninţarea în aplicare, aceasta este suficient de alarmantă pentru a submina principiul apărării colective care a stat la baza alianţei transatlantice de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi care a rezistat nenumăratelor schimbări politice.

„Clopotul de moarte pentru NATO”

Pentru europeni, şocul nu putea veni într-un moment mai prost.

Escaladarea lui Trump coincide cu un efort coordonat între cele două maluri ale Atlanticului pentru a concepe garanţii de securitate pentru o Ucraina postbelică. Această muncă, care a început în februarie anul trecut, după ce Trump i-a marginalizat pe europeni pentru a lansa discuţii de pace cu Putin, a căpătat avânt în urma unui plan controversat în 28 de puncte, care a determinat o ofensivă concentrată a aliaţilor occidentali pentru a modifica termenii acestuia.

La începutul acestei luni, emisarul special al SUA, Steve Witkoff, şi Jared Kushner au apărut pentru prima dată la o reuniune a „Coaliţiei celor dispuşi”, prezidată de Franţa şi Regatul Unit. Întâlnirea de la Paris s-a soldat cu un comunicat care conturează cinci garanţii de securitate pentru protejarea Ucrainei după război şi prevenirea repetării unei invazii la scara largă.

Garanţiile ar include un mecanism de înaltă tehnologie pentru monitorizarea unui armistiţiu, condus de SUA, o forţă multinaţională pe teritoriul ucrainean, condusă de Franţa şi Regatul Unit, precum şi o obligaţie juridic obligatorie de a veni în ajutorul Kievului în cazul unui nou atac rusesc.

„Mandatul preşedintelui Trump este că îşi doreşte pace în Ucraina şi suntem hotărâţi, în numele său, să facem tot ce este posibil”, a declarat Witkoff.

Însă acum, pe măsură ce Trump îşi intensifică ameninţările legate de Groenlanda, a apărut o întrebare incomodă: pot europenii să aibă cu adevărat încredere că SUA vor veni în ajutorul Ucrainei, în timp ce încalcă suveranitatea Danemarcei?

Dilema nu a trecut neobservată de liderii europeni, care văd viitorul Ucrainei ca fiind intrinsec legat de arhitectura de securitate a continentului şi se tem că o victorie a Rusiei i-ar putea oferi lui Putin mână liberă pentru a viza un alt vecin.

În prima sa reacţie la anunţul lui Trump privind tarifele, preşedintele francez Emmanuel Macron a trasat o legătură directă între apărarea Ucrainei şi cea a Groenlandei.

„Nicio intimidare sau ameninţare nu ne va influenţa. Nici în Ucraina, nici în Groenlanda, nici oriunde altundeva în lume, atunci când ne confruntăm cu astfel de situaţii”, a spus Macron.

Dacă Trump ar face un demers direct pentru a prelua Groenlanda, europenilor le-ar putea fi intolerabil să stea la aceeaşi masă cu omologii americani pentru a discuta modalităţi comune de a asigura suveranitatea Ucrainei. Şi chiar dacă ar reuşi să comunice cordial, lipsa flagrantă de credibilitate şi încredere ar putea face exerciţiul nul şi lipsit de sens.

În ecou cu avertismentul lui Macron, premierul spaniol Pedro Sanchez a prezis că o invazie reuşită a Groenlandei de către SUA l-ar face pe Putin „cel mai fericit om din lume”.

„De ce? Pentru că i-ar legitima tentativa de a invada Ucraina. O demonstraţie de forţă americană în Groenlanda ar fi clopotul de moarte pentru NATO. Putin ar fi de două ori mai fericit”, a declarat Sanchez într-un interviu pentru ziarul La Vanguardia.