PSD se duce la "vale". Cum a "aspirat" AUR o mare parte din electoratul social-democraţilor [ANALIZĂ]
PSD nu va putea recupera electoratul pierdut în favoarea AUR. Aceasta este concluzia la care a ajuns, într-o nouă analiză publicată pe Substack, consultantul politic Cristian Hriţuc.
Redăm mai jos analiza:
PSD a scăzut în preferinţele alegătorilor. Dacă în 2016 obţinea 3,2 milioane voturi (45,5%), la o prezenţă de circa 39%, în 2024 a obţinut 2,03 milioane voturi (22%), cu prezenţă crescută la peste 50%. În 2020 au fost alegeri atipice, din cauza pandemiei, iar PSD a beneficiat şi de statutul de „partid de opoziţie” şi a obţinut 1,7 milioane voturi (28,9%), la o prezenţă de 31%.
Apariţia AUR, evoluţia partidului lui Simion, dar şi atitudinea social-democraţilor au dus la rezultatul de acum, PSD este principalul partid care a pierdut voturi în favoarea AUR.
Acum vedem că PSD se chinuie să obţină voturile pierdute. Încearcă să copieze discursul AUR, încearcă să joace pe aceleaşi valori şi toată strategia partidului lui Grindeanu are ca obiectiv principal recuperarea electoratului pierdut.
Cauzele pentru care PSD a pierdut voturi către AUR sunt multiple. Sunt motive obiective: vremuri grele, crize suprapuse, războiul din Ucraina, criza energiei, înrăutăţirea condiţiilor de trai, dar şi motive care ţin de jocul politic, de imaginea proiectată, de atitudinea partidului.
PSD s-a remarcat în anii 2000-2010 în special pe un atribut de imagine puternic. Era partidul care deţinea arta guvernării, avea experţi, oameni profesionişti. În special după eşecul CDR, după ce a picat mitul celor „20.000 de specialişti” ai Convenţiei, PSD a putut să proiecteze imaginea aceasta. Această imagine i-a ajutat de multe ori să compenseze atributul de imagine negativ-partidul cel mai corupt.
Ultimul preşedinte PSD care a jucat intens pe această linie şi a proiectat imaginea de partid al oamenilor cu expertiză a fost Victor Ponta. A adus oameni în Guvern care nu erau neapărat din partid, a întinerit echipa şi a pus într-un con de umbră „baronii locali”. Guvernul Ponta a putut să ia şi măsuri liberale, a beneficiat de faptul că guvernele Boc au scos ţara din criză, a micşorat deficitul şi atunci a reuşit să aibă o guvernare bună, cu un nivel de trai crescut.
După a venit epoca „Dragnea”, cu un PSD care a virat spre imaginea de partid de marionete. Liderul de atunci al PSD a pus oameni în funcţie nu pe criteriul performanţei, ci pe criteriul obedienţei. Atunci PSD a reuşit performanţa să îşi dărâme propriul guvern. În acea perioadă, PSD a reuşit să imprime ideea că face totul pentru salvarea lui Dragnea (OUG 13), că o întreagă pleiadă de guverne lucrează pentru şeful partidului. S-a îndepărtat de imaginea partidului de profesionişti, punând oameni precum Cuc ca miniştri sau chiar pe Viorica Dăncilă. Tot atunci, Dragnea s-a apucat să hrănească mugurii „suveranismului”: euroscepticismului, să promoveze un discurs pe care AUR l-a fructificat când s-a înfiinţat.
În epoca Ciolacu, partidul a deviat de la strategia Dragnea, a renunţat la discursul suveranist, s-a apropiat din nou de valorile europene. Acesta a fost un lucru bun pentru România, dar PSD a proiectat din nou altă imagine.
Ciolacu nu a reuşit nici el să repare imaginea pe care ani de zile câştigase, partidul cu oameni profesionişti, care, chiar dacă fură, fac lucruri şi pentru români.
Între timp, însă, şi vremurile s-au schimbat. A fost un nivel de bunăstare în România, care a permis fiecărui funcţionar public să facă un concediu în Bulgaria sau în Grecia. Românii au beneficiat de pe urma integrării în UE, a crescut nivelul de trai, România s-a modernizat. Dacă vreţi, pe piramida lui Maslow, am mai avansat un nivel.
PSD nu a ţinut cont de toate aceste lucruri.
Au venit vremurile de criză şi oamenii au început să piardă din statutul pe care l-au avut. Diaspora este cel mai bun exemplu. Dacă înainte o duceau mai bine decât românii din ţară, acum o duc mai prost, simt că şi-au pierdut statutul social, se simt revoltaţi că au plecat din ţară din vina politicienilor. Dau toată vina pe politicieni şi se simt nedreptăţiţi, se simt fără identitate.
AUR a ştiut să fructifice toate aceste lucruri.
Faptul că românii şi-au schimbat modul de gândire s-a văzut cel mai bine în ultimele alegeri. Deşi a mărit pensii, salarii, Ciolacu nu a intrat în turul doi, partidul a obţinut un scor mai mic decât în 2016, s-au pierdut aproape un milion de voturi.
Nu mai merge cu „furăm, dar le facem şi lor”. Nu mai merge cu ipocrizia şi minciuna.
Cea mai mare greşeală este să confunzi AUR ca structură politică cu electoratul AUR. Sunt foarte mulţi votanţi AUR care dau un vot de „revoltă”, dau un vot de sancţiune şi nu unul de conformare cu politica AUR.
Din toate sondajele caselor serioase prezentate până în acest moment se poate vedea că electoratul PSD e nemulţumit de guvernarea în formula actuală. Încă de la început, majoritatea oamenilor care votează cu social-democraţii nu au fost de acord cu această formulă. De asemenea, se poate vedea că Grindeanu nu reprezintă un vector de imagine, nu e în stare să tragă partidul după el. De asemenea, se remarcă faptul că PSD nu creşte în sondaje pe strategia pe care merge acum, şi la guvernare, şi în opoziţie.
Tot ce proiectează PSD este un joc incorect faţă de aşteptările publicului său, dar şi faţă de alegătorii AUR.
Grindeanu este liderul „fake”. Îşi ascunde ceasul scump în conferinţă de presă, are tinicheaua Nordis de gât, dar vorbeşte de „binele celor mulţi”.
PSD, Grindeanu par că nu sunt oneşti, că încearcă să înşele, să păcălească electoratul.
AUR oferă publicului său un discurs corect şi poziţionarea aşteptată.
Electoratul AUR este extrem de irascibil, vede corupţia ca o primă cauză a defecţiunii acestui sistem. Iar, în aceste condiţii, PSD a proiectat imaginea partidului care susţine o castă privilegiată, în cazul reformei pensiilor speciale, castă care salvează pe bandă rulantă politicieni social-democraţi de dosare penale.
Există şi un consum al partidelor de sistem. Se încheie un ciclu istoric, sunt multe cauze care pot fi detaliate, dar nu e timpul aici, iar în acest peisaj, când totul se schimbă, jocul politic vechi nu poate da rezultat.
Rezumând, AUR pare corect cu alegătorii lui, PSD nu. AUR pare ferm pe o poziţie, PSD balează între poziţii. AUR are avantajul opoziţiei, PSD are dezavantajul partidului de guvernământ. AUR merge pe o singură linie de discurs – suveranist, PSD încearcă şi suveranismul, şi stânga consacrată. Acţiunea politică a PSD este una – votează măsurile Guvernului Bolojan, mesajul politic este altul: critică măsurile.
În aceste condiţii, când nici nu oferi publicului onestitate, când nu ai un lider credibil, când pari o copie, nu poţi recupera electoratul pierdut. De aceea PSD nu recuperează în sondaje şi va rămâne în aceeaşi situaţie la final.
PSD nu poate recupera voturile pierdute în favoarea AUR nici dacă ar intra la guvernare cu partidul lui Simion. Oricum, acest caz este puţin probabil, pentru că AUR nu are niciun interes.
PSD îşi poate recupera voturile de la AUR dacă partidul lui Simion ar guverna cu orice alt partid şi ar avea o guvernare proastă. PSD trebuie să rămână singurul partid de opoziţie pe acel spaţiu electoral, ca să poată câştiga voturile pierdute în favoarea AUR. Sunt două condiţii esenţiale: PSD, singurul partid de opoziţie, guvernare proastă a AUR. Greu de realizat sau aproape imposibil.
Alegerile de la Bucureşti, dar şi situaţia lui Bolojan ar trebui să dea de gândit social-democraţilor.
De ce Bolojan rezistă în sondaje la aproximativ aceeaşi cotă, în ciuda măsurilor dure luate? Pentru că proiectează onestitate. Indiferent de toate bubele lui Bolojan, faptul că proiectează onestitate îl salvează.
De ce Ciucu a câştigat Bucureştiul şi a pierdut la o diferenţă foarte mică chiar în fieful lui Băluţă? A proiectat onestitate şi adecvare pentru funcţie.
Onestitatea contează enorm de mult în aceste vremuri, pentru că tot ce se reproşează „sistemului politic de 30 de ani” a fost tocmai lipsa ei. Tot curentul „anti-sistem” a crescut ca urmare a faptului că electoratul a reproşat politicienilor un joc incorect, un joc care e făcut în defavoarea oamenilor simpli. Sistemul sunt ei, noi suntem „anti-sistemul” şi avem dreptul să facem curat prin orice mijloc.
Putem vedea „onestitate” în acţiunea politică a liderilor PSD, în mesajul politic, în imaginea preşedintelui Grindeanu? Nu.
Dar în acţiunea AUR faţă de electoratul lor? Da, este un soi de onestitate, că ne place sau nu ne place nouă este altă treabă. Oferă senzaţia că se bat şi ţin o linie corectă faţă de aşteptările pe care le au simpatizanţii lor.
