Primarii francezi agită spectrul rasismului împotriva romilor şi nomazilor

Ministrul francez de interne Manuel Valls a anunţat o nouă lege care accelerează expulzările romilor, în timp ce Consiliul Europei a admonestat Franţa pentru că nu îi şcolarizează pe copiii acestei minorităţi, notează marţi într-un editorial ziarul El Pais.

Este refrenul ultimelor veri din Franţa: când vine vara, romii francezi (gitanes) - între 400.000 şi 600.000, potrivit ultimelor estimări oficiale - se urcă în caravane şi încep să circule prin ţară pentru a-şi vizita verii şi a-şi vinde produsele pe coastă sau să plece în pelerinaj în misiunile Bisericii Evangheliste. Romii îşi justifică astfel timp de câteva luni denumirea romantică de nomazi (deşi tot mai mulţi romi sunt azi sedentari), în timp ce politicienii intră în panică şi dau frâu liber discursului antirom, atât de profitabil politic.

Anul acesta scânteia polemicii estivale a fost aprinsă de primarul din Nisa, Christian Estrosi, un baron al conservatoarei Uniuni pentru Mişcare Populară (UMP) care rivalizează prin populism cu Frontul Naţional (FN), în această zonă de sud a ţării. Estrosi i-a îndemnat pe primarii francezi să-i urmeze exemplul de a-i 'mater' (un cuvânt care se poate traduce prin a-i controla, reprima ori expulza, dar şi lichida) pe aceşti 'delincvenţi' care îşi instalează caravanele pe terenurile ilegale.

Furios că un grup de romi francezi au campat pe un teren de fotbal al municipalităţii şi amintindu-şi probabil că este mai puţin de un an până la viitoarele alegeri locale, a profitat pentru a-şi lansa artileria rasistă de tipul celei folosite cu câteva zile înainte de Jean-Marie Le Pen. Fondatorul FN a comentat că detectase prezenţa ''iritantă'' şi ''parfumată'' a ţiganilor şi a avertizat asupra venirii 'iminente' a 50.000 dintre ei la Nisa.

Le Pen şi Estrosi au suscitat indignarea câtorva lideri ai majorităţii socialiste, iar SOS Rasism l-a denunţat pe edilul francez în faţa tribunalelor pentru 'incitare la ură rasială', în timp ce valul de ură s-a deplasat pe coastă, unde doi primari - unul din Loire, de la la UMP, şi celălalt socialist din Normandia - au ameninţat cu demisia dacă nomazii nu pleacă imediat din oraşele lor.

Între timp, în alte colţuri ale Hexagonului, edili şi prefecţi profită de începerea vacanţei pentru a demola taberele de ţigani români şi bulgari (se estimează că numărul lor este în total de 15.000) ceea ce nu au putut face înainte pentru că unii dintre copiii acestora erau şcolarizaţi, iar legea îi împiedica să facă acest lucru.

Acţiunea coincide cu o nouă admonestare a Franţei din partea Consiliului Europei pentru 'eşecul şcolarizării' minorilor romi şi cu publicarea dezolantului raport anual al organizaţiei neguvernamentală Romeurope, potrivit căruia comunitatea romani se loveşte în Franţa de 'piedici multiple şi sistematice', precum 'demolări, expulzări şi îngrădiri ale drepturilor fundamentale (accesul la locuinţă, sănătate, şcoală şi alte drepturi sociale).

Asociaţiile avertizează totodată asupra violenţei împotriva romilor care nu încetează să crească. În primul trimestru al anului 2013, peste 4.000 de persoane au fost evacuate din locuinţele lor precare şi un sfert dintre ei au fost nevoiţi să plece după ce au fost atacaţi iar adăposturile lor incendiate, potrivit Asociaţiei Europene pentru Drepturile Omului.

În faţa revenirii zgomotului şi furiei, specialiştii încearcă să analizeze cauzele acestei atmosfere demne de anii '30, când domneau intimidările politice, hărţuirile poliţiei, legile speciale, evacuările forţate şi expulzările în masă cu care se confruntă de secole minoritatea romă şi care sunt o formă, riscantă, de a abate atenţia de la criza reală şi un mod de a stigmatiza comunitatea cea mai neprotejată pe scară socială şi de a scoate în evidenţă politica ordinii, a securităţii şi a identităţii, notează ziarul El Pais.

Potrivit antropologului Michel Agier, într-un interviu acordat ziarului digital Mediapart, 'responsabilitatea elitelor politice în segregarea romilor ilustrează voinţa de a semnala o comunitate pentru a o plasa definitiv la marginea societăţii şi a drepturilor'. Prin această semnalare a romilor statului îi plasează în afara statului pentru a se degreva de responsabilitatea de a-i integra, spune antropologul. Este o tentaţie care ispiteşte atât dreapta cât şi centrul-stânga. Diferă doar tonul şi nuanţa discursului.

Ministrul de interne Manuel Valls, care de la venirea sa în funcţie a egalat şi chiar depăşit politica evacuărilor şi expulzărilor a predecesorului său de dreapta, Claude Guéant, a cenzurat cuvintele brutale ale primarului Estrosi şi a cerut mai multă sensibilitate civică, criticând confuzia care se face între ţiganii români şi oamenii drumurilor, care sunt 'majoritatea francezi'.

În mod curios, răspunsul statului francez în faţa sentimentul de libertate al poporului rom constă într-o invenţie lingvistică şi juridică: numirea lor într-un alt mod pentru a evita marginalizarea acestora. Din 1969, ţiganii locali sunt incluşi în statutul administrativ al nomazilor. Teoretic, formula nu desemnează o cultură sau o populaţie care împărtăşeşte valori comune, ci pe toţi cei care călătoresc în caravane. Însă călătorii sunt obligaţi să folosească permise speciale de circulaţie în care să se specifice etnia, originea şi trăsăturile fizice. Curtea Constituţională a decis că aceste carnete sunt neconstiuţionale în octombrie anul trecut.