Statele din Golf, pe punctul de a acţiona împotriva Iranului din cauza loviturilor "nechibzuite" din întreaga regiune

Statele din Golf, încurajate de Donald Trump, sunt pe punctul de a-şi încheia neutralitatea în războiul împotriva Iranului, ca represalii pentru „atacurile repetate, nechibzuite şi nediscriminatorii” ale Teheranului asupra teritoriului şi infrastructurii lor.

Apelurile, conduse de Emiratele Arabe Unite din interiorul Consiliului de Cooperare al Golfului, format din şase ţări, vizează ca statele arabe să acţioneze în legitimă apărare împotriva Iranului, însă ar fi un pas uriaş pentru liderii din Golf să se alinieze, în fapt, de partea Israelului într-un război care va determina configuraţia viitoare a Orientului Mijlociu, probabil în avantajul Israelului.

O reuniune video a miniştrilor de Externe ai CCG, duminică, nu a făcut nicio referire explicită la un astfel de plan, dar a afirmat că „opţiunea de a răspunde atacurilor iraniene” pentru a proteja securitatea şi stabilitatea regională rămâne pe masă, relatează The Guardian.

Iranul a depus eforturi diplomatice uriaşe în ultimii doi ani pentru a convinge statele din Golf că Israelul, nu Iranul, este principala forţă destabilizatoare din regiune, însă mare parte din această muncă minuţioasă — discursuri, conferinţe şi vizite diplomatice — pare să se fi destrămat în doar câteva zile.

Ali Larijani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Naţională al Iranului, a justificat tactica Iranului drept un atac asupra forţelor americane staţionate în statele din Golf.

„Nu intenţionăm să vă atacăm. Dar când bazele din ţara dumneavoastră sunt folosite împotriva noastră şi Statele Unite operează în regiune cu propriile forţe, le vizăm”, a spus el.

Însă justificarea Teheranului şi-a pierdut credibilitatea pe măsură ce hoteluri, blocuri de apartamente şi rafinării de petrol au fost lovite într-un baraj considerat disproporţionat. Pentru unii lideri arabi, tactica Iranului dezvăluie aroganţa latentă cu care a privit întotdeauna alte ţări din regiune.

Obiectivul strategic al Iranului, în ceea ce prezintă drept o bătălie a voinţelor, pare să fie maximizarea perturbării economice în statele din Golf, astfel încât acestea să îl implore pe Trump să pună capăt unui război pe care l-a început fără sprijinul lor.

Pe lângă un atac cu dronă iraniană asupra rafinăriei Ras Tanura din Arabia Saudită, Omanul a raportat un atac asupra unui petrolier aflat la 50 de mile de coasta Muscatului, iar Ministerul Apărării din Qatar a anunţat că două drone au lovit facilităţi energetice în oraşul industrial Ras Laffan. Iranul a negat că ar fi atacat facilităţi energetice saudite.

Majed al-Ansari, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Qatarului, una dintre ţările mai bine dispuse faţă de Iran, a declarat: „Acest lucru nu poate rămâne fără răspuns; trebuie plătit un preţ pentru acest atac asupra oamenilor noştri.”

Doha a oprit producţia de gaz natural lichefiat ca reacţie la atacuri.

Fostul prim-ministru al Qatarului, Hamad bin Jassim bin Jaber al-Thani, a avertizat că Iranul „a pierdut prin această acţiune simpatia Golfului, care depunea toate eforturile posibile pentru dezescaladare” şi „a semănat îndoieli care vor fi greu de şters” în relaţiile sale viitoare cu statele CCG.

Yasmine Fariouk, directoarea proiectului pentru Golf şi Peninsula Arabică la International Crisis Group, a declarat: „Ţările din Golf se află acum într-un punct în care există multă furie faţă de Iran. Multe dintre ele au investit mult în destinderea relaţiilor cu Iranul şi în mediere şi în încercarea de a găsi soluţii, doar pentru a constata că Iranul le vede în continuare ca pe o platformă pentru războiul său mai amplu cu SUA şi Israel.”

Există, de asemenea, o anumită nemulţumire faţă de SUA. Un oficial saudit s-a plâns postului Al Jazeera cu privire la priorităţile SUA. „Statele Unite au abandonat statele din Golf şi şi-au redirecţionat apărarea antiaeriană pentru a proteja Israelul. Au lăsat toate statele din Golf care găzduiesc baze militare americane la mila loviturilor iraniene”, a spus oficialul.

Cu toate acestea, principalul focar de resentiment din partea statelor din Golf este îndreptat către Iran. Ele subliniază că au oferit garanţii Iranului — pe care le-au respectat — prin care interziceau SUA să folosească bazele sau spaţiul lor aerian pentru a ataca Iranul.

Se aştepta pe scară largă, iar Iranul a sugerat acest lucru, că armata iraniană va răspunde unui atac american prin lovirea bazelor americane, aşa cum a făcut şi atunci când a lansat un atac aproape simbolic asupra bazei aeriene americane din Qatar la finalul războiului de 12 zile din iunie.

Însă amploarea, viteza şi întinderea atacurilor iraniene i-au surprins pe liderii arabi. Emiratele Arabe Unite şi-au retras ambasadorul de la Teheran în semn de protest şi susţin că Iranul a lansat mai multe atacuri asupra teritoriului lor decât asupra Israelului. Au raportat că 174 de rachete balistice lansate spre ţară au fost detectate, dintre care 161 au fost distruse, iar 13 au căzut în mare. Alte 689 de drone iraniene au fost detectate şi 645 interceptate, în timp ce 44 au căzut pe teritoriul ţării. Opt rachete de croazieră au fost detectate şi distruse, rezultând trei decese şi 68 de răniţi uşor.

Kelly Grieco de la Stimson Center a estimat costul financiar pentru EAU la aproape 2 miliarde de dolari, având în vedere că interceptarea unei drone este de cinci ori mai costisitoare decât lansarea acesteia.

Într-o declaraţie comună de luni, Bahrain, Irak (inclusiv regiunea Kurdistan), Iordania, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite au avertizat că „vizarea civililor şi a ţărilor care nu sunt implicate în ostilităţi este nechibzuită şi destabilizatoare”.

Atacurile par să fi dus chiar la suspendarea rupturii tot mai adânci dintre cele două monarhii rivale din Golf, EAU şi Arabia Saudită. Acestea se confruntaseră după ce au susţinut tabere opuse în Sudan şi Yemen, o rivalitate care cuprindea interese comerciale şi politice. Însă, într-un semn de apropiere, prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman şi Mohammed bin Zayed din EAU au vorbit pentru prima dată după mai multe luni.

Autorităţile saudite au respins, de asemenea, un articol din Washington Post potrivit căruia ar fi încurajat în mod discret SUA şi Israelul să lanseze un atac asupra Iranului în săptămâna premergătoare atacului. Această acuzaţie dăunătoare, dacă ar fi acceptată, ar pune familia regală saudită în dificultate pe plan intern, întrucât aceasta a acuzat Israelul de comiterea unui genocid în Gaza.

Poziţia publică şi privată a statelor din Golf fusese de a îndemna SUA să dea dovadă de reţinere şi să urmeze calea diplomatică a negocierii unui acord cu Iranul privind programul său nuclear.

Atât de mare este furia îndreptată către Teheran încât ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a fost aproape de a-şi cere scuze pentru atacul Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice asupra unei facilităţi americane din Oman, ţară care a acţionat ca mediator în negocierile nucleare, şi a susţinut că Iranul a făcut compromisuri fără precedent oferind zero stocare de uraniu puternic îmbogăţit. Araghchi a afirmat că structura de comandă militară a fost descentralizată ca parte a unui efort de a asigura menţinerea comenzii şi controlului în cazul distrugerii cartierului general militar.

Până acum au existat puţine semne ale unei dezbateri publice în interiorul ierarhiei iraniene cu privire la faptul dacă haosul economic urmărit merită alienarea statelor din Golf sau dacă există riscul unor represalii militare din partea acestora, ceea ce ar face supravieţuirea regimului şi mai periculoasă.

Rob Geist Pinfold, lector în studii de apărare la King’s College din Londra, a declarat că Iranul „ştie exact ce face” atunci când atacă ţările din Golf.

„Alege ţările din Golf pentru că le vede ca pe o ţintă uşoară. Sunt mai uşor de lovit decât Israelul. Aceste ţări au mai puţin apetit pentru o luptă, pentru că, în cele din urmă, acesta nu este războiul lor”, a spus el.