Primăria Galaţi face dreptate pentru una dintre victimele Procesului Canalului

Surprinzător pentru România, mai ales în contextul adoptării Legii 217, pe 14 decembrie 2015 Primăria Galaţi a votat o hotărâre privind numirea unei străzi a urbei "ing. Aurel Rozei-Rosenberg".

Gestul, care ar putea părea lipsit de semnificaţii, este major. Aurel Rozei Rosenberg este una dintre victimele infamului Proces al Canalului, pornit pentru a justifica eşecul proiectelor de tip lagăr-de-muncă ale regimului comunist.

Conform memorialsighet.ro procesul, judecat între 30 august şi 1 septembrie 1952, ţintea conducerea tehnică a proiectului şi era menit să justifice eşecul lucrărilor de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, constituind o veritabilă parodie. Judecătorii fuseseră aduşi de la Bucureşti, iar avocaţii - din oficiu - nu văzuseră dosarele.

Ideea de bază la vremea respectivă era că Partidul nu greşea niciodată. Evidenţa, pe de altă parte, arăta că proiectul de la Canal mergea prost. De vină, pe cale de consecinţă, puteau fi numai "elementele duşmănoase" infiltrate de inamicul imperialist în sistem.

După tipicul regimului de teroare care paraliza România anilor 50, autorităţile comuniste de la Bucureşti au găsit imediat “vinovaţii” pentru eşecurile construcţiilor de la Canal, organizându-i în două loturi.

Aceştia au fost acuzaţi de lucruri dintre cele mai bizare – sabotaj (pentru a masca faptul că proiectul Canalului nu fusese gândit decât ca o mare groapă comună a intelectualităţii româneşti), spionaj pentru SUA şi Marea Britanie, pentru Tito (se produsese ruptura lui Tito cu URSS) dar şi pentru Israel - prietenia dintre Stalin şi nou înfiinţatul stat se rupsese, iar dictatorul sovietic conducea o epurare în acest sens.

Procesul a pronunţat cinci condamnări la moarte (muncitorul Dumitru Nichita, ing. Aurel Rozei Rosenberg – acuzat de sionism printre altele - ing. Nicolae Vasilescu zis Colorado, ing. Gheorghe Georgescu-Topuslău şi ing. Petre Cernătescu). Ultimii au avut pedepsele comutate în muncă silnică pe viaţă.

Mai ghinionişti, primii trei au servit setei de sânge a Partidului, fiind executaţi în 13 spre 14 octombrie 1952. Decesele lor au fost înregistrate la Sfatul Popular al oraşului Constanţa abia la 9 august 1957, conform unei anchete semnate Radu Petrescu-Muscel.

De mai mulţi ani Radu Petrescu-Muscel încearcă să obţină ca străzi în judeţele Argeş şi Dâmboviţa să poarte nume ale luptătorilor anticomunişti din “Banda Arsenescu-Arnăuţoiu” şi în judeţele Argeş, Galaţi şi Constanţa ai martirilor Canalului Dunăre-Marea Neagră.