Prima utilizare a rachetelor balistice intercontinentale de către Iran ridică semne de întrebare serioase cu privire la restul arsenalului său

Într-o mişcare surprinzătoare care i-a determinat pe experţii militari să-şi pună la îndoială ipotezele privind capacităţile Iranului, Iranul a încercat să lovească baza comună britanico-americană de pe insula Diego Garcia din Oceanul Indian cu două rachete balistice cu rază medie de acţiune (IRBM).

Deşi oficialii americani au asigurat Wall Street Journal că baza a scăpat nevătămată, atacul iranian îndreptat către o ţintă situată la aproximativ 4.000 de kilometri de Iran sugerează că raza de acţiune a capacităţii de ripostă a Iranului ar putea depăşi cu mult estimările externe anterioare şi afirmaţiile făcute de Iran.

Potrivit a doi oficiali care au oferit Journal o ştire exclusivă vineri seara, o rachetă a avut o defecţiune în timpul zborului, în timp ce cealaltă a fost interceptată de o rachetă SM-3 lansată de pe o navă a Marinei SUA. Nu este clar, însă, dacă acea rachetă de interceptare şi-a atins efectiv ţinta. De asemenea, raportul nu indică nici când a fost încercat atacul.

Deşi găzduieşte o bază comună, Diego Garcia este un teritoriu britanic de peste mări. După ce bombele au început să cadă asupra Iranului pe 28 februarie, prim-ministrul britanic Keir Starmer a refuzat iniţial să permită Statelor Unite să utilizeze Diego Garcia şi alte baze britanice în campania împotriva Iranului.

El a cedat însă curând, anunţând că bazele ar putea fi utilizate pentru aşa-numitele „operaţiuni defensive” axate pe lovirea lansatoarelor de rachete iraniene care vizează interesele britanice. Vineri, permisiunea a fost extinsă pentru a include atacuri de sprijin asupra obiectivelor iraniene care vizează Strâmtoarea Ormuz. Tot vineri, Iranul a avertizat că acceptarea manevrelor militare americane face din Marea Britanie un „participant la agresiune”, adăugând că Iranul „îşi rezervă dreptul fundamental de a apăra suveranitatea şi independenţa ţării”.

Luna trecută – cu trei zile înainte de atacul surpriză al SUA şi Israelului – ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi a afirmat că Iranul, din proprie iniţiativă, „a limitat în mod deliberat” raza de acţiune a rachetelor sale balistice la 2.000 de kilometri. În aceeaşi zi, secretarul de stat Marco Rubio a declarat că Iranul „încearcă cu siguranţă să obţină rachete balistice intercontinentale” şi că „se îndreaptă pe calea de a putea dezvolta într-o zi arme care pot ajunge pe teritoriul continental al SUA”.

A ajunge în punctul folosirii rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) înseamnă mult mai mult decât a pune pur şi simplu mai mult combustibil într-o rachetă. Deoarece focoasele rachetelor ICBM îşi petrec o parte din traiectorie călătorind în spaţiu, acestea necesită proiectarea unui vehicul de reintrare protejat termic, alături de o tehnologie de ghidare mai sofisticată.

În luna mai a anului trecut, Agenţia de Informaţii a Apărării a prevăzut că, dacă ar alege să o facă, Iranul ar putea avea peste 60 de rachete balistice intercontinentale până în 2035. „Cred că există un decalaj uriaş între locul în care se află acum şi capacitatea lor de a avea ceva care să ajungă în Statele Unite”, a declarat Rosemary Kelanic de la Defense Priorities pentru Journal.

Deocamdată, întrebarea mai importantă este ce fel de tehnologie de rachete balistice deţin deja iranienii. Centrul israelian Alma de Cercetare şi Educaţie estimase anterior raza maximă a rachetelor iraniene la 3.000 de kilometri. Această aparentă apariţie a rachetelor balistice intercontinentale (IRBM) ale Iranului ridică îngrijorări mai ample decât doar în ceea ce priveşte Diego Garcia: dacă Iranul poate ajunge efectiv la acea insulă, aceasta implică faptul că Iranul ar putea, de asemenea, să lanseze rachete către ţinte aflate la distanţe de până în Europa Centrală sau Scandinavia.

La începutul acestei luni, Centrul de Cercetare Spaţială al Iranului din Teheran a fost distrus într-un atac revendicat de Israel. IDF a declarat că facilitatea „conţinea laboratoare strategice utilizate pentru cercetarea şi dezvoltarea sateliţilor militari pentru diverse scopuri, inclusiv supravegherea, ţintirea şi dirijarea focului către ţinte din Orientul Mijlociu.”

Diego Garcia fusese deja în titlurile ZeroHedge înainte ca această nouă rundă de război împotriva Iranului să înceapă pe 28 februarie. Preşedintele Trump a tras un semnal de alarmă cu privire la pierderea controlului Regatului Unit asupra insulei. Anul trecut, Marea Britanie a acceptat să cedeze suveranitatea asupra insulei Diego Garcia şi a întregului arhipelag Chagos către Mauritius, Marea Britanie încheind apoi un contract de închiriere pe 99 de ani pentru Diego Garcia. În ianuarie, Trump a calificat tranzacţia drept un „act de slăbiciune totală”, renunţând aparent la presupusul său sprijin – Rubio a declarat anul trecut că Trump „şi-a exprimat sprijinul pentru această realizare monumentală”.