Preşedintele bulgar a cerut deschiderea completă a arhivelor serviciilor secrete comuniste

După aproape 25 de ani de la înlăturarea de la putere a regimului comunist din Bulgaria, la 10 noiembrie 1989, sâmbătă, preşedintele Bulgariei, Rosen Plevneliev, a cerut deschiderea completă a arhivelor serviciilor secrete comuniste, potrivit AFP.

"După 25 de ani, nu mai este necesar să păstrăm secrete (...). Toţi cetăţenii, elevii şi studenţii au dreptul să afle adevărul despre puterea totalitară", a afirmat Plevneliev, afirmând că absenţa unei analize aprofundate a totalitarismului reprezintă drept "cea mai mare slăbiciune a tranziţiei" postcomuniste.

Declaraţia a fost făcută în contextul în care Bulgaria a comemorat, sâmbătă, victimele regimului comunist.

Amintim că la 1 februarie 1945, un tribunal comunist a condamnat la moarte 67 de deputaţi, miniştri şi pe regenţii şi consilierii regali ai ultimului rege bulgar Simeon al II-lea. Tot acest tribunal a condamnat în total 11.000 de persoane, dintre care 2.816 la moarte şi 1.233 la închisoare pe viaţă.

Legea aflată în vigoare în Bulgaria prevede ca arhivele serviciilor secrete să fie publicate pe Internet. Începând cu anul 2007, o comisie analizează dosarele unor miniştri, diplomaţi, candidaţi la alegeri, jurnalişti şi antreprenori.

În alte ţări ex-comuniste situaţia condamnării comunismului şi a creării legilor necesare este mult mai înaintată.

Astfel, în Polonia s-a creat, printr-o lege creată de politicieni în anul 2000, un corp special al procurorilor care se ocupă de criminalii nazişti sau comunişti şi au în desfăşurare sute de anchete, cu trimiteri în judecată, iar în Ungaria au fost create legi care să permită aducerea în faţa justiţiei a foştilor torţionari sau criminali, fie ei nazişti sau comunişti.

Alături de Bulgaria, România a făcut cel mai puţin pentru condamnarea crimelor comise de comunişti, din întreg fostul spaţiu de influenţă sovietic.

În anul 2006 în România, Traian Băsescu a condamnat oficial comunismul, printr-un raport de 666 de pagini. Cu toate că raportul a necesitat munca multor oameni, el a rămas mai mult ca referinţă, nu un act cu efecte în viaţa reală. Niciun comunist nu a fost condamnat în România după condamnarea comunismului.