Precauţia caracteristică l-a adus pe Barack Obama într-o situaţie periculoasă
Săptămâna trecută a fost, fără îndoială, cea mai nefastă săptămână a preşedinţiei Obama şi este greu de înţeles cum un preşedinte instinctiv precaut, aflat în al cincilea an de mandat, ar putea ajunge într-o asemenea situaţie proastă, comentează Edward Luce, în paginile Financial Times (FT).
În următoarele circa 10 zile vom afla dacă Barack Obama va avea ocazia să îşi recupereze statura prezidenţială. Acest aspect, dar şi faptul că Obama va împărţi repercursiunile, alături de Congres, pentru orice complicaţii ar prezent un atac asupra Siriei, sunt tot ce poate fi spus mai bun despre un vot pozitiv.De cealaltă parte, un 'nu' al Congresului ar slăbi definitiv poziţia preşedintelui SUA, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, este de părere semnatarul aticolului.
'Cum anume a făcut Obama pentru a ajunge exact în acest punct?' este o întrebare care îi lasă perplecşi chiar şi pe cei care îl cunosc bine pe preşedinte. Nimeni nu se îndoieşte că Obama a fost întotdeauna sincer în dorinţa sa de a evita un angajament militar în Siria. Ca tânăr politician din Illinois, actualul lider de la Casa Albă îşi datorează o mare parte din ascensiunea spectaculoasă faptului că s-a opus războaielor 'prosteşti', începând cu cel din Irak. De asemenea, politica sa, din momentul în care şi-a început mandatul prezidenţial, a fost cea de a pune capăt războaielor Americii în lumea musulmană şi de a repoziţiona SUA către Asia.
Chiar şi atunci când a fost încolţit anul trecut de către Hillary Clinton, la acel moment secretar de stat, de David Petraeus, pe atunci director al CIA, şi Leon Panetta, la acel moment secretar al apărării, preşedintele le-a respins sfatul de a adopta o poziţie mai dură faţă de Bashar al-Assad.
Foarte greu, Casa Albă a fost de acord la începutul acestui an să sporească furnizarea de arme de calibru mic către grupurile de opoziţie siriene moderate, însă chiar şi acest acord nu a depăşit stadiul unui comunicat de presă, de vreme ce armele nu au sosit.
Apoi au venit atacurile cu arme chimice de la 21 august dintr-o suburbie a Damascului, de departe cele mai grave efectuate vreodată de forţele lui Assad. Atacurile au avut loc la exact un an şi o zi după ce liderul american a menţionat pentru prima dată 'linia roşie' în privinţa folosirii armelor chimice. Nu era loc pentru ambiguitate. Credibilitatea lui Barack Obama se afla în joc.
Indiferent de modul în care va vota Congresul, sunt prevăzute consecinţe importante pentru statul de putere globală al SUA: dacă Barack Obama va obţine aprobarea cerută, SUA ar putea fi atrase într-o mlaştină levantină, susţin alarmiştii, iar dacă acesta va fi respins, statutul global al Americii s-ar putea prăbuşi.
Ambele puncte de vedere sunt exagerate, este de părere Luce în paginile FT. În primul rând, este greu de imaginat Obama va fi de acord vreodată să ocupe Siria. Versiunea Senatului în ceea ce priveşte rezoluţia de acţiune interzice în mod explicit ca trupele americane să pună piciorul pe pământul sirian. În pofida retoricii sale, preşedintele intenţionează doar o avertizare menită să oprească regimul de la actele sale. De asemenea, chiar dacă Obama va pierde votul din Congres, SUA vor rămâne, în continuare, cea mai puternică armată din lume.
Şi cu toate acestea, consecinţele situaţiei pentru puterea preşedintelui nu pot fi mai reale, în condiţiile în care votul asupra Siriei va face restul agendei lui Barack Obama cu mult mai greu de gestionat. Niciunul dintre consilierii lui Obama nu a fost de acord cu decizia sa de a cere undă verde Congresului în privinţa Siriei, iar unii, cum ar fi secretarul de stat John Kerry, nu au fost nici consultaţi. Metodicul Obama pare să fi aruncat prudenţa pe geam.
Şi aici se află însă sursa persistentă de îngrijorare. Barack Obama a fost întotdeauna principalul său consilier de politică externă. Spre deosebire de economie, unde preşedintele s-a lăsat pe mâna consilierilor, în materie de politică externă, Obama a avut încredere în instinctele sale. Este greu de găsit prea mulţi alţii care împărtăşesc cu tărie această credinţă.
Nu în ultimul rând, dacă liderul de la Casa Albă va obţine aprobarea cerută, aceasta va fi prezentată ca o victorie importantă. În realitate, va fi doar un dezastru evitat la limită, comentează Luce în FT.
