Politolog: Unii dintre suporterii lui Nicuşor Dan se tem că va urma calea pe care a apucat-o şi Iohannis

Politologul Cristian Preda a vorbit luni, într-o analiză publicată în Comunitatea Liberală 1848, despre "recesiune politică severă" pe care o traversează România.

În analiza sa, profesorul de ştiinţe politice face radiografia momentului - care nu arată deloc bine - şi îi transmite un avertisment preşedintelui Nicuşor Dan: să nu urmeze calea pe care a apucat-o şi predecesorul său Klaus Iohannis.

Redăm mai jos, integral, analiza lui Cristian Preda:

Câteva cifre publicate de Institutul Naţional de Statistică au declanşat o nouă păruială generală. Pesediştii îi cer lui Bolojan să plece, fiindcă a dus ţara-n recesiune, anti-pesediştii le amintesc lui Ciolacu şi Grindeanu că sunt vinovaţi pentru un deficit uriaş, fostul premier refugiat la Buzău se ceartă cu INS fiindcă ar fi schimbat cifrele economice din glorioasele vremuri când el se afla la Palatul Victoria, preşedintele se bagă în vorbă, ca să ne convingă că recesiunea e semn de sănătate, nu de boală şi tot aşa.

Ca şi cum ar fi nevoie de niscaiva procente ştampilate INS ca să ne dăm seama dacă economia merge bine sau nu, dacă viaţa e mai scumpă sau mai ieftină, dacă simţim vreo satisfacţie ori doar furie.

De fapt, problema e alta. Recesiunea cea mai gravă e politică.

Democraţia noastră continuă să facă paşi înapoi.

Coaliţia pare să fi găsit un singur consens, cel privitor la taxele sporite. În rest ne-a oferit dispute şi amânări. Votanţii celor patru partide sunt, de aceea, nemulţumiţi, fiecare în tabăra lui, dar şi toţi împreună. Useriştii ar vrea mai multe reforme, pesediştii visează să trăiască din nou ca-n anii în care Ciolacu arunca bani în stânga şi-n dreapta, o parte din PNL plânge după Ciucă, Rareş Bogdan şi Antonescu, iar udemeriştii s-au trezit că taxele locale nu le prea plac.

Ansamblul votanţilor pesedişti, penelişti, userişti şi udemereşti sunt derutaţi, fiindcă nimeni nu-şi asumă guvernarea pe de-a-ntregul şi nimeni nu face un pas în spate.

Până şi premierul Bolojan pare să-şi fi pierdut răbdarea: deunăzi, el a declarat că mandatul său e o povară şi că abia aşteaptă să se încheie. Cei mai parşivi sunt Grindeanu & co. Care critică propriul guvern mai aprig decât AUR.

USR pare împăcat cu soarta tristă în care se găseşte: partenerii de coaliţie n-au găsit timp, din noiembrie încoace, nici măcar pentru înlocuirea Renatei Weber cu avocata propusă de Dominic Fritz, pentru una dintre puţinele demnităţi publice de mare impact politic cedate useriştilor.

În ţările unde coaliţiile sunt mecanisme rodate, planul de guvernare e detaliat înainte de a porni la drum şi, după aceea, aplicat la virgulă. Iar dacă vreun partener se răzgândeşte, dacă simte că nu-şi mai are locul în guvern, pleacă. Nu rescrie istoria, nu critică premierul pe care l-a agreat, nu le explică partenerilor – care pot fi mai mulţi decât în cazul nostru! – că sunt periculoşi şi nefrecventabili. La noi e fix pe dos.

Ce îngrijorează e indolenţa preşedintelui. Care ţine să contrazică evidenţa şi să ne explice că, de fapt, nu înţelegem noi, chiar votanţii săi, ce bine merge coaliţia, dincolo de torentul vorbelor de ocară pe care le aruncă pesediştii către PNL şi USR, dincolo de întârzierile nepermise ale unor gesturi banale cum sunt numirea directorilor de la SRI sau SIE, dincolo de tergiversarea deciziilor pe care le are de luat CCR privind pensiile magistraţilor, dincolo de depresia creată de sporirea taxelor locale ş.a.m.d.

Trăim o recesiune politică severă, iar unii din suporterii entuziaşti ai lui Nicuşor Dan au început să se teamă că acesta va urma calea pe care a apucat-o şi Klaus Iohannis. Adevărul e că nu-i bine să încerce să-l imite pe fostul preşedinte, fiindcă ar putea să reuşească foarte bine.