Pleşu: Grindeanu a ales rolul de şmecheraş haios / Bolojan are "defectul" că are o singură sprînceană, dar e cel mai bun premier pe care l-am avut după 1990
Scriitorul Andrei Pleşu a vorbit în stilul său caracteristic, într-o postare pe pagina sa oficială de Facebook, despre "mimica politică autohtonă".
"De cite ori îmi propun să scriu un comentariu despre politica autohtonă, mă simt blocat. Din motive diverse. Pentru mulţi, devin suspect de părtiniri interesate, pentru alţii n-am calificarea să mă pronunţ într-un domeniu cu care m-am intersectat mai mult sau mai puţin întîmplător şi ineficient (sau prin manevre oculte...). Sînt elitist (fasoane de 'boier al minţii'), nu ţin cu poporul, sînt, de fapt, băiat de gaşcă sorosistă etc. etc. etc. Mai nou a apărut însă o problemă nouă. Ca niciodată, mă blochez în portretistică pur caricaturală. Nu apuc să analizez raţional personalităţile vieţii politice, pentru că sînt confiscat de poza scenică, de 'afişajul' repetitiv al 'eroului', de strategiile lui de 'imagine'. Exemple: Sorin Grindeanu. A ales rolul de şmecheraş haios, de băiat vesel, adoptînd, e drept, uneori, şi furia adolescentină. Şi-a creat o înfăţişare de zîmbăreţ harnic: adesea, colţurile gurii lui par cuplate, fiecare, la nara de deasupra. Surîs de băiat bun, dar de nefraierit şi de neînvins, instructor patriotic al guvernanţilor, apărător devotat şi binedispus al poporului. Ce ştie exact să facă nu ştim. Dar măcar e binedispus", a scris Andrei Pleşu.
Filozoful a remarcat că, în mod misterios, zîmbetul a devenit, de altfel, o "armă" caracteristică împotriva crizei politice.
"Îl regăsim, în alt context şi cu alt ambalaj, la preşedintele ţârii. Cu o diferenţă: la Grindeanu, surîsul e ofensiv, scenic, în vreme ce la domnul Nicuşor Dan e conciliant, împăciuitor, îndemn la calm şi încredere. Grindeanu joacă rolul golănaşului care te seduce şi te susţine, Nicuşor Dan nu joacă un rol, ci este, pare-se, prin structură şi formaţie, un băieţel împăciuitor, tocmai întors de la joacă. De altfel, 'zîmbetul' a devenit cvasi-obligatoriu pe scena noastră politică. El înlocuieşte discursul profesional cu o succesiune de surîsuri calde pentru coechipieri şi bombăneli încruntate pentru adversari. Cum poate domnul Manda să nu surîdă cînd îl întîlneşte şi însoţeşte pe şeful său de partid? Nu mai vorbim de fermecătoarea lui soţie, doamna Olguţa, care, de la Vadim Tudor pînă zilele trecute, a ştiut întotdeauna să spună, cu competenţă şi sinceritate, ce vrea de la partenerii de partid: 'sînge în instalaţie'", a continuat Andrei Pleşu.
Scriitorul admite că, desigur, "caricaturizările" sale pot fi răutăcioase, dar sînt şi defensive: "incapabil să percep, pe scena politică, strategii substanţiale (nu doar polemici ţanţoşe), incapabil să definesc proceduri competente şi eficiente, care să ne dea chip şi speranţă, mă las blocat de satira şi umorul autohton. Dar am şi (prea mult) material, prea multă bufonerie, prea puţină pricepere reală, prea puţin simţ autocritic."
Laude pentru Bolojan
"Şi ca să mă fac vinovat şi de un subiectivism abil (poate interesat sau 'dirijat' ocult), voi declara că, în fresca noastră guvernamentală, există şi o decisivă excepţie: domnul prim-ministru Ilie Bolojan. E expresia optimă a politicianului preocupat de ceea ce are de făcut, nu de ceea ce are de etalat ca imagine proprie. Şi e amuzant să vedem că nodul în papură care i se reproşează de oponenţi este tocmai că nu zîmbeşte... 'Taie şi nu zîmbeşte'! Adică măsurile politice necesare (poate), dar dure, trebuie însoţite de bună dispoziţie.
Or, domnul Bolojan nu e nici 'haios', nici sumbru. E, pur si simplu, după părerea mea, cel mai bun premier pe care l-am avut după 1990. Într-un moment de criză hiper-riscantă, face ce trebuie făcut, fără concesii de imagine, fără eforturi de 'ambalaj' electoral.
Cînd vorbeşte, e evident că ştie ce vrea, ce trebuie făcut, fără strategii de imagine, fără concesii tandre... E de o explicită competenţă, autoritar fără brutalitate, ferm, dar dialogabil. Cu asemenea calităţi i se poate ierta, cred, defectul, adesea semnalat de opozanţi, că are o singură sprînceană... Dl Bolojan se străduieşte să pună în practică soluţii ferme, dar salvatoare, fără să fie preocupat de imaginea proprie. Din punctul meu de vedere, e şansa României de azi pentru a rămîne în mers."
