"Cade sau nu?" - Cristian Preda pune pe masă cele "cinci elemente" care au condus la situaţia prezentă

Politologul Cristian Preda a pus pe masă cele "cinci elemente" centrale care au condus la situaţia prezentă din România.

Mai exact, profesorul de ştiinţe politice se referă la:

(a) neglijarea dimensiunii anti-sistem a votului din noiembrie 2024-mai 2025;

(b) exagerarea dimensiunii europene a partidelor care au alcătuit guvernul Bolojan;

(c) negocierea unei super-majorităţi de două treimi, care s-a dovedit, însă, greoaie, austeră şi, adeseori, incoerentă;

(d) preluarea de la Iohannis a „rotativei guvernamentale”;

(e) auto-marginalizarea preşedintelui.

Pentru a vedea detaliile, citiţi analiza de mai jos a lui Cristian Preda, publicată pe platforma CL1848, sub titlul "Cade sau nu?":

Azi s-a făcut un an de la primul tur al alegerilor (repetate) pentru Cotroceni, iar mâine se votează o moţiune de cenzură care are mari şanse să-l dărâme pe cel dintâi premier numit de preşedintele ales pe 18 mai 2025. Cum s-a ajuns aici şi ce şanse sunt ca Bolojan să reziste?

Sunt multe lucruri de ordin personal şi, aş zice, chiar emoţional care explică impasul: făţărnicia liderului PSD, încăpăţânarea premierului, prudenţa exagerată a preşedintelui, virulenţa haotică a opoziţiei ultra-naţionaliste sunt doar unele din ele. Dar dincolo de acestea, ce opţiuni şi decizii au rupt filmul care rula din iunie încoace?

Aş reţine cinci.

Prima şi cea mai importantă e neglijarea dimensiunii anti-sistem a votului exprimat în noiembrie-decembrie 2024 şi mai 2025. Votul contra cuplului PNL-PSD, care plănuise, sub Ciucă şi Ciolacu, acapararea puterii pe termen lung, a fost atunci masiv: 72% din alegători au votat contra candidaţilor Ciolacu şi Ciucă, 63% au fost contra ofertei făcute de PSD şi de PNL la parlamentare, iar în mai anul trecut, candidatul comun al acestor două partide a adunat 20 de procente. În ciuda acestui eşec, PNL şi PSD au rămas actorii principali ai guvernării.

A doua cauză e exagerarea dimensiunii europene a partidelor care au alcătuit majoritatea. Votul pentru candidaţii PSD, PNL, USR şi UDMR a fost, în două din cele trei competiţii menţionate, majoritar: 51,6% în 24 noiembrie, 55,2% o săptămână mai târziu şi doar 43,74% în scrutinul din 4 mai 2025. Nu e numai asta: felul cum înţeleg europenizarea cele două partide afiliate la PPE (adică PNL şi UDMR), ca şi formaţiunile din familia socialistă (PSD) şi, respectiv, liberală (USR) diferă foarte mult. E suficient să amintim că UDMR a fost, în toată perioada asta, mai aproape de Fidesz decât de Tisza sau că în partidul fondat de Ion Iliescu există voci ultra-naţionaliste.

A treia cauză a crizei politice prezente este organizarea unei super-majorităţi de două treimi care a creat iluzia unei schimbări semnificative, dar care s-a dovedit a fi greoaie, austeră şi, adeseori, incoerentă. S-a scremut muntele şi a născut un şoarece. Singurele lucruri care au fost decise repede şi fără mari bătăi de cap au fost mărirea TVA şi blocarea creşterilor de salarii. Raţionale, dar foarte impopulare. Singura compensare simbolică a efectelor produse de asemenea decizii e echitatea reformei pensiilor din magistratură. Care va fi împlinită în 2041…

În al patrulea rând, e vorba despre păstrarea „rotativei guvernamentale”, pe care o scosese de la naftalină preşedintele Iohannis. Ideea că democraţia e confiscată de două partide, indiferent de ce hotărăsc la urne cetăţenii, stimulează radicalizarea tuturor taberelor. Or, patrulaterul negociat acum un an a lăsat impresia că tot PNL şi PSD decid ce se face şi ce nu. Faptul că peneliştii au ales un alt lider, iar pesediştii au oferit doar perspectiva revenirii la prim-ministrul care a dat OUG 13 a sporit neîncrederea, nu speranţa. Decepţia e cu atât mai mare cu cât tocmai Grindeanu e cel care vrea să răstoarne căruţa.

În fine, nu putem neglija strategia preşedintelui. M-am bucurat că am ales un independent, mai ales că pledasem public pentru o asemenea soluţie începând din 2023. E bine să avem un şef al statului care nu are datorii la vreun partid. E sănătos pentru democraţie, nu doar constituţional, să cauţi, ca preşedinte, să fii neutru. Dar neutralitatea nu înseamnă retragere, nici tăcere şi cu atât mai puţin frică.

Fiindcă, potrivit Constituţiei, preşedintele e şi arbitru. Într-adevăr, articolul 80 îi cere să vegheze la buna funcţionare a „autorităţilor publice”. Şi să arate, dacă e cazul, cartonaşul galben sau, de ce nu?, pe cel roşu. Or, guvernul n-a mers bine, iar vina nu a fost a lui Bolojan, ci a PSD. Care a rămas mereu nesancţionat. Iar acum, joacă nu cu coechipierii care aveau acelaşi tricou european, ci cu cotonogarii din echipa adversă.

De-asta e mult mai probabil ca guvernul să cadă decât să reziste.