Planul pentru "cucerirea" României / Analist: S-a lucrat intens în ultimii ani, din afară, pentru a se crea această falie a nostalgicilor după comunism

Analistul de politică externă Emanuel Cernat a opinat, la Digi24, că diferenţa dintre România şi Cehia în privinţa condamnării regimurilor totalitare este una fundamentală, subliniind că, în timp ce la Praga comunismul şi nazismul sunt interzise prin lege, la Bucureşti această discuţie a rămas neterminată, iar condamnarea comunismului s-a transformat, în timp, într-o simplă formalitate.

Jurnalist: Chiar la începutul acestei săptămâni, preşedintele ceh a semnat un amendament la Codul penal din Cehia care spune că orice persoană e pasibilă de închisoare până la cinci ani dacă înfiinţează, susţine sau promovează mişcări naziste, comuniste sau de altă natură care vizează în mod demonstrabil suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Deci, în Cehia comunismul şi nazismul sunt interzise pentru că fac acelaşi rău – promovează o societate în care drepturile şi libertăţile sunt suprimate. În România nici măcar nu avem această discuţie.

Emanuel Cernat: Preşedintele Traian Băsescu a venit în Parlament, atunci s-a reuşit acea condamnare a comunismului care s-a transformat, până la urmă, într-un circ, pentru că ne amintim de reacţiile pe care le-a avut Corneliu Vadim Tudor la momentul respectiv şi, după aceea, lucrurile oarecum s-au estompat.

Dar dacă ne uităm la diferenţa între România şi Cehia, pentru că aminteaţi de exemplul lui Peter Pavel, care a promovat acest text legislativ, există o diferenţă fundamentală. În România, în 1989, regimul a fost schimbat tot cu un reprezentant al fostului regim. Să nu uităm că Ion Iliescu, în decembrie 1989, venea şi spunea că ceea ce vrea el este să ne întoarcem la un comunism cu faţă neîntinată. Şi spunea că nu comunismul a fost rău, ci felul în care idealurile comunismului au fost implementate.

Vedem aici o diferenţă fundamentală de raportare la ceea ce înseamnă comunism şi istoria comunismului şi trebuie totuşi să ne amintim, pentru că vorbeaţi de acest sondaj, ce poate să fie în sufletul acelor părinţi care şi-au pierdut copiii la Revoluţia din 1989. Avem peste 1.100 de victime ale Revoluţiei care au murit atunci, tocmai pentru că au crezut în idealurile libertăţii.

Şi mi-a atras atenţia, în acest sondaj pe care îl prezentaţi, acea întrebare care demonstrează cunoaşterea realităţilor de la acel moment. Pentru că, pe lângă acele date despre care spunea doamna Ruse, cu 94% dintre respondenţi care ştiau că în perioada comunistă a existat o penurie mare de alimente în rândul populaţiei, 72% dintre respondenţi au spus că ştiu faptul că regimul comunist s-a făcut vinovat de crime, de arestări, au existat deţinuţi politici, toate aceste lucruri, cum pot fi ele contrabalansate şi nu pot fi explicate doar printr-o necunoaştere, ci printr-un sentiment de revoltă.

Acest sentiment de revoltă este, într-adevăr, o cauză. Este o cauză care generează acea nostalgie vis-a-vis de anii tinereţii prin care unii o explică, poate fi explicată. Dar, pe de altă parte, dacă nu acceptăm faptul că s-a lucrat destul de intens în ultimii ani, din afară, pentru a se crea această falie, pentru că ce înseamnă apropierea de comunism? Înseamnă, de fapt, depărtarea de tot ceea ce înseamnă noţiunile europene şi traseul european al României. Pentru că cele două noţiuni sunt total antagonice.

Noţiunea de libertate, democraţie şi de Uniunea Europeană este în totală contradicţie cu tot ceea ce promova comunismul şi regimul lui Nicolae Ceauşescu. Or, în acel moment, este foarte facil şi foarte atractiv pentru orice fel de ingerinţă străină să vină să alimenteze exact această zonă care nu face altceva decât să mai zdruncine un pic încrederea, pentru că următoarea întrebare la care se va răspunde va fi încrederea în Uniunea Europeană. Şi o să vedem că, dacă acum 10 ani de zile acelaşi sondaj spunea că există numai 45% din populaţie care avea o părere bună despre comunism, iar astăzi suntem, după 10 ani, cu 10% în plus, o să vedem, dacă ne uităm în oglindă, că traseul este în oglindă descendent în ceea ce priveşte încrederea în Uniunea Europeană şi viziunea românilor cu privire la Uniunea Europeană.