Pietrele gravate din Ica: o bibliotecă preistorică

La prima vedere, micul oraş peruvian pe nume Ica, situat la cinci ore de mers cu autobuzul din Lima până în deşertul Nazca, nu are nimic special de oferit. Dar, după un popas în muzeul Cabrera, care adăposteşte o colecţie de pietre gravate găsite în zona Ica, începe o lume nouă.

Peste 10.000 de pietre de diferite dimensiuni umplu muzeul. Toate au o suprafaţă neagră şi fină, pe care sunt gravate diferite figuri. O particularitate a lor, care se poate observa dacă le ridicăm în mână, este că sunt mai grele decât pietrele din ziua de azi de aceleaşi dimensiuni.

Dr. Javier Cabrera Darquea, care a studiat şi colectat pietrele pe o perioadă de 37 de ani, a început pasiunea sa pentru colecţie atunci când a primit o mică piatră de ziua lui. Surprins de greutatea şi forma ei, a început să colecteze şi să studieze aceste pietre.

Eugenia Cabrera C., directoarea muzeului şi fiica doctorului Cabrera, a afirmat că tatăl ei a condus un proiect de cercetare asupra pietrelor, descoperind că sunt compuse dintr-un tip comun de rocă numit andezit, acoperite cu un strat special la suprafaţă, care le făcea negre şi fine şi, probabil, le dădea o şi mai mare greutate.

El a intuit că acest strat a fost moale la început, fapt care a permis oamenilor să deseneze acele figuri, mai târziu întărindu-se. Până astăzi, acel strat este încă prezent pe roci, permiţându-ne să observăm figurile.

Mesaje pe pietre

Pe pietre se află desene care ilustrează figuri umane, plante, animale, figuri abstracte. Oamenii poartă bijuterii pe cap, au haine şi pantofi. Unele desene redau scene asemănătoare transfuziilor de sânge de astăzi, transplanturilor de organe şi naştere prin cezariană. Unele din aceste pietre înfăţişează oameni care ţin un telescop în mână pentru a observa constelaţiile, planetele şi cometele.

Animalele seamănă cu vaci, căprioare şi girafe, printre multe altele. Altele aduc de asemenea a trilobiţi, specii de peşti dispărute de milioane de ani, sau alte animale cu care nu suntem familiari. Cel mai surprinzător, pe mai multe pietre găsim figuri umane care încearcă să omoare sau sunt devoraţi de dinozauri.

Dr. Dennis Swift, care a studiat arheologia la Universitatea din New Mexico, a documentat aceste descoperiri în cartea “Secretele pietrelor din Ica şi a liniilor din Nazca” (en: Secrets of the Ica Stones and Nazca Lines), consolidând teoria conform căreia aceste pietre datează din timpuri pre-columbiene.

Bazându-se pe conţinutul desenelor, unii cercetători sunt convinşi că pietrele sunt vechi de 65 de milioane de ani, dinainte de dispariţia dinozaurilor. Problema care apare, este că descoperirea contrazice teoria evoluţionistă a lui Darwin - potrivit căreia pe vremea respectivă nu ar fi trebuit să existe oameni, şi în orice caz nu erau capabili de o asemenea cultură.

Această idee nu este acceptată pe scară largă şi mulţi savanţi cred că aceste pietre sunt false şi făcute de oamenii din epoca modernă.

Într-un articol, revista Swift a menţionat că unul din motivele pentru care pietrele sunt considerate false este că în anii ’60, paleontologii credeau că dinozaurii se deplasau târându-şi coada, iar pietrele arată că dinozaurii ţin coada sus. Din cauză că reprezentările dinozaurilor pe pietre au fost considerate incorecte, cercetătorii considerau că este imposibil că ele să fie produse acum 65 de milioane de ani.

Aceasta era o teorie din anii 60. Cu toate acestea, mai târziu s-a descoperit că dinozaurii se deplasau într-adevăr ţinând coada ridicată de la sol. “Acum ştim că acei paleontologi greşeau. Pietrele de la Ica aveau dreptate”, scrie Swift.

Desene nu chiar atât de simple

Pentru Dr. Cabrera aceste pietre reprezentau o librărie, fiecare piatră fiind o carte sau o pagină a unei cărţi care documentează trecutul. Lucruri importante s-au desenat pe pietrele mai mari, iar lucrurile mai puţin importante pe pietrele mai mici.

Doamna Cabrera cercetează mai departe înţelegerile tatălui ei: “Ei (oamenii care au creat pietrele) nu transmiteau doar simple desene ale unor anumite momente, ci un gen de limbaj folosind acele desene”.

Prin cercetările sale, Dr. Cabrera a ajuns să înţeleagă că frunzele reprezintă vieţi, iar mai multe frunze laolaltă reprezintă civilizaţii. În ceea ce priveşte bijuteriile pe care le poartă pe cap acei oameni din desene, Dr. Cabrera crede că ele simbolizau inteligenţa, astfel oamenii inteligenţi erau reprezentaţi ca purtând bijuterii.

Indiferent dacă limbajul este sau nu descifrat corect, pietrele de la Ica reprezintă unul dintre misterele încă nerezolvate de ştiinţa modernă.