Perspective privind piaţa europeană: Europa împotmolită în recesiune
Creşterea economică din Statele Unite ar putea fi mai puternică. În economie, cu toate acestea, toate lucrurile sunt relative. Americanii se pot simţi relativ bine având în vedere starea economiei lor în timp ce Europa este împotmolită într-o altă recesiune.
Da, PIB-ul din trimestrul al treilea a depăşit aşteptările în zona euro. Acesta s-a contractat cu doar 0,1 la sută faţă de Q2, când -0,2 la sută era de aşteptat. În general, aceasta este o contracţie relativ uşoară.
Cu toate acestea, ea nu a făcut nimic pentru a ajuta piaţa de capital. Indexul EURO STOXX a scăzut cu 2,1 la sută, încheindu-se la 2427 de puncte. Moneda euro a rămas aproape neschimbată, la 1,2743 dolari.
Olanda are performanţe slabe
Aşa cum era de aşteptat, Germania s-a descurcat încă o dată. Cea mai mare economie a continentului a crescut cu 0,2 la sută. Franţa a surprins şi ea cu o creştere de 0,2 la sută, din moment ce economiştii s-au aşteptat iniţial la o contracţie.
Problema din Europa este că în momentul în care o ţară se descurcă, o altă ţară este afectată. În acest caz, creşterea economică din Olanda a fost cu mult mai rea decât se anticipase. PIB-ul olandez s-a contractat cu 1,1 la sută în acest trimestru, în timp ce lumea s-a aşteptat la o contracţie de doar 0,5 la sută.
Analizând lucrurile mai în detaliu, acest lucru este îngrijorător. Olanda a fost întotdeauna considerată ca făcând parte din aşa-numita bază a naţiunilor europene solvente. Ţara aduce o contribuţie majoră la diferite mecanisme de salvare implementate de Uniunea Europeană. Împreună cu Germania, Luxemburg, Finlanda şi Austria, ea are un rating de credit AAA.
Deci, care este problema? Raportul statistic al Eurostat sugerează o scădere drastică a consumului privat din cauza performanţelor slabe. Olandezii sunt oameni chibzuiţi, dar de ce şi-au închis dintr-o dată portofelele?
Olandezii au o piaţă imobiliară cu politici permisive de creditare
Pentru a găsi răspunsul, trebuie să analizăm piaţa olandeză a locuinţelor. Locuinţele sunt relativ rare în Olanda, din cauza topografiei sale. Aproape 17 milioane de oameni trăiesc într-o zonă de mărimea New Hampshire şi Vermont. Pentru a agrava situaţia, mult teren nu poate fi utilizat pentru construcţii, deoarece zone mari sunt ocupate de apă.
Acest deficit a determinat băncile să adopte norme de creditare foarte permisive pentru creditele ipotecare. O populaţie mare de potenţiali clienţi şi o aprovizionare finită cu locuinţe a făcut afacerea una cu risc scăzut.
Ei nu au împrumutat şomerilor, cum s-a făcut în perioada de glorie a boom-ului creditelor ipotecare subprime din SUA, dar au împrumutat bani fără avans. De fapt, din moment ce casele olandeze sunt atât de vechi, cumpărătorii au finanţat de obicei 120 la sută din preţul de vânzare, în scopul finanţării lucrărilor necesare de renovare, fără a fi nevoie de capitaluri proprii. Acest lucru înseamnă că dacă o casă costă 100 000 de dolari, banca va împrumuta 120 000 de dolari, iar un potenţial proprietar nu trebuie să plătească vreun avans.
În plus, guvernul olandez a făcut dobânda la creditele ipotecare deductibilă fiscal. Rezultatul? În Olanda este mult mai ieftin să cumperi decât să închiriezi. Având în vedere acest amestec exploziv de stimulente fiscale şi politici permisive de creditare, finalul este de fapt o bulă imobiliară.
Vremurile bune se termină mai devreme sau mai târziu
În perioadele de creditare nesăbuită, practica trecea neobservată dacă toată lumea era fericită şi dacă unele condiţii esenţiale erau îndeplinite. Acesta a fost cazul până de curând, când am văzut o inversare a unora dintre valori, fapt care a determinat probabil încetinirea economiei olandeze.
Debitorul trebuie să aibă un loc de muncă pentru a finanţa dobânzile şi graficul de rambursare. Până de curând, piaţa olandeză a locurilor de muncă a fost întotdeauna una dintre cele mai bune din Europa, dar nu mai este cazul. Şomajul a atins în prezent cel mai mare nivel din 2005, în creştere constantă începând cu mijlocul anului trecut. Rata din luna octombrie a fost de 6,8 la sută, în creştere de la 6,6 la sută din luna septembrie. În timp ce rata absolută este încă relativ scăzută, această tendinţă negativă îngrijorează cel mai mult.
De asemenea, băncile trebuie să fie bine capitalizate pentru a putea face noi împrumuturi. Unele dintre băncile olandeze au fost naţionalizate şi se confruntă cu cerinţe mai stricte pentru creditare. Cea mai mare bancă privată, ING Group NV (în olandeză: ING Groep NV), are deja cele mai multe credite ipotecare şi simte restrângerea capitalului său.
Acest lucru nu este surprinzător, deoarece sectorul bancar susţine consumatorii cei mai îndatoraţi din Europa. Gospodăriile olandeze private ocupă locul al doilea după Danemarca, datoriile private totale fiind de doar 150 la sută din PIB, începând din 2011.
Atunci când băncile sunt mai stricte în privinţa standardelor de creditare şi când ocuparea forţei de muncă este în scădere, mai puţine împrumuturi pot fi făcute pentru a cumpăra case noi. Acest lucru conduce la o scădere a preţurilor. Şi exact acest lucru este ceea ce se întâmplă acum, în linişte, dar constant. Preţurile locuinţelor au ajuns acum la nivelul anului 2004. Ele au scăzut cu peste 8 la sută faţă de anii anteriori, în ultimele trei luni.
Combinaţia dintre scăderea preţurilor şi lipsa unor noi împrumuturi reduce banii cheltuiţi pe case şi renovare. Ca urmare, întreaga economie simte problemele. În plus, atunci când proprietarii de case văd că preţurile caselor scad şi că ratele şomajului cresc, ei reduc consumul pentru a se pregăti pentru vremuri mai rele.
Olandezii s-au bucurat de câteva decenii de creştere a preţurilor la locuinţe. Acum, tendinţa pare să se fi inversat şi să tragă economia după ea. Situaţia se poate îmbunătăţi doar dacă bilanţurile băncilor sunt reparate şi dacă ocuparea forţei de muncă creşte din nou. Pentru aceasta, restul Europei şi al lumii trebuie să repornească creşterea.
Săptămâna care urmează
În această săptămână este posibil să vedem din nou unele certuri între funcţionarii Uniunii Europene, atunci când se vor întâlni pe 22 noiembrie pentru a trece bugetul UE. Bugetul UE este relativ mic, de aproximativ 165 miliarde de dolari în 2011. Semnificaţia sa a scăzut ca urmare a trilioane de dolari plătite sub forma planurilor de salvare menţionate pe prima pagină a ziarelor.
Cu toate acestea, negocierile vor fi dure şi o presiune suplimentară va fi pusă asupra relaţiilor diplomatice deja fragile.
După o analiză retrospectivă a PIB-ului, Indicii Managerilor de achiziţii pentru zona euro vor arunca lumină asupra modului în care se descurcă economia acum şi în viitorul apropiat.
