Pentru a-şi realiza obiectivele în al doilea mandat, Obama trebuie să deschidă uşa spre Rusia

Un semn al caracterului alarmist al Rusiei, care se învecinează cu paranoia, este că unii înalţi funcţionari ruşi cred că boomul gazului de şist şi al petrolului este pură propagandă americană, menită să submineze influenţa Moscovei ca producător de energie, scrie David Ignatius, editorialist la cotidianul The Washington Post. În opinia jurnalistului, cauza acestei atitudini o constituie 'ambiţiile eşuate ale unei superputeri prăbuşite'.

Dar Rusia este totuşi o o ţară care are capacitatea fie de a ajuta, fie de a pune piedici diplomaţiei SUA. De aceea, Administraţia SUA caută în prezent căi de cooperare, odată cu începerea noului mandat al lui Barack Obama. În fruntea listei sunt dosarele care dau Washingtonului cele mai mari dureri de cap - Siria, Iranul şi Coreea de Nord. Casa Albă este de părere că, după o perioadă de răcire, şi Vladimir Putin va încerca să restabilească relaţiile cu SUA.

Un factor de încurajare pentru Administraţia de la Washington este că, chiar şi atunci când relaţiile au fost deteriorate, Putin nu a ameninţat niciodată interesele-cheie ale SUA. De exemplu, nu a blocat aprovizionarea trupelor NATO din Afganistan via Rusia, precizează Ignatius în articolul din The Washington Post, preluat de Inopressa.ru.

În timpul Conferinţei pentru Securitate de la Munchen, vicepreşedintele american Joe Biden l-a curtat expansiv pe ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov. Biden a propus ca, în cazul doborârii regimului lui Bashar al-Assad, Rusia şi SUA să ia sub controlul comun armele chimice din Siria. Această propunere constituie o recunoaştere implicită a intereselor Federaţiei Ruse în Siria după plecarea lui Assad, este de părere jurnalistul.

Totuşi, cu Vladimir Putin este greu să ai de-a face, inclusiv pentru că la el totul este 'monedă de schimb', atenţionează David Ignatius. Fie că este vorba despre acţiunile de pacificare ale Rusiei în Siria sau de sprijinul oferit pentru ţinerea în frâu a programului nuclear al Iranului, totul are un preţ pentru liderul rus. Dar care este acesta? Obama ar putea bate palma dacă ar şti care este acest preţ, notează editorialistul american.

În SUA, Obama este criticat pentru intenţia de apropiere de Rusia: Putin este un cârcotaş şi este inutil să încerci să-l îmbunezi şi, în plus, aceasta nu ar face decât să-l încurajeze să-şi continue politicile represive acasă. Ignatius are o altă părere: avantajele cooperării ruso-americane sunt atât de importante, încât merită anumite costuri. Însă povara va fi grea, cu atât mai mult cu cât 'pierderi' vor avea probabil de suferit apărătorii ruşi pentru drepturile omului.

Administraţia Obama a făcut o alegere strategică similară în primul său mandat, atunci când şi-a stabilit ca prioritate resetarea relaţiilor cu Rusia, plasând scutul antirachetă, extinderea NATO şi alte probleme mai mici pe lista sa. Această decizie a deschis calea pentru ca Rusia să sprijine rezoluţiile ONU de sancţionare a Iranului. Al doilea mandat oferă o nouă şansă de a testa dacă interesele Rusiei şi ale Americii pot fi aliniate. Pentru a ajunge acolo unde doreşte în următorii patru ani, Obama are nevoie să deschisă uşa spre Rusia.