Pe ce spune un politolog că se bazează premierul Bolojan, lăsat aproape singur pe drumul reformelor

Într-o dezbatere despre posibila demisie a premierului Ilie Bolojan şi despre sprijinul politic pe care acesta îl primeşte, politologul Cristian Preda a opinat, la postul B1 TV, că Bolojan se bazează în principal pe susţinerea opiniei publice şi că reformele propuse de el au nevoie de continuitate, nu de blocaje politice.

Discuţia atinge şi rolul preşedintelui în gestionarea crizei politice şi în numirea şefilor serviciilor, Preda insistând că acesta trebuie să-şi exercite autoritatea constituţională şi să nu rămână la discreţia partidelor.

Redăm mai jos schimbul de idei

Jurnalistă: Dar acum, întrebarea serioasă este: credeţi că e reală povestea asta cu demisia lui Bolojan? Pentru că el tot reclamă lipsa de sprijin. Şi dacă stau să mă uit, chiar e. Adică, în afară de Ciprian Ciucu la PNL, care mai iese din când în când, Predoiu, care e mai mult interesat decât să-l apere, nici PNL-ul nu pare că stă în spatele lui Bolojan în reformele astea.

Cristian Preda: Însă impresia mea este că Bolojan simte că are în spate opinia publică şi, în fine, voci mărunte, de pildă a mea. Eu îl susţin pe domnul Bolojan şi cred că are dreptate în ceea ce propune. Sigur că pot fi nuanţate anumite lucruri, dar pe fond, dânsul are dreptate. Şi eu cred că Ilie Bolojan simte, în acest moment, că are sprijinul opiniei publice, pentru că votul din 18 mai a fost un vot în sensul schimbărilor pe care le propune acum Ilie Bolojan.

Acum au apărut şi comentariile astea că preşedintele nu îl susţine. Preşedintele l-a numit totuşi prim-ministru. E o numire politică, e sănătos să avem totuşi o responsabilitate politică, mai ales în asemenea momente. Închipuiţi-vă ce ar fi însemnat să avem pe cineva care nu are o afiliere politică sau vine de la un partid neparlamentar – inventez acum situaţii – în situaţia asta în care trebuie făcute nişte corecţii. Avem un proces politic în care preşedintele a vrut o alianţă cu patru partide, a găsit omul dispus să facă jobul ăsta şi acceptat de cele patru partide. Eu cred că, în acest moment, nu avem alternativă mai bună. Avem alternativă în sensul că se pot cupla AUR şi PSD, dar nu cred că asta e ceva mai bun decât coaliţia asta care, în fine, e greu de gestionat şi de dus.

Cred că e bine că din această întâlnire de la Cotroceni nu s-a ieşit cu agravarea crizei, ci s-a ieşit cu o soluţie. Se vor confirma datele de care dispunea guvernul la nivelul administraţiei locale şi se vor face calculele astea, pentru ca, într-adevăr, să se petreacă ceva.

În această chestiune PSD vs. Bolojan, eu cred că oamenii raţionali şi care vor ca lucrurile să se schimbe în bine îl susţin pe Bolojan. Mă miră că un partid atât de mare ca PSD nu înţelege că miza acum nu este salvarea... câte posturi ar putea să salveze PSD-ul? Hai să zicem, salvează 700 din cele 1300 care s-ar tăia. Pentru 700 de posturi la nivelul unei ţări de 20 de milioane, tu blochezi totul şi complici atât.

Jurnalistă: Ce vreau eu să spun e că noi aici nu discutăm dacă Bolojan este o idee bună de premier sau nu. Pentru că am stabilit cu toţii deja, chiar şi atunci când domnul Nicuşor Dan căuta un tehnocrat, că soluţia era una politică. Eu sunt recunoscută că sunt anti-soluţii tehnocrate, la fel cum eu am o problemă serioasă cu implicarea serviciilor în viaţa politică.

Şi eu cred că e bine aşa cu politicienii, cum sunt ei. Unii-s mai hoţi, alţii-s mai proşti, unii-s mai deştepţi. Mai avem noroc de unii buni câteodată. Cu ei, orice ţară e guvernată mai democratic decât atunci când există o implicare din asta aşa, din pix, de multe ori. Am văzut ce s-a întâmplat cu Georgescu. E exemplul cel mai bun pe povestea asta.

Cristian Preda: Şi aici, soluţia pe care, deocamdată, a definit-o public Nicuşor Dan, anume aceea de a numi la direcţia acestor servicii oameni care au experienţa societăţii civile şi care pot să dea credibilitate democratizării acestor servicii, mi se pare că e soluţia bună. Acum, numele la care se va opri...

Jurnalistă: Aflăm acum că decizia a fost că, în luna septembrie, să se ocupe de reforma administraţiei publice locale şi apoi, în octombrie, să se treacă la şefia serviciilor. Informaţia este că le-a cerut partidelor să dea nişte nume, totuşi. E corect ce spune Nicuşor Dan, domnule profesor, pentru că asta este atribuţia preşedintelui, dar trebuie să aibă majoritate în parlament, totuşi.

Cristian Preda: Preşedintele, sigur, este un mediator. Cere Constituţia să medieze între stat şi societate. În acelaşi timp, preşedintele are nişte atribuţii legate de gestiunea dosarului de politică externă şi de rolul pe care îl are ca şef al armatei, nu? Şi, în aceste condiţii, atunci când discută cu partidele, el nu e doar într-o poziţie de mediator.

El are o putere de care trebuie să uzeze. Dacă nu uzează de această putere şi dacă nu cere nimic în discuţia între partide, atunci există riscul ca aceste partide să-l trateze – iar aici PSD şi PNL au deja experienţă cu Iohannis – într-un soi de secretar al majorităţii. Ori asta este o ştirbire a puterii prezidenţiale, adică este o acceptare a unei parlamentarizări a regimului.

Sigur că nu te joci cu asemenea numiri, dar este atribuţia preşedintelui, adică partidele trebuie să-i recunoască acest rol. Nu pot să vină partidele să spună: „Ştiţi, nu ne punem de acord decât asupra Dianei Şoşoacă.” Păi ce face preşedintele? O ia pe Diana Şoşoacă?

Deci cuvântul decisiv aici este al preşedintelui. El este cel care reprezintă statul şi el trebuie să spună: „Aici numesc pe cutare.” Dacă face o propunere de nerefuzat, partidele se duc şi validează această chestiune. Ăsta este raportul de forţă, în opinia mea. Şi aici au existat, de altfel, de-a lungul timpului, diverse soluţii pe care preşedinţii mai activi – şi Traian Băsescu şi Emil Constantinescu, în perioada 1996-2000 – le-au îmbrăţişat. Şi cred că Nicuşor Dan are la dispoziţie câteva referinţe, inclusiv din perspectiva asta politică.

Eu nu cred că el ar trebui să se lase la mână partidelor, pentru că el nu e omul partidelor. Tocmai faptul că nu are un partid în spate îl slăbeşte în negocierea asta, dar tocmai de-aia are nevoie să-şi câştige puterea pe care i-o dă Constituţia.

Dacă preşedintele se lasă la mâna parlamentului, îşi taie din forţa pe care i-o dă Constituţia.