Omar Suleiman, fost şef al spionajului egiptean şi creier al supravieţuirii regimului Mubarak
Omar Suleiman a dispărut la fel de discret cum a trăit. Fostul confident al preşedintelui înlăturat de la putere, Hosni Mubarak, şi şef al serviciilor secrete timp de două decenii a murit într-un spital din SUA, unde venise pentru un controlul medical. Avea 76 de ani şi, potrivit agenţiei egiptene de ştiri Mena, suferea de o boală de plămâni şi avea probleme cardiace. Este totuşi ironic faptul că, după ce şi-a dedicat întreaga viaţă combaterii Fraţilor Musulmani, a trăit să-l vadă pe unul din ei ajuns la preşedinţia Egiptului, notează vineri ziarul El Pais.
Ca şi Mubarak, Suleiman a fost un tânăr cu origini modeste, care scăpat de sărăcie din Egiptul de Sus, intrând la 19 ani la Academia Militară din Cairo. El a făcut un stagiu de pregătire şi în fosta URSS şi a participat la războaiele împotriva Israelului din 1967 şi 1973. A absolvit apoi Ştiinţe Politice la Universitatea din Cairo, lucrând în paralel pentru serviciile de informaţii ale armatei unde, după ce a devenit un apropiat al lui Mubarak, a ajuns în vârful ierarhiei şi a devenit al doilea om cel mai puternic al regimului. Considerat de mulţi creierul supravieţurii regimului Mubarak, Suleiman va fi totuşi amintit ca cel care a anunţat demisia faraonului. Numirea sa ca vicepreşedinte, la 29 ianuarie 2011, a fost efemeră deoarece patru zile mai târziu începea revolta populară.
Nici măcar viclenia fostului şef al spionajului nu a putut să o frâneze. Dimpotrivă, afirmaţia lui că egiptenii nu sunt pregătiţi pentru democraţie i-a jignit pe manifestanţi. După preluarea puterii de Junta militară, Suleiman s-a retras din viaţa publică. El a încercat să se prezinte la alegeri prezidenţiale din aprilie, lucru care i-a nemulţumit pe cei din Piaţa Tahrir. Şi a reuşit să atragă loiali ai fostului regim, cu promisiunea restabilirii ordinii şi securităţii şi a căutat să-şi atragă sprijinul liberalilor şi laicilor în lupta împotriva islamiştilor. Dar nu a obţinut suficient sprijin pentru candidatură şi a fost descalificat.
A plecat atunci din Egipt fără să facă zgmot. A stat o perioadă la Abu Dhabi, unde se află familia sa şi în Arabia Saudită. Până când starea sănătăţii lui s-a agravat şi a fost transferat la un spital din Cleveland, unde a murit. Deşi comunicatul oficial îl defineşte drept 'cinstit şi patriot', figura lui este la fel de controversată ca şi moştenirea pe care o lasă spionajului egiptean, axat pe lupta împotriva islamiştilor. Cei care au impulsionat revolta din Piaţa Tahrir regretă că nu a fost judecat. Percepţia lui asupra Fraţilor Musulmani, văzuţi ca o ameninţare pentru securitatea regimului era împărtăşită de Mubarak. O viziune care s-a accentuat, în primii ani la conducerea agenţiei naţionale de spionaj, când s-a confruntat cu un val de atentate şi asasinate ale grupărilor Gamaa al Islamiya şi Jihadul Islamic, alimentate de ideologia Fraţilor Musulmani. Succesele sale pe acest teren au făcut din el o persoană cunoscută şi l-au pus în contact direct cu SUA.
Din acel moment, figura lui a căpătat o mai mare dimensiune publică. Mubarak l-a însărcinat să medieze între Israel şi palestinieni în timpul celei de-a dua intifade (a obţinut încetarea focului din 2003) sau între facţiunile palestiniene după retragerea israeliană din Gaza. Discreţia lui i-a adus faima de om bun la toate şi a început să apară zvonuri că ar fi un succesor mai bun pentru Mubarak decât fiul său Gamal. Dar conducerea uneia din cele mai puternice agenţiile de spionaj din Orientul Mijlociu avea şi latura sa obscură. Suleiman a fost interlocutorul CIA pentru transferul secret al celor suspectaţi de terorism, astfel încât să fie anchetaţi fără limitele impuse torturii de legilor americane. 'Colaborarea noastră cu Omar Suleiman este probabil cel mai de succes element al relaţiilor noastre (între SUA şi Israel)', asigura în 2006, o cablogramă a Ambasadei SUA din Cairo, dezvăluită de Wikileaks.
