Oceanele în pericol: se deteriorează rapid sub atacul unui „trio mortal”

Alarmă pentru oceane: un studiu al Programului Internaţional privind starea oceanelor (Ipso), arată că apele se deteriorează mai mult şi mai repede decât era de aşteptat din cauza a ceea ce ei numesc un „trio mortal”: încălzirea globală, declinul nivelului de oxigen şi acidifierea. Condiţiile actuale ale oceanelor ar fi similare, dacă nu mai rele, cu cele de acum 55 de milioane de ani, era de "maxim termic" din Paleocen-Eocen, atunci când o încălzire globală rapidă a produs dispariţia a numeroase specii de plante şi animale pe lângă schimbarea ecosistemelor.

Acidifierea ameninţă în mod particular toate organismele marine care au un schelet din carbonat de calciu, cum ar fi crabii, stridiile şi coralii. Formarea de corali este pusă în pericol şi din cauza creşterii temperaturilor, care nu trebuie să depăşească 2 grade Celsius.

„Întreruperea ciclului de carbon este gravă şi duce la acidifierea oceanelor. Este fără precedent în istoria pământului”, avertizează studiul.

Responsabilă pentru declinul de oxigen din oceane este creşterea rapidă a algelor, cauzată la rândul său de îngrăşăminte şi alte substanţe chimice care sunt aruncate în oceane.

Epoca Paleocen-Eocen

Paleocenul sau "amurgul timpuriu al recentului" care a durat aproximativ de acum 66 de milioane de ani până acum 56 milioane de ani este prima epocă a periodei Paleogenului din era Neozoică sau Cenozoică, caracterizată prin apariţia unor noi asociaţii de foraminifere şi prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare.

Eocenul este a doua epocă a Paleogenului, caracterizată mai ales prin existenţa numuliţilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor şi mamiferelor. În acestă epocă mamiferele încep să domine uscatul şi apar primii şerpi.

Sfârşitul Pelocenului a fost marcat de una dintre cele mai semnificative perioade de schimbare globală din timpul Neozoicului. Maximul termic Paleocen-Eocen a dat peste cap circulaţia curenţilor oceanici şi atmosferici ducând la extincţia multor foraminifere de pe fundul mărilor şi la preluarea de către mamifere a poziţiei de specii dominante pe uscat.

Deşi Paleocenul timpuriu era mai rece şi mai uscat decât Cretacicul precedent, temperaturile au crescut puternic în timpul perioadei de maxim termic Paleocen-Eocen. Clima a devenit astfel caldă şi umedă pe tot cuprinsul globului spre începutul Eocenului.

Noi suntem ameninţarea noastră

De-a lungul secolelor rasa umană a depus prea mult efort pentru a-şi complica viaţa. „Chiar dacă ameninţarea anihilării nucleare sau un asteroid gigant este adevărată, noi credem că principala ameninţare pentru om vine de la omul însuşi mai degrabă decât de la natură", a declarat Lord Rees la Festivalul britanic de Ştiinţe de la Universitatea din Newcastle, „şi că, în următoarele decenii s-ar putea profila evenimente aparent puţin probabile, dar cu efecte catastrofale.

Pământul continuă să se încălzească şi experţii se tem că în curând se va ajunge la punctul fără întoarcere, cu consecinţe uşor de imaginat şi catastrofale.