O radiografie a PSD: Cum vede un cunoscut politolog prăbuşirea dezastruoasă în sondaje
Consultantul politic Cristian Hriţuc a publicat, miercuri, o nouă analiză intitulată "Cine este şi ce vrea PSD", într-un moment în care social-democraţii s-au prăbuşit în sondaje şi au pierdut toate rândurile de alegeri.
Redăm mai jos analiza lui Cristian Hriţuc:
Din anii ’90 şi până acum ceva vreme, PSD era perceput ca partidul celor mulţi. În anii ’90, partidul îşi trăgea seva din imaginea lui Ion Iliescu. Eram la începuturile democraţiei în România. Atunci se apăsa pe valorile plantate în subconştient în perioada comunistă şi, chiar dacă toată lumea poza în anticomunist, butoanele funcţionau.
FSN-FDSN, PDSR — adică PSD-ul de azi — era partidul celor mulţi, un partid de masă. Se identifica cu liderul Ion Iliescu şi cu linia trasată de acesta: 'mai bine sărac şi cinstit'. Partidul avea un discurs adresat păturilor cele mai vulnerabile — muncitori, pensionari, majoritatea oamenilor din mediul rural.
Perioada Năstase a dus partidul în epoca „capitalismului de cumetrie”. Politica centrului imaculat a avut rezultate o bună bucată de timp. Chiar dacă exista o corupţie generalizată la nivelul ţării, desprinderea de comunism nu fusese încă atât de puternică, iar oamenii erau încă obişnuiţi cu ideea că e normal să existe o clasă conducătoare, cu privilegii şi avantaje. Foştii „secretari PCR” fuseseră înlocuiţi de protipendada lui Năstase, dar majoritatea cetăţenilor luau asta ca pe un dat.
Iliescu estompa efectele corupţiei lui Năstase. Nu era prea multă presă liberă, nu existau reţele sociale. Năstase compensa prin profesionalismul său. De aceea a rămas mereu în percepţie ideea că erau corupţi, dar buni profesionişti.
După ce PSD a pierdut alegerile prezidenţiale, a început epoca Geoană. PSD a reuşit să rămână partid de mase, păstrându-şi electoratul cel mai vulnerabil. Războiul cu Băsescu şi faptul că reformele aduse de acesta au fost dure au contribuit la menţinerea PSD pe aceeaşi baricadă. Şi-au păstrat locul întâi. Partid de mase.
Perioada Ponta se poate împărţi în două:
– Războiul cu Băsescu.
– USL câştigă confruntarea, iar apoi Victor Ponta ia cele mai liberale măsuri.
Trebuie spus că a găsit şi terenul curat — reformele făcute de Boc-Băsescu dăduseră rezultate.
PSD rămâne partidul celor mulţi, dar reuşeşte să intre şi în zona electoratului liberal. Micii antreprenori, micii fermieri s-au bucurat de măsurile luate de guvernul Ponta.
Până la urmă, după ce pierde alegerile prezidenţiale, PSD intră în epoca Dragnea.
Partidul nu mai are acelaşi mesaj de stânga ca înainte şi alunecă într-o zonă conservatoare, mai apropiată de AUR. Ştim finalul.
Ciolacu schimbă macazul. Prea brusc. Doar că PSD nu se reformează, ci încearcă să joace între ape. Revine la discursul de stânga, dar cu aceeaşi baroni. Spre deosebire de epoca Năstase, baronii de acum sunt mai inculţi şi mai slab pregătiţi.
Apariţia AUR, crizele suprapuse, dar şi inadecvarea PSD — faptul că a rămas între lumi — au dus la o pierdere serioasă de electorat în favoarea AUR.
Aşadar, PSD a trecut de la un discurs de stânga la unul mai degrabă conservator — nu neapărat în sens doctrinar, ci adaptat mediului românesc. A trecut de la lideri percepuţi ca „săraci şi cinstiţi”, apărători ai celor mulţi, într-o zonă mai degrabă de „apărător al clientelei”. Această radiografie succintă nu prinde decât punctele mari, dar cred eu relevante.
Cine este PSD şi ce vrea el?
Asta e întrebarea la care trebuie să răspundă viitoarea conducere.
S-a depărtat de oameni, pare că are o identitate incertă. Pare că nu poate recupera. Nu îl ajută contextul, nu îl ajută actuala garnitură de lideri. Nu are niciun asset în mână la ora asta, în afară de faptul că e principala forţă parlamentară. Dar acest lucru, folosit prost, poate face ravagii.
E nevoie de PSD.
Mulţi spun că PSD trebuie să dispară. Nu este aşa. Modul în care a făcut PSD politică trebuie să dispară, dar partidul trebuie să-şi revină, să ofere electoratului care l-a votat reprezentarea necesară şi să fie parte a dezvoltării României.
