O nouă dinamică în războiul civil sirian

WASHINGTON – Protestele siriene împotriva regimului lui Bashar al-Assad ce au început în martie 2011 şi s-au transformat într-o revoltă armată au intrat acum într-o nouă fază.

Rebelii aparent au obţinut un avantaj, în special în provincia nordică siriană Aleppo. Dar rebelii nu sunt capabili să doboare avioanele de luptă şi elicopterele lui Assad, care continuă să atace fortăreţele rebelilor – războiul este într-un blocaj, niciuna dintre părţi nefiind capabilă să ducă conflictul la o concluzie.

Numărul victimelor războiului civil din Siria depăşeşte 40.000, conform organizaţiilor umanitare, şi sute de mii s-au refugiat din calea conflictului.

Chiar şi cu numărul mare de morţi şi atrocităţi, radicalizarea tot mai mare a forţelor de opoziţie şi potenţialul pentru violenţă sectariană, SUA au refuzat să intervină şi să înarmeze rebelii cu arme potrivite doborârii avioanelor şi elicopterelor regimului.

Statele Unite s-au abţinut de la o intervenţie, oferind doar, în cuvintele secretarului de stat american Hillary Clinton, “ajutor umanitar şi asistenţă nonletală.”

Este de înţeles că America este epuizată de războaie şi doreşte să se concentreze acum pe problemele interne. Americanii nu doresc să se implice într-un alt război din Orientul Mijlociu după cel din Irak şi după domolirea războiului din Afganistan.

Un motiv oferit deseori pentru neintervenţia americană este acela că opoziţia siriană a fost divizată. Un altul este teama că armele vor cădea în mâinile extremiştilor islamici. De asemenea, Vestul nu a fost capabil să convingă Consiliului de Securitate al ONU să ia măsuri. Rusia şi China s-au opus la 3 rezoluţii care îl ameninţau pe Assad cu sancţiuni dacă nu opreşte violenţele declanşate de regimul său.

Regimul în defensivă

În săptămânile recente, forţele guvernului sirian au fost copleşite, pierzând poziţii tactice cheie şi mai multe baze aeriene importante.

Tom Maloowski, director în Washington pentru organizaţia Human Rights Watch, a explicat diferenţa semnificativă dintre nordul şi sudul Siriei. În sud, miliţiile regimului au o prezenţă puternică şi continua să terorizeze. Nordul este în mare parte controlat de forţele rebele şi nu poate fi atins de trupele terestre şi artileria lui Assad. Dar nu este o zonă sigură: atacurile aeriene rămân principalul avantaj al guvernului.

Este greu pentru autorităţile civile să înfiinţeze birouri şi să coordoneze serviciile publice în oraş deoarece când un birou face acest lucru este bombardat. Malinowski a luat cuvântul la un forum de discuţii pe tema opţiunilor politicii americane la Facultatea pentru Studii Internaţionale Avansate (SAIS) din Washington, DC, în 28 noiembrie 2012.

Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului raportează că opoziţia a obţinut un număr mic de rachete sol-sol împotriva avioanelor de vânătoare.

Armele anti-avioane au fost procurate de la bazele militare capturate. “Rebelii au ocupat cel puţin 5 instalaţii militare şi ale forţelor aeriene în ultimele 10 zile, punând presiune pe forţele lui Assad din Aleppo şi Idlib şi în regiunea estică petrolieră Deir al-Zor”, a raportat Reuters în 28 noiembrie.

Ţinând cont că atacurile aeriene sunt principalul avantaj al guvernului, o creştere a abilităţii rebelilor de a contracara aceste atacuri reprezintă un câştig semnificativ.

Ameninţarea extremiştilor jihadişti

Elizabeth O’Bagy este analist cercetător la Institutul pentru Studierea Războiului. Când ea a vizitat Siria la începutul lunii noiembrie a descoperit că existau unele zone în care opoziţia deţinea controlul total, în special în zona rurală din nordul Siriei.

Unităţile civile pentru pace umplu golul pe care guvernul l-a lăsat în urmă şi au înfiinţat unităţi logistice pentru a oferi alimente şi provizii medicale limitate, a declarat O’Bagy.

Ea a fost surprinsă să vadă nivelul de cooperare dintre cetăţeni şi grupurile rebele şi a considerat acest lucru ca fiind un semn de speranţă ca după ce războiul se termina Siria se va stabiliza. Totuşi, ea a văzut un curent tulburător în care grupurile rebele preluau controlul asupra serviciilor comunitate, înlăturând grupurile civile.

Activiştii au renunţat, a declarat ea, în impunerea conducerii lor civile. În schimb, ei şi-au intensificat influenţa prin acapararea comandanţilor rebeli.

Ea a văzut de asemenea unităţi care fluturau steagul negru al grupării teroriste Al-Qaeda. “Cred că aceasta este o ameninţare reală şi cred că aceste tipuri de grupuri ar putea prezenta cea mai mare provocare la stabilizarea Siriei în viitor”. Influenţa lor este acum limitată dar creşte.

Malinowski a declarat că rebelii ar putea probabil să câştige doar printr-un război de măcinare, uzură ce ar dura ceva timp.

Dacă Vestul se abţine de la intervenţia militară conflictul s-ar putea prelungi, cu consecinţe tulburătoare. Cu siguranţă vom vedea mai multe victime civile, puterile opoziţiei mai puţin receptive la influenţa Vestului şi o probabilitatea mai mare pentru violenţă sectariană, a declarat el.

Malinowski a declarat că oamenii de pe teren ai Human Rights Watch, atunci când discută cu comandanţii rebeli din nord, le spun acestora despre convenţiile de la Geneva, evitarea torturii şi protejarea prizonierilor. Unii dintre aceşti comandanţi au răspuns, “De ce ar trebui să ascultăm idealurile voastre Vestice când nu faceţi nimic pentru a ne ajuta?”

În plus, Malinowski a declarat că o opţiune militară limitată ar fi aceea de a reduce puterea aeriană a Siriei suficient de mult astfel încât zonele din nord să fie transformate în zone sigure, similar cu Benghazi în timpul războiului civil din Libia.

Intervenţia militară limitată ar permite o protecţie civilă mai mare, ar permite opoziţiei civile să înceapă să guverneze şi să adopte o poziţie mai favorabilă faţă de Vest datorită ajutorului acordat. Dar riscul este ca regiunea să nu se stabilizeze şi ca o violenţă sectariană să izbucnească pentru o perioadă nedeterminată precum s-a întâmplat în Liban – şi atunci forţele vestice s-ar afla în mijlocul acesteia.

Malinowski a declarat, “Nu am văzut scenariul de coşmar al atacurilor [sectariene] la scara mare în semn de răzbunare – alawiţii în particular şi creştinii – efectuate de opoziţia dominată de suniţi – un lucru de care se teme fiecare”. Mulţi experţi spun că Siria post-Assad stabilă politic trebuie să adăpostească minorităţile predominante din Siria (alawiţii, creştinii şi kurzii).

Speranţă pentru unitate

Lipsa unităţii din sânul opoziţiei s-ar putea să fi fost rezolvată după înfiinţarea “Coaliţiei Forţelor Naţionale ale Revoluţiei Siriene”, anunţată în 11 noiembrie.

Deşi SUA au dorit să evite generarea unei păreri că ele se află în spatele stabilirii agendei, întâlnirea a fost convocată la cererea secretarului de stat american Clinton. Ea a declarat că Consiliul Naţional Sirian a eşuat ca reprezentant al opoziţiei siriene. Mulţi dintre membrii consiliului nu au fost în Siria de mai multe decenii, a declarat ea. Era necesar un organism care “să îi reprezinte pe cei aflaţi în linia întâi a frontului şi care mor astăzi.”

Dacă o opoziţie siriană unită devine o realitate şi poate fi responsabilă pentru livrarea proviziilor şi ajutoarelor din exterior, atunci această realizare “va fi un factor crucial pentru legiuitorii vestici”, scriu Marwan Muasher şi Katherine Wilkens într-un blog pentru Carnegie Endowment for Internaţional Peace, 29 noiembrie.

Anglia, Franţa, Turcia şi Consiliul de Cooperare din Golf au recunoscut deja organizarea opoziţiei ca un reprezentant legitim pentru aspiraţiile poporului sirian, conform mai multor surse media. SUA s-au abţinut până acum să se pronunţe.

“În acest fel ar reapare opţiunea furnizării de ajutor militar direct şi s-ar reînvigora eforturile diplomatice internaţionale pentru a creşte presiunea asupra lui Assad ca acesta să părăsească ţara”, scriu Muasher şi Wilkens, dar avertizând că încă este prea devreme pentru a se spune ceva sigur în această privinţă.

Marina Ottaway şi Omar Hossino de la Carnegie au fost sceptici că noua coaliţie mai amplă va “depăşi fragmentarea reflectată în poziţiile conflictuale”. Ei notează că Armata Siriană pentru Eliberare sau brigadele sale au eşuat să răspundă oficial şi nu s-a făcut nicio menţiune pe paginile lor de Internet.