O mică schimbare a modului de mers poate ajuta la tratarea osteoartritei la genunchi (studiu)

Pentru milioane de persoane care se confruntă cu artrita la genunchi, variantele obişnuite nu sunt grozave: să trăiască cu durere sau să efectueze o operaţie. Însă cercetătorii spun că mai există o altă modalitate - pur şi simplu prin schimbarea modului de a merge.

Schimbarea modului în care picioarele ating pământul ar putea ameliora durerea la genunchi şi ar putea ajuta la încetinirea deteriorării articulaţiilor la persoanele cu osteoartrită în stadiu incipient, potrivit unui studiu recent.

Studiul, publicat în The Lancet Rheumatology, a descoperit că modificarea uşoară a unghiului piciorului unei persoane - aproximativ lăţimea degetului mare spre interior sau spre exterior - a dus la ameliorarea durerii de aproape două ori mai mare decât cea observată într-un grup placebo. Pentru unii, beneficiul a fost comparabil cu cel al analgezicelor puternice eliberate pe bază de reţetă.

Îmbunătăţirea a fost similară cu administrarea de ibuprofen şi, în unele cazuri, mai apropiată de efectul unui opioid eliberat pe bază de reţetă, cum ar fi OxyContin, comparativ cu grupul placebo, a remarcat co-autorul principal Scott Uhlrich, profesor de inginerie mecanică la Universitatea din Utah, într-un comunicat de presă.

Însă beneficiile s-au extins dincolo de ameliorarea durerii. Scanările RMN au arătat, de asemenea, o degradare mai mică a cartilajului la cei care au învăţat să meargă aplicând unghiul optim al piciorului, sugerând că metoda ar putea face mai mult decât să amelioreze durerea.

„Ajutarea pacienţilor să găsească cel mai bun unghi al piciorului pentru a reduce stresul asupra genunchilor poate oferi o modalitate uşoară şi destul de ieftină de a aborda osteoartrita în stadiul incipient”, a declarat co-autoarea principală Valentina Mazzoli, profesor în cadrul Departamentului de Radiologie de la NYU Grossman School of Medicine, pentru The Epoch Times.

„Acest lucru ar putea ajuta la amânarea intervenţiei chirurgicale.”

O reţetă personalizată

Cercetarea a abordat o lacună semnificativă în opţiunile de tratament pentru cei 25% dintre adulţii de peste 40 de ani afectaţi de osteoartrită. Pe măsură ce cartilajul care amortizează articulaţiile se uzează, pacienţii se confruntă de obicei cu opţiuni limitate - de obicei, gestionarea durerii cu medicamente care maschează deteriorarea până când înlocuirea articulaţiei devine necesară.

„Această intervenţie ar putea ajuta la umplerea acestei mari lacune terapeutice”, a spus Uhlrich, în special pentru cei diagnosticaţi cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, care se confruntă adesea cu decenii de gestionare a durerii.

În studiul clinic, care a durat un an, cercetătorii au studiat 68 de adulţi, cu vârsta medie de 64 de ani, cu osteoartrită medială a genunchiului uşoară până la moderată - cea mai frecventă formă de artrită a genunchiului, în care deteriorarea apare în partea interioară a genunchiului. Nu toţi participanţii erau încă candidaţi pentru intervenţie chirurgicală.

Modelul de mers al fiecărui participant a fost evaluat folosind captura de mişcare şi simulări pe computer pentru a determina dacă o ajustare de 5 sau 10 grade, cu convexitatea sau degetele de la picior, ar putea reduce stresul articular.

Jumătate dintre participanţi au primit un antrenament „simulat” pentru a-şi păstra mersul natural. Cealaltă jumătate a fost antrenată pe parcursul a şase sesiuni pentru a adopta unghiul optim folosind feedback în timp real, inclusiv un senzor purtabil care vibra dacă piciorul lor deviază de la ţintă cu 2 grade.

Aproximativ nouă din zece persoane care au beneficiat de antrenament personalizat pentru mers au raportat o reducere medie a durerii de 2,5 puncte pe o scală de 10 puncte, comparativ cu 1,3 puncte, iar aproximativ două treimi au raportat o îmbunătăţire în grupul placebo.

Pe lângă o ameliorare mai mare a durerii, cei din grupul personalizat au pus şi mai puţină presiune pe partea interioară a genunchiului, unde apare de obicei deteriorarea. Acest lucru a dus la o reducere cu 7,5% a stresului articular, iar scanările RMN au arătat că cartilajul lor a rezistat mai bine în timp.

Totodată, grupul de control a prezentat mai multe semne de deteriorare a cartilajului. Aceste diferenţe au provenit din modificări mici, personalizate, ale modului în care a mers fiecare persoană.

Ştiinţa din spatele fiecărui pas

Modul în care mergeţi afectează modul în care este distribuită greutatea corporală pe articulaţia genunchiului. Fiecare pas trimite forţa prin articulaţie şi chiar şi mici variaţii în felul încare sunt îndreptate degetele de la picioare spre interior sau spre exterior pot muta presiunea către diferite zone ale cartilajului. În timp, această presiune poate să protejeze, sau să tensioneze genunchiul.

„Studiile anterioare au folosit acelaşi unghi al piciorului pentru toată lumea”, a spus Mazzoli.

„La unii oameni nu s-au ameliorat, iar la alţii s-au înrăutăţit. Ceea ce am demonstrat este că personalizarea contează cu adevărat.”

Spre deosebire de medicamentele care maschează doar simptomele, antrenamentul mersului îşi propune să reducă stresul mecanic care contribuie la degradarea cartilajului. Aceasta înseamnă că ar putea încetini progresia osteoartritei, nu doar să amelioreze disconfortul.

„Nu vedem doar o ameliorare a durerii”, a spus Mazzoli. „Există dovezi reale ale unor schimbări pozitive în cartilajul în sine - ceea ce ar putea însemna rezultate mai bune pe termen lung.”

Ideea se bazează pe ceea ce au observat mulţi kinetoterapeuţi de mult timp: schimbarea modului în care forţa se deplasează prin articulaţia genunchiului poate face o mare diferenţă în ceea ce priveşte durerea şi sănătatea articulară pe termen lung.

„Justificarea biomecanică a intervenţiei este solidă”, a declarat Anat Lubetzky, profesor asociat de kinetoterapie la Universitatea din New York, într-un e-mail pentru The Epoch Times.

„Ştim de ani de zile că intervenţiile biomecanice care reduc sarcinile din anumite zone ale articulaţiei genunchiului, dacă sunt efectuate din timp, pot întârzia progresia osteoartritei şi pot reduce simptomele.”

De la laborator la viaţa reală

Un factor cheie în succesul studiului a fost personalizarea.

„Este foarte uşor să identifici cel mai bun unghi - şi foarte uşor de învăţat”, a spus Mazzoli.

„Dar trebuie să fie unghiul potrivit pentru tine.” În prezent, elaborarea unei formule personalizate necesită sisteme de captare a mişcării şi benzi de alergare sensibile la presiune pentru a analiza mersul fiecărui participant - echipamente care se găsesc de obicei într-un laborator de cercetare.

Însă echipa de cercetare îşi imaginează un viitor în care kinetoterapeuţii ar putea oferi antrenament personalizat al mersului folosind aplicaţii video şi încălţăminte inteligentă.

„Poate că nu astăzi, probabil nu în fiecare clinică”, a spus Lubetzky.

„Dar tehnologia de detectare a avansat deja atât de mult şi continuă să se dezvolte. Pot vedea cum acest studiu ar putea stimula investigarea cu instrumente mai simple - poate unităţi de mişcare inerţială sau chiar analiză video în loc de sisteme de captare a mişcării. Există deja aplicaţii care fac o treabă decentă şi dispozitive de biofeedback.”

Totuşi, Mazzoli a spus că îndrumarea de la un profesionist instruit este importantă. Alegerea unghiului greşit ar putea agrava simptomele prin creşterea stresului articular.

Ce urmează

Cercetătorii intenţionează să extindă studiile viitoare pentru a include persoane cu obezitate, un grup adesea afectat de osteoartrita genunchiului, dar exclus din acest studiu deoarece necesită tratamente diferite.

„Obezitatea joacă un rol important în osteoartrită, iar această populaţie are nevoie cu adevărat de opţiuni eficiente, neinvazive”, a precizat Mazzoli.

Pentru cei care deja se confruntă cu dureri sau rigiditate la genunchi în stadiu incipient, mesajul este simplu:

„Cu o evaluare corectă, micile schimbări personalizate pot face o diferenţă semnificativă”, a spus ea. „Merită cu siguranţă să încercaţi.”

Un participant la studiu s-a referit la atractivitatea acestei abordări fără medicamente: „Nu trebuie să iau un medicament sau să port un dispozitiv. Este doar o parte a corpului meu care va fi acum cu mine tot restul vieţii mele, aşa că sunt încântată de ea.”