Naţionalismul economic al Brătienilor şi politica prin noi înşine, la fel de actuale

Cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la moartea lui Ion I.C. Brătianu, revista ”Istorie şi Civilizaţie” a organizat la Banca Naţională un simpozion intitulat ”Familia Brătianu şi instituţiile României moderne”. Evocarea trecutului şi a personalităţii unor oameni politici şi de stat importanţi a pus însă pe tapet dileme şi întrebări fundamentale cu care ne confruntăm şi astăzi precum: Cât de mult trebuie statul să intervină în economie? Este nevoie de un naţionalism economic minim care să împiedice înstrăinarea activelor strategice?

Istoricul Ioan Scurtu a evocat personalitatea şi activitatea lui Vintilă Brătianu ca ministru de finanţe. Acesta este recunoscut drept economistul care a formulat principiul economic liberal „prin noi înşine”, în baza căruia a fost elaborată şi aplicată politica economică a Partidului Naţional Liberal în primul deceniu interbelic. ”Vintilă Brătianu a constatat că principalele resurse se aflau în mâinile corporaţiilor străine care-şi transferau veniturile acasă şi a acţionat în sensul unei emancipări a economiei româneşti de sub dominaţia străină”, a explicat profesorul universitar. Ministrul de finanţe Vintilă Brătianu vedea intervenţia statului în economie ca esenţială pentru stimularea acesteia, iar politica economică a României din perioada sa ”viza valorificarea industriei şi nu interzicerea capitalului străin, ci respectarea legilor de către acesta”. În viziunea sa, independenţa politică a României nu putea exista fără independenţa economică. Iar aceasta independenţă economică nu putea fi realizată fără o industrie naţională proprie, fără protejarea produselor româneşti şi taxarea puternică a exporturilor (care ajungeau chiar la 200%).

Şi istoricul Ion Bulei a evocat naţionalismul economic al lui Vintilă Brătianu. În opinia sa, politica liberală în general poate fi pusă sub semnul naţionalismului economic, dar acesta a fost promovat şi de conservatori. ”Să nu uităm că legea minelor o dau conservatorii, iar legea petrolului o dau împreună conservatorii şi liberalii”, susţine Bulei, care subliniază că teoreticianul doctrinei naţionalismului economic este Vintilă Brătianu. Manifestul său economic din 1911 a fost primul document programatic liberal în care a fost afirmat principiul dezvoltării economice ”prin noi înşine”, în condiţiile în care capitalurile străine deţineau poziţii importante în economia românească.

Vintilă Brătianu a pus la punct un program economic bazat pe mai multe coordonate: promovarea muncii, a iniţiativei private, a capitalului românesc, care urmărea o politică etatistă care să facă din stat îndrumătorul şi apărătorul activităţii sociale şi culturale. În calitate de ministru de finanţe, Brătianu acordă o mare importanţă tarifului vamal, care, în opinia sa, era punctul forte în dezvoltarea economiei. O altă pârghie fundamentală a politicii prin noi înşine era creditul. BNR trebuia să fie rezervorul din care se alimentează toate întreprinderile din ţară.

Bulei consideră că o discuţie în legătură cu prezenţa capitalului străin în România se impune şi în prezent, tema fiind de maximă actualitate. ”I s-au acordat înlesniri acestui capital sau dimpotrivă a fost împiedicat să intre în România? Astăzi capitalul străin beneficiază de liberalizare dar care sunt consecinţele? Desfiinţarea aproape completă a economiei şi a industriei. Evident că industria românească nu făcea faţă concurenţei apusene, dar desfiinţarea totală a industriei printr-un proces defectuos de privatizare ne lasă practic fără nicio reacţie în faţa străinătăţii”, mai spune istoricul.

”Problema naţionalismului economic rămâne la fel de actuală în prezent. Nu este vorba despre naţionalizare, ci despre în mâna cui ajunge un obiectiv strategic, pentru că noi am avut nenumărate cazuri în ultimii 20 de ani de obiective industriale privatizate şi ajunse în mâna unor parteneri care le-au închis pentru a-şi apăra propriile lor fabrici din alte ţări”.

”Problema naţionalismului economic rămâne la fel de actuală în prezent. Nu este vorba despre naţionalizare, ci despre în mâna cui ajunge un obiectiv strategic pentru că noi am avut nenumărate cazuri în ultimii 20 de ani de obiective industriale privatizate şi ajunse în mâna unor parteneri care le-au închis pentru a-şi apăra propriile lor fabrici din alte ţări”, a declarat la rândul său fostul ministru de externe, istoricul Adrian Cioroianu într-un interviu pentru Epoch Times. În opinia sa, ”calea de mijloc este întotdeauna cea mai bună iar naţionalismul economic nu presupune naţionalizare, dar nici capitalismul nu trebuie să implice renunţarea statului la tot ce are”. Cioroianu consideră că în ultimele decenii statul român s-a comportat ca şi cum s-ar fi considerat incapabil ”să mai păstreze şi să mai gestioneze ceva, de la întreprinderi până la căi ferate”. ”Au fost generaţii de oameni politici, şi despre o astfel de generaţie s-a vorbit aici, care s-au străduit tocmai ca statul să aibă obiective industriale şi economice pe care să le poată gestiona. Noi astăzi ne întrebăm cum privatizăm CFR Marfă şi în 1880 un guvern liberal se străduia să naţionalizeze CFR-ul, care atunci era în mâna unor bancheri străini”, mai spune fostul ministru de externe.

În privinţa lipsei, în prezent, a unor politicieni care să fie adevăraţi oameni de stat precum Brătienii, Cioroianu reaminteşte că ”nici aceştia n-au fost apreciaţi în timpul vieţii. Noi întotdeauna ne recunoaştem valorile după moarte”. Totuşi el este convins că România are oameni de valoare ”care trebuie puşi la locul lor”, deoarece nici Ion I.C.Brătianu n-a acţionat singur, ci folosindu-se de o generaţie de oameni cu simţul datoriei şi iubire de ţară, care nu aveau complexe faţă de omologii lor din Europa ”cu care discutau de la egal la egal”. ”Patriotismul nu era atunci deloc o vorbă goală sau o formulă demagogică, iar oamenii care spuneau că îşi iubesc ţara chiar arătau lucrul acesta”, a concluzionat Cioroianu.