Muncitorii chinezi, victime ale răpirilor în Africa
Răpirea săptămâna aceasta a 50 de muncitori chinezi în Africa a dat semnalul de alarmă la Beijing. În două incidente, de diferită gravitate în Egipt şi Sudan, ingineri, constructori şi muncitori chinezi au fost sechestraţi pentru a fi utilizaţi ca monedă de schimb pentru revendicările politice ale unor grupuri rebele, notează vineri ziarul El Pais.
Cel mai puţin grav a avut loc în inflamatul Egipt, unde violenţa s-a extins, nu doar pe stadioanele de fotbal, ci şi în Peninsula Sinai şi la Cairo. Un grup de 25 de muncitori chinezi de la o fabrică de ciment au fost sechestraţi marţi timp de 15 ore de beduini înarmaţi, care reclamau autorităţilor egiptene eliberarea tovarăşilor lor. Cazul a fost soluţionat repede fără incidente, dar ilustrează agravarea climatului de securitate a chinezilor în Egiptul revoluţionar. 'În acest cadru general de insecuritate, chinezii riscă cel mai mult. Oameni, care au lucrat atâţia ani la Cairo şi care nu au avut niciodată probleme, au fost victimele a două atacuri în decurs de câteva luni', spune un rezident chinez din capitala egipteană.
Al doilea caz a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute (28 ianuarie) şi încă nu s-a rezolvat. Un grup de rebeli fideli guvernului Sudanului de Sud (MPLS-N) au atacat un complex de locuinţe al companiei de construcţii chineze Sinohydro din Korofan-Sud şi au încercat să răpească 47 de muncitori chinezi, dar nu au reuşit să sechestreze decât 29. Relaţiile strânse ale Chinei cu Sudanul de Nord, care controlează militar această regiune bogată în petrol dar foarte nesigură şi trimiterea unei delegaţii de Beijing nu a ajutat până acum la eliberarea muncitorilor care construiau un drum în regiune.
Din păcate răpirea muncitorilor din construcţii chinezi - care lucrează în regiuni izolate din Africa cea mai periculoasă - este folosită pentru a face presiuni asupra Beijingului pentru a renunţa la finanţarea şi la construirea unu drum de 63 de milioane de dolari al cărui obiectiv este de a permite transportul trupelor de nord ale generalului Omar al Bashir în regiune.
Situaţia îngrijorătoare pentru China este că are 5,5 milioane de muncitori răspândiţi pe întreaga planetă, o mare parte din ei în ţări periculoase precum Angola, Republica Democrată Congo ori Sudan, unde construiesc de toate, de la conducte petroliere, la fabrici sau rafinării. Dar acest tip de incidente nu par limitate doar la ţările africane implicate în vreun conflict. Chiar şi în Mozambic, o ţară relativ stabilă, comercianţi chinezi au fost victime ale atacurilor, după cum au relatat unii dintre cei care au fost agresaţi în urmă cu un an.
Chiar şi în Venezuela, ţară căreia China i-a împrumutat peste 32 de miliarde de dolari, violenţa şi crima organizată a făcut victime în rândul prosperei comunităţi chineze. Într-un cadru de lipsă totală de securitate, unde crimele au crescut de patru ori de la venirea la putere, în 1998, a lui Chavez (123.091 de omucideri în 12 ani, din care 81 % nepedepsite, şi un record istoric de violenţă în 2011), chinezii rezidenţi în ţară au devenit o ţină predilectă a răufăcătorilor. Ei sunt noul obiect al dorinţei: sunt bogaţi, lipsiţi de apărare şi au o valoare geopolitică suficientă pentru a putea obţine o contrapartidă din partea guvernelor locale.
