„Mulţi tineri au fost sacrificaţi de părinţii lor pentru un sport” (psihanalist)

Mulţi tineri au fost sacrificaţi de părinţii lor pentru un sport, pentru un vis nerealizat al acestora, şi există şi mulţi sportivi tineri care cad în uitare în urma unui eşec sau se dopează ca să fie performanţi. Acest lucru se datorează în principal faptului că sunt supuşi unei presiuni pentru că sunt mereu comparaţi cu ceea ce fac alţii şi nu sunt consideraţi ei înşişi un model, afirmă psihanalistul canadian Guy Corneau, într-un interviu acordat revistei speciale 'Londra 2012: o privire asupra sportului, olimpismului şi societăţii', scrie săptămânalul L'Express în ediţia de luni.

Guy Corneau, care a practicat şi el nataţia, îi admiră mult pe sportivii care fac eforturi enorme ca să se autodepăşească. Dar marea problemă a olimpismului este, după părerea lui, această lume a imaginii, a comparaţiei, a competiţiei, desigur, a evaluării. 'Mă gândesc la săritorul de la platformă din Québec, Alexandre Despatie, care spune că antrenorul lui îl compară mereu cu ceea ce fac alţii, ceea ce creează o presiune asupra lui', afirmă psihanalistul.

Potrivit acestuia, trebuia luată în considerare autenticitatea sportivilor, altfel rămânem într-o 'lume a ideilor şi imaginilor preconcepute'. Un sportiv nu trebuie modelat după altul şi nu trebuie comparat în permanenţă cu ceea ce fac ceilalţi, spune psihanalistul.

Există un real pericol al valorilor negative şi al derivelor sportului de performanţă, dar în acelaşi timp sunt tineri sportivi care sunt impresionanţi, care sunt în competiţie cu ei înşişi, spune psihanalistul adăugând că sportivii se confruntă toţi cu aceeaşi dilemă, să se lase modelaţi de aşteptările din jurul lor, să-şi impună mai mult prin comparaţie şi autoevaluare.

Oamenii se uită la Jocurile Olimpice şi din nevoia de a visa, dar există o problemă nu atât la nivelul tinerilor sportivi, ci mai degrabă a părinţilor, a antrenorilor, care îşi pun mari speranţe în aceştia, spune Corneau. 'În cariera mea de psihoterapeut, am întâlnit mulţi tineri care au fost sacrificaţi de părinţi pentru un sport, un vis neîmplinit al acestora. Îmi amintesc, de exemplu, că am cunoscut un băiat care practica hocheiul profesionist şi care a venit cu mama lui la una din conferinţele mele. Avea paisprezece ani şi un picior în ghips. După ce m-a ascultat, a luat microfonul şi a spus că el credea că şi-a rupt piciorul pentru ca să poată să-i spună tatălui său că nu poate deveni un hocheist profesionist. Era un tânăr care era foarte bun la hochei şi pe care tatăl lui vroia să-l vadă deja pe primul loc al podiumului. Dar el vroia mai degrabă să-şi continue studiile, adora hocheiul, dar nu într-atât încât să-i facă pe plac tatălui', şi-a amintit Corneau.