Moldova, rezervor de sportivi pentru România

Republica Moldova a devenit, de câţiva ani, un veritabil rezervor de talente sportive pentru România. „Vârfurile” le reprezintă halterofilul Valeriu Calancea şi canoistul Victor Mihalachi, ambii deveniţi campioni mondiali sub steagul României şi, totodată, două dintre cele mai îndreptăţite speranţe ale României la medaliile olimpice de la Londra 2012. Dar lucrurile nu se opresc aici.

Din păcate, relaţiile sportive dintre România şi Republica Moldova tind să se deterioreze – cel puţin la nivel mediatic – din cauza faptului că, recent, mai mulţi jucători de handbal sau volei au ales să reprezinte România în competiţiile internaţionale în detrimentul ţării-mamă, Moldova. De la Bucureşti se spune că oficialii români nu au avut niciun amestec şi este vorba numai de opţiunea personală a celor în cauză care, beneficiind de dublă cetăţenie, pot concura pentru cine vor. Iar ei au ales România.

„Rusia ne fură jucătorii de fotbal, iar România pe cei de volei!” Părerea nu este una oficială, ci aparţine unor ziarişti de peste Prut, care scriu şi de „agresiunea” Rusiei la adresa fotbaliştilor moldoveni, obligaţi să refuze convocarea la naţională pentru a putea evolua în campionatul rusesc, unde există o limită a jucătorilor străini.

La mijloc se află jucătorul Marin Lescov, internaţional moldovean şi, mai nou, posibil jucător în naţionala României. Marin Lescov, jucător de volei din Republica Moldova, cel mai bun produs al clubului sportiv Speranţa Chişinău, în vârstă de 21 de ani, a devenit jucătorul de bază al echipei Tomis Constanţa şi unul din cei mai buni jucători ai campionatului României. Se spune că, acum, antrenorul naţionalei României îl doreşte pe Lescov sub tricolor, iar jucătorul este gata să accepte această ofertă, fiind sigur că acest pas va duce la o dezvoltare profesională pe care nu o vede în campionatul Moldovei. ”Evoluând pentru naţionala României am mai multe şanse să ajung departe”, spune Lescov pentru o publicaţie de peste Prut.

De asemenea, Victor Vartic, Maxim Şipulin, Pavel Macovchin, Vladimir Carali şi Roman Zacaciurin sunt cinci tineri jucători de handbal, internaţionali moldoveni, care au ales să evolueze pentru România. Cazul lor a stârnit o adevărată furtună în Moldova, unde au fost numiţi „trădători” de ţară, iar familiile lor au fost blamate. Cei cinci ar fi trebuit să participe cu naţionala Moldovei sub 19 ani la Campionatul European din Suedia, dar au refuzat convocarea pe motiv ca au ales să reprezinte România.

Roman Zacaciurin este unul dintre cei cinci care a ales să vorbească, pentru presa din România, despre decizia sa. „Pentru mine şi colegii mei a intervenit alegerea de a juca pentru Republica Moldova sau ţara dumneavoastră. România este o ţară cu o istorie bogată în handbal, care a crescut mai multe generaţii de campioni, în Moldova de asemenea există handbal, dar nivelul său de dezvoltare e mult mai mic. Suntem onoraţi să fim invitaţi să jucăm pentru România, astfel de şanse se ivesc o singură dată în cariera de sportiv. Campioni devin cei ce trec printr-o mulţime de dificultăţi şi astfel am decis să ne încercăm puterile! Într-adevăr, în România s-au creat toate condiţiile, trebuie doar să credem şi să facem totul pentru a ne atinge scopul”. Trist, handbalistul a comentat şi termenul de „trădător de ţară” cu care a fost etichetat la Chişinău. „Trădător este un cuvânt foarte urât pentru că pentru oricare dintre noi Moldova este patria noastră. Eu o iubesc din tot sufletul, eu am crescut aici şi este foarte neplăcut atunci când se folosesc astfel de cuvinte la adresa tinerilor jucători, care nu sunt înţeleşi niсi acum, când este criză acută, sărăcia este absolută, iar lipsa condiţiilor îi afectează. În sufletul meu nu mă simt trădător şi pentru mine asta este cel mai important. Eu am dat foarte multe pentru Moldova, dar sunt la o vârstă la care trebuie să mă gândesc la viitor, la formarea familiei. Eu am făcut această alegere şi nu regret. Dacă unii oameni aşa cred, este dreptul lor, eu nu vreau să conving pe nimeni. Dar orice s-ar spune la TV sau în ziare, pentru familia mea şi oamenii care mă cunosc, mă cred şi mă iubesc, eu nu sunt trădător”.