Modul de viaţă urban schimbă un festival tradiţional din India

Când era copil în satul natal din statul Tamil Nadu, India, Gomathi aştepta cu nerăbdare festivalul recoltei Pongal, din apropierea noului an. Două decenii mai târziu, locuind în capitala statului, Chennai, ea nu mai participă la festival şi consideră că viaţa ei s-a rupt de cultura şi tradiţia pe care o preţuieşte atât de mult.
Venus Upadhayaya
21.01.2013

Când era copil în satul natal din statul Tamil Nadu, India, Gomathi aştepta cu nerăbdare festivalul recoltei Pongal, din apropierea noului an. Două decenii mai târziu, locuind în capitala statului, Chennai, ea nu mai participă la festival şi consideră că viaţa ei s-a rupt de cultura şi tradiţia pe care o preţuieşte atât de mult.

"Avem noroc că proprietarul nostru din Chennai are un copac de mango. Putem smulge câteva frunze şi le putem atârnă la uşă", a spus Gomathi. În mod tradiţional, indienii din sud sărbătoresc Pongal prin decorarea uşilor cu frunze de mango şi prin desenarea de kolam (reprezentarea unor motive şi desene pe aleea din faţa casei cu pulberi colorate).

"În copilăria mea, mama mea şi toate femeile din cartier obişnuiau să se trezească dimineaţa foarte devreme pentru a desena kolam. [Mama] obişnuia să spună că "Când soarele răsare, el trebuie să vadă kolam-ul nostru." Astăzi, când m-am trezit şi am ieşit din casa noastră din Chennai, nu era desenat nici un kolam pe stradă. Nimeni nu mi s-a alăturat, aşa că am desenat de una singură. Ulterior, oamenii s-au uitat la kolam-ul meu ca la un exponat! "

Celebrarea Pongal – când te trezeşti devreme pentru a-i mulţumi soarelui, naturii şi vitelor timp de patru zile consecutiv – nu se potriveşte cu stilul de viaţă urban din metropolele din Tamil Nadu, în special din Chennai, unde mulţi oameni locuiesc în apartamente.

Potrivit lui Gomathi, pentru mulţi oameni din oraş sărbătorirea Pongal înseamnă vizionarea mai multor filme.

Cu toate acestea, în zonele rezidenţiale mai puţin urbane din statul Puducherry, festivităţile tradiţionale sunt mult mai vizibile. În prima zi a festivalului, oamenii şi-au ars bunurile lor vechi, inclusiv covoare vechi din iarbă, calendare şi haine vechi. Prima zi se referă la înlăturarea elementelor vechi şi la înlocuirea lor cu unele noi.

A doua zi a festivalului este celebrată prin fierberea orezului în lapte proaspăt şi jaggery (un zahăr nerafinat) în ghivece noi de lut. Acest fel de mâncare se numeşte Pongal, iar festivalul i-a preluat numele. Gătitul se face afară, în stradă sau în curte, deasupra kolam-ului.

De asemenea, multe femei vopsesc vasele de lut în culori vibrante. Înainte de gătit, ele leagă frunze de mango şi frunze de palmier în jurul gâtului vasului. Noul orez fiert este oferit soarelui la răsărit, pentru a-şi exprima recunoştinţa pentru recoltă. În timp ce femeile din Puducherry au fost văzute desenând kolam-uri în stradă, niciuna nu a fost văzută gătind în aer liber în oraş.

Gomathi a spus: "În sate oamenii încă mai gătesc [Pongal] pe un cuptor de lut, dar în Chennai a trebuit să-l gătească pe aragaz. În oraşe ne simţim stânjeniţi să facem acest lucru în aer liber, strada fiind singurul loc deschis. "

Potrivit lui Gomathi, anterior se gătea pentru toată lumea din cartier, astăzi, oamenii din oraşe gătesc numai pentru ei înşişi. "Cultura schimbului nu mai există."

A treia zi a festivalului, numită Muttu Pongal, a fost în mod tradiţional celebrată pentru a mulţumi bovinelor, care joacă un rol foarte important în viaţa agricultorului. În timp ce orăşeni din Chennai nu au nici un motiv să mulţumească bovinelor, în Puducherry oamenii şi-au arătat recunoştinţa prin desenarea unor vaci în kolam-uri.

În multe zone ale Puducherry, kolam-urile de pe străzi erau numerotate, unele dintre ele fiind desemnate câştigătoare. Tânăra Deepalakshmi a fost încântată de faptul că kolam-ul ei a câştigat premiul întâi dintre sutele de desene din localitatea ei.

În timp ce ustensilele de gătit se uscau la soare, fratele ei sta la computer în mica lor casă cu un singur geam. Deepalakshmi a ieşit şi a stat lângă kolam-ul ei şi a relatat: "m-am trezit la 4 dimineaţa pentru a desena kolam-ul. A durat două ore şi jumătate până când eu şi surorile mele l-am terminat."

În mod tradiţional, kolam-urile sunt făcute cu pulbere de orez şi pudre colorate naturale; cu toate acestea, oamenii din zilele noaste le desenează cu cretă/praf de var, coloranţi sintetici şi cristale colorate de sare, care sunt ieftine şi uşor de găsit în zonele de coastă. Kolam-ul lui Deepalakshmi a fost făcut cu cristale colorate de sare.

În prima zi, înainte de răsărit, aproximativ 200 de femei au participat la un concurs de kolam pe Promenade Beach, concurs organizat de Departamentul de Turism al guvernului din Puducherry. Prin competiţii oamenii sunt încurajaţi să îşi menţină tradiţiile, pe fondul unei vieţi urbane.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor