Mântuirea sintetică - despre genomică, încărcarea minţii în computer şi fixaţia cu nemurirea

Elitele noastre vor să trăiască veşnic. Noi, restul, vom ajunge pământ de flori
Robot
Robot (Shutterstock)

Teama de moarte este intrinsecă vieţii umane. Pe măsură ce anii se acumulează, vedem cum prietenii şi familia se sting, unul câte unul, dispărând din viaţa noastră şi rămânând doar în amintiri.

Cu excepţia vreunui miracol, divin sau de altă natură, ne va veni în curând rândul tuturor, inclusiv celui mai dulce copil născut vreodată.

Neînduplecaţi de această oroare, credincioşii sunt încurajaţi de credinţa în înviere sau reîncarnare - o participare directă la eternitate. Pentru cei religioşi, corpul este doar un vehicul pentru un suflet transcendent. Misterul morţii este un ritual de trecere.

Pentru materialişti, există doar această lume, dincolo de care muribunzii întâlnesc anihilarea totală. Creierul se dizolvă în neantul negru. Conştiinţa se opreşte odată cu Marele Zero de la sfârşitul vieţii noastre. Iar pentru toate fiinţele simţitoare şi pentru orice memorie a existenţei noastre, ne aşteaptă Marele Zero la sfârşitul universului.

Citiți și Va fi China primul stat ce va îmbunătăţi genetic generaţiile viitoare pe cale tehnologică?

Cosmosul nu este nimic altceva decât atomi şi vid. Mai groaznic, nici atomii nu sunt nemuritori - ci îngheaţă încet până la moarte.

Plonjând în această transă a tristeţii, elitele noastre, şi aproape oricine altcineva, ar plăti orice pentru a trăi veşnic - sau măcar un pic mai mult. Ţinuţi în sclavie de bătrâneţe, boală şi moarte, ei îşi pun încrederea în escrocii care vehiculeaza protecţii biomedicale despre care jură că pot ţine la distanţă Doamna cu coasa.

Astăzi, este vorba de dependenţii de vaxx şi de mascaţi. Mâine, vor fi mutanţii înţepaţi de ace, cu dispozitive electronice băgate peste tot, care se roagă la Inteligenţa Artificială (IA) pentru un loc în rai.

Transhumanismul oferă salvarea sintetică prin trei metode de bază - longevitatea bio, continuitatea bionică şi nemurirea digitală.

Conform acestora, genomica va opri îmbătrânirea la nivel celular. Bionica va menţine corpul în funcţiune cu ajutorul unor piese de schimb. Odată ce inteligenţa artificială va fi suficient de avansată, încărcarea minţii va permite o comuniune eternă cu zeităţile digitale pe care tehnicienii sunt ocupaţi să le creeze.

"Cred că există o bună probabilitate", a declarat recent Jared Kushner, "ca generaţia mea să fie - probabil cu progresele ştiinţei - fie prima generaţie care va trăi veşnic, fie ultima generaţie care va muri".

Un scenariu mai probabil? Este prima generaţie care fuzionează cu maşina şi ultima generaţie care va regreta acest lucru.

Citiți și Ce este Marele Reset? Partea I - Aşteptări reduse şi bio-tehno-feudalism

Kushner nu este singurul. Mulţi creduli din elitele noastre, de pe Wall Street până la Forumul Economic Mondial, au fost prinşi în capcana unei tehno-religii. Preoţii ei nepocăiţi sunt oamenii de ştiinţă şi futuriştii care promovează terapiile genetice radicale, interfeţele creier-computer şi diverse gadgeturi de înregistrare a vieţii însăşi. Pe măsură ce tehnologia actuală devine din ce în ce mai sofisticată, puteţi fi siguri că fiecare ateu va cădea pradă acestei escrocherii cosmice.

Iar pentru cei care nu-şi pot permite? Ei bine, ştiţi deja, nu există prea mult loc pe barca de salvare.

Pentru a păcăli moartea, cel puţin pentru o vreme, prima metodă este de a păstra corpul la nivel celular. O linie de atac propusă este de a corecta genele defecte şi de a dezactiva programele înnăscute de autodistrugere ale celulei. Odată cu descoperirea complexului CRISPR-Cas9 în 2012, geneticienii au acum puterea de a elimina mai uşor genele defecte şi chiar de a introduce noi coduri genetice "superioare".

Ordinul executiv recent al lui Joe Biden, Iniţiativa naţională pentru biotehnologie şi biomasă, a prevăzut 2 miliarde de dolari pentru aceste proiecte "cu risc ridicat şi cu recompensă mare" pentru "a scrie circuite pentru celule şi a programa în mod previzibil biologia în acelaşi mod în care scriem software şi programăm computerele".

Există, de asemenea, proceduri mai puţin invazive, care să fie utilizate împreună cu editarea genetică, cum ar fi ronţăitul de vitamine dimineaţa, la prânz şi seara, sau dobândirea autocunoaşterii prin intermediul dispozitivelor de supraveghere Internet of Bodies - dispozitive de urmărire implantate, care alimentează fiecare punct de date biometrice formând un sistem de inteligenţă artificială, punând carne pe oasele "geamănului tău digital". În teorie, simularea rezultată ar putea fi folosită ca referinţă pentru replicarea genetică.

"Prin prevenirea a 90 la sută din problemele medicale, speranţa de viaţă creşte la peste cinci sute de ani. La 99 la sută, am ajunge la peste o mie de ani. Ne putem aştepta ca realizarea deplină a revoluţiilor biotehnologiei şi nanotehnologiei să ne permită să eliminăm practic toate cauzele medicale de deces", scria Ray Kurzweil în The Singularity is Near.

Inspiraţi de acest tip de fantezie statistică, oligarhii Big Tech varsă miliarde în diverse laboratoare de prelungire a vieţii:

Fundaţia de cercetare SENS - Cofondată de transhumanistul Aubrey de Grey în 2009, încearcă să oprească şi să inverseze îmbătrânirea. "Indiferent de ceea ce a cauzat o anumită unitate de deteriorare în primul rând, aceleaşi terapii regenerative pot fi folosite pentru a o repara", ne asigură ei.

Altos Labs - Fondată de Jeff Bezos şi de corporatistul transhumanist Yuri Milner în 2021, este o "nouă companie de biotehnologie axată pe programarea întineririi celulare pentru a restabili sănătatea şi rezistenţa celulară, cu scopul de a inversa bolile pentru a transforma medicina".

Calico Labs - Achiziţionată de Google în 2015 la cererea lui Larry Page şi Sergey Brin, se concentrează pe "convergenţa dintre biologie şi tehnologie, cuplată cu o perspectivă şi o finanţare pe termen lung", cu mari speranţe de a "vindeca moartea".

Fundaţia Methuselah - Finanţată de Peter Thiel (alături de multe alte start-up-uri de nemurire), are misiunea de a "face din vârsta de 90 de ani asemănătoare ca performanţă cu cea de 50 de ani, până în 2030".

Lista continuă la nesfârşit. După toate aparenţele, miliardarii se tem de moarte de parcă îi aşteaptă iadul şi ar plăti orice sumă pentru a o evita. Dacă eşti norocos, s-ar putea ca şi tu să adaugi câţiva ani la viaţa ta prin intermediul nemuririi tehnologice.

În cazul în care aceste terapii genetice şi organele imprimate 3D nu reuşesc să-ţi menţină carcasa în mişcare, există întotdeauna medici crionici care te vor îngheţa chiar înainte de a muri, apoi te vor dezgheţa odată ce aceşti transhumanişti îşi vor perfecţiona metodele.

Alcor Life Extension Foundation, de exemplu, percepe 80.000 USD pentru a-ţi îngheţa capul şi 200.000 USD pentru tratamentul întregului corp. Este un preţ mic de plătit pentru o şansă la nemurire.

Continuitatea bionică

A doua metodă constă în înlocuirea ţesuturilor şi organelor care nu mai funcţionează cu piese mecanice. Facem deja acest lucru cu stimulatoare cardiace, membre protetice, implanturi cohleare, implanturi dentare, dispozitive de stimulare cerebrală profundă şi implanturi de penis. Într-un sens real, întreaga industrie a chirurgiei plastice - de la transplantul de păr la buzele de raţă de cauciuc şi sânii de cauciuc - este un mijloc de a ne împiedica disoluţia inevitabilă, chiar dacă numai la un nivel superficial.

Transhumaniştii prevăd o zi, aflată chiar la orizont, când proteze mai avansate vor oferi funcţionalităţi superioare - inclusiv funcţii cerebrale. Vom avea cuţite elveţiene în loc de degete şi organe genitale artificiale versatile, la fel ca transsexualii de astăzi, dar, probabil, mult mai bune. Orice viitor nemuritor ar face bine să spere asta.

Acest vis al cyborgilor a fost dezvoltat la începutul secolului XX de către gânditorul marxist J.D. Bernal. "Cunoaştem deja natura electrică esenţială a impulsurilor nervoase", scria el în 1929, "este o chestiune de chirurgie delicată pentru a ataşa permanent nervii la aparate care fie vor trimite mesaje către nervi, fie le vor primi. Iar creierul astfel conectat continuă o existenţă, pur mentală şi cu plăceri foarte diferite de cele ale corpului, poate preferabil extincţiei complete".

Bernal a comparat această transformare bionică cu metamorfoza unui fluture, chiar dacă unul cu aripi hidoase. "În afară de dezvoltarea mentală pe care i-o vor cere facultăţile sale sporite", a speculat el, "el va fi plastic din punct de vedere fizic într-un mod care transcende cu totul capacităţile umanităţii netransformate."

În timp ce ne îndreptăm cu paşi repezi spre acest coşmar în secolul XXI, futuriştii susţin că în curând va fi posibil să modelăm întregul creier uman - până la ultimul model electrochimic de gândire - folosind inteligenţă artificială. Gurul transhumanist Ray Kurzweil prezice că acest lucru va fi realizat până în 2029. (Nu este clar dacă acest lucru se va întâmpla la începutul anului sau la timp pentru luna cadourilor).

Urmând un şablon digital creat de inteligenţă artificială, medicii vor înlocui neuronii noştri muribunzi cu neuroni artificiali. Încetul cu încetul, creierele noastre de carne vor fi transformate într-o reţea de tranzistori fulgerător de rapizi. Este o minte-creier modernizată care ar putea dura o veşnicie - aşa că asiguraţi-vă că primiţi garanţie.

Totuşi, acest monstru mecanic ar mai fi orgamismul iniţial? Ideea este că un model este un model, iar "sufletul" uman este doar un model de informaţii. Nu contează care ar fi vectorul. Gândeşte-te în felul următor - dacă ai înlocui fiecare fir dintr-un pulover, fir cu fir, cu lână artificială, tot ar părea acelaşi pulover vechi. Poate chiar mai bun.

În mod similar, mulţi cred că conştiinţa ta personală va supravieţui tranziţiei de la materia cenuşie la circuite. Această fuziune minte-maşină ar fi ca şi cum ai privi lumea prin intermediul smartphone-ului tău - pentru totdeauna. Abia dacă ai observa diferenţa.

"Dacă te gândeşti să înlocuieşti neuronii unul câte unul cu neuroni protetici din silicon. Să zicem că îmi înlocuiesc zece la sută din creier cu cipuri de siliciu... o fac pe rând şi continui şi continui... iar aceştia se interconectează cu ceilalţi într-un mod perfect. ...

Cred că atâta timp cât o faci treptat şi înlocuieşti neuronii unul câte unul, va fi ca şi cum ai primi membre protetice sau [o] inimă artificială.

Veţi înlocui părţi din mine, dar voi fi prezent pe tot parcursul şi cred că aş putea chiar să rămân conştient.

Desigur, aceşti neuroni artificiali nu au fost încă dezvoltaţi - nici pe departe - dar vor fi într-o zi. Veţi vedea. Aveţi puţină credinţă. Oamenii de ştiinţă lucrează din greu. Este o investiţie solidă", explică filosoful şi transhumanistul David Chalmers angajat la Universitatea din New York.

Nemurirea digitală

Cea de-a treia metodă de a obţine o viaţă cvasi-eternă este, practic, partea digitală a continuităţii bionice. În loc de înlocuirea neuronilor cu neuroni artificiali, sau în plus faţă de aceasta, mintea va fi încărcată treptat pe un computer, unde modelele personalităţii pot fi îngropate în perpetuitate.

Transhumaniştii se bucură să sublinieze că deja facem acest lucru. Toată lumea, de la copii mici până la bătrâni şubrezi, îşi alimentează sinele interior în Google, Facebook, Amazon, Microsoft, Apple, hrănind acumulatorii de meta-date şi orice agenţie de informaţii cu acces prin uşa din spate la aceste companii. Poate că într-o zi ne vor vinde gemenii noştri digitali înapoi, pentru ca noi să ne putem locui în învelişurile noastre virtuale.

"În prezent, atunci când hardware-ul nostru uman se prăbuşeşte", a scris Ray Kurzweil, "software-ul vieţii noastre - 'fişierul nostru personal al minţii' - moare odată cu el. Cu toate acestea, nu va continua să fie aşa atunci când vom avea mijloacele de a stoca şi restaura miile de trilioane de octeţi de informaţii reprezentate în modelul pe care îl numim creierul nostru".

Kurzweil crede că nanoboţii injectabili sunt cheia acestui proces de încărcare. Aceşti roboţi microscopici vor călători prin creier, cartografiind fiecare neuron şi sinapsă, creând un facsimil perfect al "sufletului" într-un computer.

Dar există mai multe moduri de a jupui o pisică.

La fel ca majoritatea transhumaniştilor, Kurzweil a fost profund influenţat de roboticianul Hans Moravec de la Carnegie Mellon, care în 1988 a descris o procedură de încărcare macabră, cunoscută acum sub numele de "transferul Moravec". Practic, pacientul se sinucide prin faptul că i se răzuieşte creierul, ca şi cum ar fi tăiată o ceapă, fiecare piele fiind copiată in silico:

"Eşti pe deplin conştient. Robotul chirurg îţi deschide carcasa creierului şi palpează suprafaţa creierului. Această mână neobişnuită este plină de maşinării microscopice, iar un cablu o conectează la computerul mobil de lângă tine. ...

Mâna chirurgului se scufundă o fracţiune de milimetru mai adânc în creierul tău, compensând instantaneu măsurătorile şi semnalele sale pentru poziţia schimbată. Procesul se repetă pentru următorul strat şi, în curând, o a doua simulare se află în computer, comunicând cu prima şi cu ţesutul cerebral original rămas.

Strat după strat, creierul este simulat, apoi excavat. În cele din urmă, craniul tău este gol... mintea ta a fost scoasă din creier şi transferată într-un computer.

Unii ar numi acest lucru biohorror, dar transhumaniştii venerează "transferul Moravec" ca pe o viziune de pionierat a salvării sintetice.
Unul dintre distinşii discipoli ai lui Kurzweil, Martine Rothblatt, inovatoarea în domeniul tehnologiei transsexualilor, propune o fuziune mai blândă şi mai delicată între om şi maşină prin intermediul clonării a minţii.

"Această binecuvântare a continuităţii emoţionale şi intelectuale sau a nemuririi", a scris ea (el? mă rog, nu mai contează) în Virtually Human, "este posibilă prin dezvoltarea clonelor digitale sau a clonelor mentale: versiuni software ale minţilor noastre, alter ego-uri bazate pe software, dubluri, gemeni mentali."

Cu alte cuvinte, cu o supraveghere suficient de detaliată, datele noastre personale pot fi prelucrate prin intermediul inteligenţei artificiale pentru a crea un nou "suflet" in silico, mai durabil.

"Atunci când corpul unei persoane cu o clonă mentală moare", continuă Rothblatt, "clona mentală nu va simţi că a murit personal, deşi corpului îi va lipsi în acelaşi mod în care amputaţilor le este dor de membrele lor, dar se aclimatizează atunci când primesc un înlocuitor artificial. ... Mintea-clonă este pentru conştiinţă şi spirit ce este proteza pentru un braţ care şi-a pierdut mâna".

După ce ai fost botezat în unde electromagnetice, vei deveni fantoma ta digitală, plutind pentru totdeauna printre îngerii AI.

Metafizica acestui proces nu are niciun sens, dar atunci, de ce ar trebui ca tehnocultul transhumanist să fie mai realist decât cultele tradiţionale? Iluziile lor ar fi amuzante dacă nu s-ar amesteca în mod constant în vieţile noastre prin intermediul ecranelor omniprezente şi al dispozitivelor de supraveghere, şi dacă nu ne-ar bombarda continuu creierele cu propagandă.

"Sunt, probabil", a recunoscut Rothblatt într-un interviu TED, "un comunicator al activităţilor celor mai mari companii din China, Japonia, India, SUA, Europa."

Trebuie să ne întrebăm dacă vom avea scoruri de credit social în rai.

Aşadar, vreţi să trăiţi veşnic - mult noroc! Omenirea este compusă din trei elemente primare - spiritual, biologic şi tehnologic. În cel mai bun caz, suntem suflete veşnice încorsetate în trupuri, cu instrumente extrem de puternice în mâini. În cel mai rău caz, suntem maimuţe neîndemânatice locuind în Matrix.

Pe măsură ce viziunea materialistă a lumii ne erodează conştiinţa spirituală, nu ne rămân decât corpurile muritoare. Când Dumnezeu a murit, tehnologia ajunge să fe considerată cea mai înaltă putere, cu promisiunea unui wifi gratuit şi a unei salvări sintetice.

Iluzia nemuririi fizice, fie că este vorba despre nemurire corporală sau digitală - sau ambele - captează imaginaţia elitelor noastre. Nu trebuie să fii un geniu al matematicii pentru a-ţi da seama că dacă ei chiar reuşesc să trăiască veşnic, iar planeta are spaţiu şi resurse finite, o parte dintre noi va trebui să devină compost pentru grădinile lor biomecanice.

Personal, nu mă deranjează ideea de a fi transformat în pâmânt de flori. Aceasta este soarta fiecărui bărbat şi femeie născuţi vreodată. Ceea ce este etern va dăinui.

Teama mea, care se zbate adânc în trunchiul meu cerebral paranoic, este că guvernanţii noştri tehnocraţi, care transpiră pe calcule eronate, sunt dispuşi să ne transforme în pământ de flori cu mult înainte de a ne veni vremea.

Dumnezeu nu va fi batjocorit. Şi nici Mama Natură. Sunt convins că, în decursul timpului, fiecare cyborg miliardar şi fiecare idiot va părăsi acest trup muritor. Din nefericire, bănuiesc, de asemenea, că ne vor împinge cu plăcere şi pe noi ceilalţi în afara scenei, în timp ce ei îşi vor face numărul apocaliptic.