Malaria şi masacrul civililor din Afganistan

Nervozitate sau iritare extremă. Depresie. Atacuri de panică. Halucinaţii. Tendinţe violente. Pierderea contactului cu realitate. Teamă că ceilalţi ar putea să te rănească. Sunt efectele meflochinei, comercializată în SUA ca Lariam, medicamentul pe care soldaţii americani îl iau în Afganistan pentru a preveni malaria. Săptămâna aceasta, Pentagonul a cerut să se analizeze dacă ar mai trebui administrată, o dezvăluire care vine la trei săptămâni după masacrul comis de sergentul Robert Bales, în a cărui apărare a fost invocată instabilitatea psihică, notează miercuri ziarul El Pais.

Malaria (sau paludismul) este provocată de un parazit care este transmis de ţânţarul anofel. Simptomele sunt anemia şi febra foarte mare. Nu există vaccinuri comercializate împotriva ei. Iar singurul mod de a fi tratată este administrarea zilnică a medicamentelor care o previn. Unul dintre cele mai obişnuite este atovaquone(proguanil, care se vinde ca Malarone, şi are puţine efecte secundare precum diareea sau ameţelile.

O pastilă pe zi pentru un pacient costă 200 de dolari pe lună, însă meflochina se vinde la jumătate de preţ şi a fost aleasă de Pentagon pentru a fi administrată la 100.000 de soldaţi desfăşuraţi în Afganistan. Dar nu peste tot. Kabulul, de exemplu, nu este o zonă de risc, pentru altitudinea sa. Malaria este mai răspândită în sud, în bastoanele talibanilor din Helmand şi Kandahar. Guvernul SUA recomandă să fie administrată medicaţia între aprilie şi decembrie în zonele cu o altitudine de sub 2.000 de metri. Totuşi mulţi soldaţii iau medicamentul întreg anul şi în toate zonele.

'Am luat Lariam când am fost în Afganistan în septembrie, iar efectul, mai ales la primele două doze, este foarte ciudat', spune un militar desfăşurat în Kandahar. Pacientul trăieşte prima săptămână într-o stare de nelinişte permanentă. Este un lucru resimţit de toţi soldaţii. Medicamentul, alături de antibioticele pe care le iau zilnic, provoacă uscăciune a gurii, şi o oarecare senzaţie de nervozitate şi nemulţumire, care treptat scad din intensitate. La unii soldaţi senzaţia iniţială este însă atât de intensă, încât pur şi simplu decid să nu mai ia medicamentul.

Acum s-a aflat că la 20 martie, subsecretarul pentru probleme medicale ale Pentagonului, Jonathan Woodson, a ordonat o revizuire a dozelor de meflochină şi a modului cum este administrată soldaţilor. Potrivit unui raport intern al Pentagonului, pe Woodson îl preocupa faptul că 'unii soldaţi în misiune primeau meflochina pentru profilaxie, fără să fi fost chestionaţi în legătură cu istoricul lor medical şi fără inspecţii pentru a determina dacă există contraindicaţii'.

Mai mulţi experţi medicali şi-au exprimat preocuparea zilele trecute faţă de utilizarea acestei substanţe şi au cerut Pentagonului să determine dacă sergentul Bales a fost tratat cu acest medicament, lucru care, spun ei, ar fi putut agrava o preexistentă tulburare psihică. Jurnaliştii Mark Benjamin şi Dan Olmsted au investigat în 2004 efectele acestui medicament la şase soldaţi, ai forţelor speciale ale SUA, care s-au sinucis.

Sunt câţiva ani de când s-au extins îndoielile privind acest medicament şi a posibilul său efect sau influenţă în cazurile de sinucidere. Însă Bales fusese desfăşurat deja în trei misiuni în Irak, unde mai mult mai mult ca sigur i se administrase medicamentul şi, prin urmare, se obişnuise cu el. Iar masacrul a avut loc în Afganistan, la şase luni după venirea lui în această ţară. Chiar şi aşa apărarea lui ar putea profita de acest argument ca strategie pentru a susţine un caz de instabilitate psihică.