Kârgâzstanul nu vrea să vadă pe teritoriul său nici baze americane, nici baze ruseşti

Anul trecut, când preşedintele Almazbek Atambaev ameninţa că va închide baza americană de pe teritoriul ţării sale, analiştii s-au împărţit în două tabere: unii declarau, subliniind sprijinul acordat de Atambaev ideii lui Putin privind crearea Uniunii Eurasiatice, că poziţiile Kârgâzstanului devin mai proruse, alţii era convinşi că noul liderul kârgâz vrea pur şi simplu mai mulţi bani de la SUA. Publicaţia americană The Atlantic împărtăşeşte cea de-a doua opinie.

Astăzi, noul preşedinte kârgâz nu se află în cele mai bune relaţii cu Moscova. Rusia este nemulţumită de planurile Kârgâzstanului de a închide baza militară rusă, iar Bişkekul cere înlocuirea secretarului general al Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Noul măr al discordiei l-a constituit uzina 'Dastan', asupra căreia Moscova vrea să-şi impună controlul. Aceste noi motive de conflict arată că Atambaev nu doreşte să vadă niciun fel de supremaţie militară şi niciun fel de baze străine pe teritoriul kârgâz. Acest lucru se referă şi la Rusia.

Atambaev a respins practic cererea Rusiei în vederea achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni al uzinei 'Dastan'. În 2009, Rusia i-a propus Kârgâzstanului 300 de milioane de dolari ajutor financiar şi alte 2 miliarde de dolari sub alte forme de finanţare, ceea ce, în opinia multor analişti, l-a determinat pe preşedintele kârgâz de atunci, Kurmanbek Bakiev, să ceară închiderea bazei militare americane de la Manas. În final, liderul kârgâz a acceptat prelungirea prezenţei americane, însă contra unei sume mult mai mari. În cadrul aceluiaşi acord, Rusia şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra 48% din acţiunile întreprinderii de industrie militară 'Dastan', în schimbul tăierii datoriei de 198 de milioane de dolari pe care statul kârgâz o are faţă de Rusia, aminteşte publicţia americană.

Iertarea datoriei şi, pe lângă aceasta, obţinerea unei sume de 150 de milioane de dolari părea o afacere extrem de avantajoasă. Totuşi, lui Atambaev aceasta nu-i mai pare o propunere foarte bună. În condiţiile în care Atambaev a respins oferta Moscovei privind uzina 'Dastan', exprimându-şi în acelaşi timp şi dorinţa ca ruşii să părăsească baza din Kant şi propunând înlocuirea secretarului general al OTSC, poziţia Kârgâzstanului pare una interesantă, este de părere The Atlantic.

Potrivit publicaţiei americane, una dintre constantele politicii externe a ţărilor din Asia Centrală constă în a pendula între multitudinea de ţări străine care au nevoie de resurse şi de acces la teritoriul lor. În pofida faptului că Rusia are cu majoritatea guvernelor din regiune relaţii mai bune decât SUA şi China, acestea nu sunt chiar atât de călduroase. În afară de aceasta, amintirile despre puterea URSS este destul de vie în regiune, pentru ca niciunul dintre lideri să nu mai dorească să-şi predea ţara Rusiei 'cu fulgi cu tot'.

Ce plănuieşte Kârgâzstanul? The Atlantic trage unele concluzii din afirmaţiile liderului kârgâz. Acesta a declarat în repetate rânduri că militarii americani trebuie să părăsească baza 'Manas' în iunie 2014, la expirarea contractului de închiriere. Desfăşurând săptămâna trecută o vizită în Kârgâzstan, ministrul american al apărării Leon Panetta a încercat să pregătească terenul pentru o prezenţă americană mai îndelungată în această ţară, însă, potrivit declaraţiilor făcute publice la finalul vizitei, acest lucru nu i-a reuşit, este de părere publicaţia americană.

Pe de altă parte, Atambaev respinge şi solicitările Moscovei privind amplasarea bazei militare ruseşti în Kârgâzstan în regim permanent. Nici ideea ca ruşii să deţină controlul asupra uzinei 'Dastan' nu stârneşte la Bişkek prea mare entuziasm. Acest lucru ar putea însemna că Atambaev nu pendulează de colo-colo dinspre SUA spre Rusia şi invers, ci încearcă să ocupe o poziţie separată în regiune, o poziţie independentă, de stat cu care se pot duce negocieri în politica externă, opinează The Atlantic.

Desigur, toate ţările din regiune îşi doresc acest lucru. În timpul regimul Bakiev încercările de a desfăşura o politică externă multivectorială au eşuat lamentabil şi nu se poate garanta că Atambaev va avea mai mult succes în aspiraţiile sale. După toate probabilităţile, o ţară sau alta îşi va dezlega din nou baierele pungii şi va dezechilibra sistemul de simpatii. Însă, poate că tocmai de acest lucru are nevoie Atambaev: un nou aflux de valută, o nouă luptă pentru simpatia Bişkekului, o nouă concurenţă.

Este în avantajul Kârgâzstanului 'să se prefacă inaccesibil'. Atât timp cât situaţia din Afganistan va rămâne tensionată, Kârgâzstanul - mai exact posibilitatea de a amplasa baze pe teritoriul său - va avea o mare importanţă pentru SUA şi Rusia, ambele ţări fiind dispuse să plătească din ce în ce mai mult. De asemenea, în condiţiile în care obiectivele Rusiei şi SUA în regiune nu prea coincid, este puţin probabil ca cele două ţări să ajungă la o înţelegere pentru a determina Bişkekul să accepte o soluţie de compromis, conchide The Atlantic.